Flori risipite
de Cincinat Pavelescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Plin de focul tinereții
A pornit-o călătorul,
În seninul dimineții,
Să-și găsească-n largul vieții
Viitorul!
Inima-i era curată,
Fața fragedă și plină,
Și spre zarea depărtată
S-a-ndrumat cu ochi ce-noată
În lumină!
Mama-i dase, ca o zână,
Un buchet de flori de vară,
Și cu florile în mână
S-a tot dus pe drumuri până
Către seară!
De-ntâlnea în cale fete
Palide sau zâmbitoare,
Iubitoare sau șirete,
Le prindea la toate-n plete
Câte-o floare.
Îi spusese la plecare
Biata-i mamă ce plângea:
Drumu-i lung și viața-i mare,
Din buchet la orișicare
Să nu dea!
Dar, pe drum, el dase sfatul
Și dojana ei uitărei
Și-mpărțea mereu băiatul
Flori și flori pe sărutatul
Fiecărei!
Și, cum seara se lăsase,
Răsărind văzu din ceața
Ce-asfințitu-nsângerase,
Pe iubita ce-o visase
Toată viața!
Și buchetul, călătorul,
Scuturat când i-l aduse,
În amurgul ce căzuse,
Pricepu risipitorul
Ce pierduse!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cincinat Pavelescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 143
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Cincinat Pavelescu. “Flori risipite.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/cincinat-pavelescu/poezie/flori-risipiteIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.