Tu ești somnul

Întotdeauna toți m-au iubit,
Cei ce mă urau m-au iubit cel mai tare,
Am trecut printre oameni
Mereu acoperită de dragoste,
Cum trec prin iarbă
Acoperită mereu de ninsoare.
Legea talionului e fără milă.
Iubirea cere iubire
Cum sîngele cere sînge,
Cînd ninge
Și lascive, amenințătoare,
Funii lungi de argint
Scămoșat mă încing.
Ninsoare îmi cere și mie să ning
Dar eu trec prin zăpadă dormind,
Tu ești somnul din care
Nu vreau să mai ies.
Rar cîte o privire mai mare
Distrată, uitucă visez,
Neaua moale îngheață pe mine,
Mă strînge
Mi-e cald în somn și bine
Și știu că o să mor,
Aș fi iertată
Dacă m-aș trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decît,
De sub pleoapele închise izvorît,
Fîlfîitul acesta ușor.
Trec dincolo cuprinsă de zăpadă,
Spre inima celui din urmă labirint
Unde m-așteaptă-o dreaptă judecată
Care-o să mă găsească vinovată
Poate
Și-o să mă pedepsească pentru toate
Iubirile pe care le-am netrăit dormind.


Din volumul “Octombrie, Noiembrie, Decembrie”, 1972