Fripta
de Aurel Rău(2009)
1 min lectură
Mediu
Veacul, cetatea, strămoșii, urmașii
joacă cu mine fripta.
Întind palmele, ca un bătrân, venit din ninsoare,
deasupra plitei,
ca un orb spre un punct de sprijin,
și sunt plesnit.
Cu precizie.
Poc, face veacul.
Poc, mă cârpesc cetatea, strămoșii,
urmașii, frații.
Poc, poc.
Ei, dac-ai mei... Ei, se-ntâmplă,
mai pot surveni schimbări,
ei, asta-i situația, ochii
în patru,
ei, și tu!
Și îmi întind palmele iar.
Le întind, ca un bătrân, venit din ninsoare,
deasupra plitei,
ca un orb spre un punct de sprijin,
le-agit, le trag,
de-acum fript.
Poc, face veacul.
Poc, mă cârpesc cetatea, strămoșii,
urmașii, frații.
De-o viață.