Visez la Nordul plin de cețuri grele! În vechiul port, din anii seculari, Corăbii trec și luntre de pescari, Alunecând cu albele vintrele! Se

În hău de mări, bătute de furtună, La pieptul spumegatului talaz, Prinzându-i gingaș, brațul de grumaz Dormea seninul ca un fulg de

O visători, cu suflet de copii, Voi paseri, de lumină speriate, Ce rătăciți cu genele plecate, Pe străzi întunecoase și pustii! Voi, cu priviri

E Rița, fecioara cu ochii sprințari – Cu sâni ca de piatră Născută-n alaiul a zece cobzari, Regină pe șatră. Zglobie ca fulgul, cutreieră