Cuvântau fără rost, vești ciudate
de Alexandr Blok(2015)
1 min lectură
Mediu
Cuvântau fără rost, vești ciudate
Așteptau spre noapte în van.
Părea că nimeni n-așteaptă,
Numai eu la ușă stăteam.
Strigând, plângând, o mulțime
De casă se-apropia.
Străini erau pentru mine,
Chipul lor nu mă tulbura.
O veste părea că-i apasă,
Căutau ceva, nesfârșit.
Delirau nebuni de-o mireasa,
De unul care-a fugit.
Și ajungând pe deal, fiecare
În albastre zări se uita,
Viclean, cu priviri amare
Că-i mâhnit s-arate vroia.
Numai eu, sclav așteptării,
Nu-ndrăzneam să-ntreb spre-a afla.
Era dulce vestea uitării,
Nu puteam vorbii despre ea.
Astfel, fără îngrijorare,
Spre munți priveam în pustiu.
Și-acolo pe-abrupta cărare
Se-nălța un nor purpuriu.
15 iulie 1902
Traducerea Emil Iordache.
Volumul ''Versuri despre Preafrumoasa Doamnă''
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Alexandr Blok
- Tip
- Poezie
- An
- 2015
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Alexandr Blok. “Cuvântau fără rost, vești ciudate.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/alexandr-blok/poezie/cuvantau-fara-rost-vesti-ciudateIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.