Exil
de Ana Blandiana(2006)
1 min lectură
Mediu
Pornesc în mine în exil,
Tu ești patria mea
De care nu mai pot să mă apropii,
Tu ești țara în care m-am născut
Și am învățat să vorbesc
Numai pe tine te cunosc pe lume.
Prin ochii tăi am inotat de-atâtea ori
Ieșind pe mal cu trupul tot albastru
De-atâtea ori am navigat prin tine
Pândind bolborositul prevestitor de hulă
Al sângelui în stare să mă înece-oricând.
Tu ești partea mea de pământ,
Numai din tine știu să mă înalț.
Stăpâne, tu, împădurit
Și semănat cu lacuri
Þinut pe care-l stăpâneam cândva
Și-n care nu mai pot să mă întorc
Din mine, din seninătatea mea,
Lasă-mă noaptea să mă mai visezi,
Să-ți trec prin somn legănător,
Lasă-te locuit de mine noaptea,
Ca genii morți, de gândurile lor.
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ana Blandiana
- Tip
- Poezie
- An
- 2006
- Curent
- Neomodernism
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Ana Blandiana. “Exil.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/ana-blandiana/poezie/exil-183770Intrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.