Frica poetului
de Cincinat Pavelescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Te iubesc adânc, copilă, și de mult
Dar niciodată
N-am lăsat un gest să spună
Dulcea taină ce mă-mbată.
Tânără, copil aproape,
E mai bine să nu știi
Ce dureri nenchipuite
Ard iubirile târzii.
Noaptea însă, când voința
Și gândirea aiurează,
În odaia mea te-aduce
Visul meu și te-ntrupează.
Simt cum vii și cum te-apropii,
Tremuri toată și te-apleci;
În privirea mea tot gândul
Și destinul să-ți îneci.
Apoi mijlocul subțire
Þi-l mlădii ca-ntr-o gavotă,
Și nu știu pe pian sau buze
Rătăcește-ntâia notă...
De când visurile astea
Cu beția lor mă-nving,
Fug de tine, mâna albă
Chiar mă tem să ți-o ating.
Și mi-e frică deodată,
În privirea ta cuminte
Să nu văd, cuprins de groază,
Că și tu ți-aduci aminte.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cincinat Pavelescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Cincinat Pavelescu. “Frica poetului.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/cincinat-pavelescu/poezie/frica-poetuluiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.