* * *
de Alexandr Blok(2009)
1 min lectură
Mediu
Tânăr sunt și de viață sunt plin,
Mistuit de priveliști și dor.
Înverzesc și spre tine-mi înclin
Ramul meu de arțar, foșnitor.
Când de vânt mă-nfior legănat,
Rugăciuni îți șoptesc, ca să vii.
Pe obrazu-mi spre cer înălțat
Lacrimi mici șiroiesc bucurii.
Te aștept sub umbrarul meu des,
Iar tu vii și tristeții mă smulgi
Și cu verde podoabă-ți veghez
Gândul bun și visările dulci.
Îți șoptesc visul meu de arțar
Și îți cânt din lăute de foi
Până când stele-n boltă răsar...
Numai tu. Numai eu. Numai noi.
13 iulie 1902
(Traducere de Victor Tulbure)