Obsesie
Traducerea: Radu Cârneci
de Charles-Pierre Baudelaire(2009)
1 min lectură
Mediu
Mă îngroziți, voi, codri, ca niște catedrale,
În care urlă orga; și-n inimi blestemate,
Chilii de veșnic doliu în gemete de jale,
Vă recunosc ecoul în care moartea bate.
Cum te urăsc, o, Mare! tumultul tău, amarul,
În sufletu-mi îl aflu! Și râsul de durere
Al omului sub vremuri, suindu-le calvarul,
Ei îl aud în tine icnind imensă fiere.
Ce dragă mi-ai fi, Noapte! dar fără mândre stele;
Lucirea lor repetă un prea știut limbaj!
Eu vreau abisul negru, ascunsul lui miraj!
Dar nopțile-tenebre sunt pânze mari, și ele,
Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult
Și care, -acum, luminii, din ochii mei s-au smult!
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2009
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Charles-Pierre Baudelaire. “Obsesie.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/charles-pierre-baudelaire/poezie/obsesieIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.