Am crescut
de Ana Blandiana(2005)
1 min lectură
Mediu
Am crescut? Suntem oameni maturi?
Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare...
Dragi și ridicole, departe sunt zilele
Când lumea o-mpărțeam în buni și răi.
Am devenit puternici scăldându-ne-n derută
Precum în apa Stixului Ahil,
Dar de călcâiul vulnerabil încă
Atârnă soarta universului întreg.
E totul grav. Și înțelegem totul.
De-acum va trece timpul neschimbat.
Ne dă de gol adolescenți doar lipsa
Înțeleptei spaime de moarte.