Cum curge vremea...
de Alexandru Vlahuță(2005)
1 min lectură
Mediu
Cum curge vremea și ne-ngroapă!
Ia vezi ce mare te făcuși:
Mai ieri, erai numai de-o șchioapă,
Când te pierdeam printre păpuși;
Când te dam huța pe picioare,
O minunică răsfățată,
Și te-ntrebam care-de-care:
Ce ești mata - băiat, ori fată?
Parcă te văd cum înainte
Ne ieși la toți, și-n gât ne sai;
Mama-ți tot zice: fii cu minte...
Tu parcă altă grijă n-ai!
Zâmbind, dai gurii noastre pradă
Obrajii rumeni și rotunzi;
Și toate lași să ți se vadă,
Căci n-ai de ce să ți le-ascunzi.
Sub scară, jos, într-o rochiță
Păní la genunchi - aproape goală,
Spui vorbe dulci și dai guriță
Unui pisoi ce-ți toarce-n poală.
Când ușile, ca de furtună,
Trosnesc, izbite de părete,
Știm că vii tu, cea mai nebună
Și mai drăguță dintre fete.
Râzând, de toate cele plină
Pe mânușiți și pe obraz,
Tu umpli casa de lumină,
De fericire și de haz...
Firește, azi ești domnișoară,
Nu ne vorbim ca mai-nainte...
Privirea ta mă înfioară,
De serioasă și cuminte.
Și, totuși, nu știu cum îmi vine,
Când văd acești doi ochi ce cată
Așa frumoși și mari la mine,
Și știu că-i sărutam odată!...