Lauda Franciscai mele
de Charles-Pierre Baudelaire(2003)
1 min lectură
Mediu
Noi cantari ti-nstrun eu tie
Ramura care adie
Peste inima-mi pustie,
Invascuta-n flori surate,
Tu, mai gingasa din toate
Ce ma mantui de pacate,
Si cum raul Lethe-alina
Vlaga-mi dai, fantana lina
Pururi de saruturi plina.
Cand in calea mea detuna
A ispitelor furtuna,
Te ivesti, zeita buna,
Ca o stea mantuitoare
Si ma scapi de la pierzare
Inima ti-anin pe-altare!
Lac vrajit, izvor ce-mparte
Tinerete fara moarte,
Glas da-mi buzelor desarte.
Nimicit-ai ce-a fost putred;
Zgrunturos ce-a fost, e neted
Si-a dat muguri ce-a fost vested!
Pentru foamea mea, merinde,
Foc ce-n bezna se aprinde,
Du-ma spre liman, -nainte.
Da-mi tarie-n ganduri bune,
scalda dulce si minune
De mireasma ce supune.
Pieptul mi-l cuprinde-ndata
Cu pieptar de za curata
In agheasma inmuiata
Talger plin cu giuvaere
O, Francisca, -paiine, miere
Vin ceresc ce da putere.