Ninge-n Transilvania frumos de parca ninge pentru-ntaia oara, cerul pe fulgi se lasa lin in jos si cerne alb lumina catre seara In Transilvania

Putem, dacă vrem și o vrem, experiența ne-o demonstrează Să mergem ideal, deci continuu, veșnic. Veșnic căutând drumuri. Defapt într-o-ncercare,

In mijlocul padurii Nu-ti memorez un loc Zboruri iti pun centurii Cea casta de un foc Te las sa arzi cu flacari Si sa nu spui nimic, Caci

Tace toamna pe sanii tai albi Tac pasari in orasele noptii, Tu,tot in marea departarii te scalzi In trup iti vad iubitii, vii