Poem cu șapte fețe
Vol. MAȘINA LUMII și alte poeme 2012
de Carlos Drummond de Andrade(2018)
1 min lectură
Mediu
Când m-am născut, un înger strâmb
din cei care trăiesc în umbră
a zis: Du-te, Carlos, fii
gauche în viață.
Casele îi spionează pe bărbați
iar ei aleargă după femei.
Și poate că seara ar fi albastră,
de n-ar exista atâtea dorințe.
Tramvaiul trece ticsit de picioare:
picioare albe negre sau galbene.
Doamne, de ce atâtea picioare, întreabă inima.
Dar ochii mei
nu întreabă nimic.
Bărbatul ascuns după propria lui mustață
e serios, simplu și puternic.
Aproape că nici nu deschide gura.
Are puțini, foarte rari prieteni
bărbatul din dărătul ochelarilor și-al mustății.
Doamne, de ce m-ai părăsit
dacă știai că eu nu eram Dumnezeu,
dacă știai că eram slăbănog.
Lume lume vast mapamond
de era să mă cheme Raimond
puteam fi cel puțin o rimă, dacă nu o soluție.
Lume lume vastă lume,
dar mai vastă-i inima mea.
Nu ar trebui să ți-o spun
dar această lună
dar acest coniac
acum îi frământă în draci pe oameni.
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2018
- Cuvinte
- 158
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Carlos Drummond de Andrade. “Poem cu șapte fețe .” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/carlos-drummond-de-andrade-0025368/poezie/poem-cu-sapte-feteIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.