Mână de mână
Vol. MAȘINA LUMII și alte poeme
de Carlos Drummond de Andrade(2018)
1 min lectură
Mediu
Eu nu voi fi poetul unei lumi apuse.
Dar nici nu voi cînta lumea de mîine.
Eu sunt legat zdravăn de viață și îmi privesc semenii.
Ei stau tăcuți, dar nutresc mari speranțe.
Aflat printre ei, scrutez enorma realitate.
Prezentul este atît de uriaș, să nu ne îndepărtăm.
Să nu ne îndepărtăm prea mult, să mergem mînă de mînă.
Eu nu voi fi cântărețul unei femei, al unei întâmplări,
nu voi înălța suspine pe înserate, nu voi descrie peisajul văzut pe fereastră,
nu voi împărți stupefiante și nici scrisori de sinucigași,
nu voi fugi spre insule și nici nu voi fi răpit de cete de serafimi.
Timpul e materia mea, timpul prezent, oamenii prezenți,
viața prezentă.
traducerea Dinu FLÃMÂND.