Idilă
de Cincinat Pavelescu(2010)
1 min lectură
Mediu
În brațe-mi de-ai vrea să te lași,
Þi-aș face un cuib drăgălaș;
Un cuib de amor neștiut
Departe, în codrul pierdut;
Deasupra, seninul din cer,
Jos, iarbă, mireasmă, mister.
Izvorul cu ochi de smarald
Cânta-va amorul meu cald,
Și teiul va cerne ninsori
Pe fruntea ta albă de flori;
Iar timpul, oprind al său pas,
Va da fericirilor glas;
Þi-oi zice o doină cu drag,
O doină din fluier de fag;
Voi spune-o și undelor reci,
S-o cânte și ele în veci.
Iar noaptea, de-o fi să te culci
În freamătul tainelor dulci,
Din mușchi îți voi face un pat,
Ascuns, fecioresc, parfumat;
Ce viață departe de uri
În taina eternei păduri!
De strajă voi sta numai eu
Și dorul din sufletul meu.