Carmen Sylva

Caldul soare-al verii țese-acum ferice Fire lungi prin aer, tort de-argint curat; Bate-o dulce boare câmpu\' nourat Legănând prin lanuri aurul din

Precum lumina unui singur soare Prin lumea \'ntreagă-și răspândește focul, Chemând la viață nouă pe tot locul Puterea cea\'n etern

Din Bucegiul, care, vechi de bătrân ce este, a văzut așa de multe, încât nici nu-i mai vine să se mire de nimic, se avânta clocotind un pârâu de

Mai ia-ma\'n poala, mama draga, Ca-i noapte-acum de tot, Si-asa-i de lung si larg iatacul - Mi-e somn de nu mai pot. Sa-mi canti si cantecul

Cu gene-ncins-a ochii tăi Cel ce-a creat din veci iubirea, Iar ei sclipiri de soare-au prins Și-un fulger umed li-e privirea. Cu drag eu

Furtuna zice : eu cunosc Pe oameni ca le sunt dusmana ! Iar bruma zice : ii cunosc Si eu, ca-n suflet le fac rana ! Dar soarele radea : ii

De fier aceste gratii, și-amurg și aer greu, Și-atâția cască-gură de-avalma \'n jurul meu. Râzând ei vreau să vadă mereu truditu-mi joc, Cu bețe