Căința domniței
de Cincinat Pavelescu(2010)
1 min lectură
Mediu
Visătoare sub marama ce-i umbrește fața albă,
Stă domnița rezemată de pridvorul din grădină
Și, cum doarme voievodul într-un jeț, ea-ncet suspină,
Pe când luna-i albăstrește peruzelele din salbă!
Ea visează ochii negri ai trimisului străin
Ce-i sărută mâna caldă în smerită-ngenunchiare;
Din a genelor clipire toată patima-i tresare,
Ca un vifor ce pândește-n pacea cerului senin.
Dar mândria, care-ngheață para sângelui domnesc,
Ce de veacuri dă vlăstare tronului moldovenesc,
Frânge visul ei în clipa năzuinței spre păcat...
Și-ntr-o lacrimă-ngropându-și fericirea-ntrevăzută,
Pe când doarme voievodul somn de griji neturburat,
Biruită de căință, ea s-apleacă și-l sărută!
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cincinat Pavelescu
- Tip
- Poezie
- An
- 2010
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Cincinat Pavelescu. “Căința domniței.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/cincinat-pavelescu/poezie/cainta-domniteiIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.