Învingători
de Ana Blandiana(2005)
1 min lectură
Mediu
Fusese furtună pe câmp și anume
Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp.
Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume
Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb.
Arcul de vișin petrecut peste umăr și eu
Mi-l legănam fericită în rând cu băieții,
Cu demnitate, în urmă, ca pe-un trofeu,
Târam tăcuți pisica moartă a ceții...
Dar când am intrat în oraș, speriată,
Bucuria ni s-a-nchircit în plămâni ca un chist,
Și ne-am înspăimântat privind, deodată,
Acel oraș al nostru, trist.
Dărâmăturile, cunoscute, murdare de soare,
Ne înșfăcau privirile brutal ca-n clești -
Treceam pe străzi ca pe ciudate maxilare
Cu dinții scoși și răni grotești.
Arcul de vișin uitat pe umăr se legăna,
Călcam molozul cu ură în rând cu băieții -
Pe dureroase străzi de mahala
Târam tăcuți pisica moartă a ceții.