Ceasornicul
de Alexandru Căprariu(2008)
1 min lectură
Mediu
Potrivește-ți ceasornicul după al meu:
vom pierde aceleași trenuri
și, poate, aceleași speranțe-
dar astfel
minutarele vor săgeta simultan
clipa-fecioară a dragostei.
Potrivește-ți ceasornicul după al meu:
să-nșelăm timpul ce ne-ar fi dus
pe două drumuri,
lăsând inimile noastre să se caute-n zadar,
navigînd;
tu - pe harta cea bună,
eu - după copia ei fragmentastă,
în care continentele încă sînt fără contur.
Potrivește-ți ceasornicul după al meu:
cu timpul
și adolescențele, azi depărtate,
vor dobîndi aceeași ființă,
același parfum,
aceleași culori
ca două grădini vecine
ce-și împletesc în adînc,
nevăzut dar firesc,
rădăcinile arborilor mereu întineriți prin anotimp.
Potrivește-ți ceasornicul după al meu:
exact după al meu
- nu mai înainte, nu mai în urmă -
să fim mereu noi înșine,
să nu existe niciodată
un
prea devreme
sau
un
prea tîrziu.