Statuia
de Al. O. Teodoreanu (Pastorel)(2004)
1 min lectură
Mediu
Nimic nu vrea ființa ta să-mi spuie:
Nici rău, nici bun, nici dulce, nici amar.
Și ochii tăi de mica neagră par,
Împodobind orbite de statuie.
Privirea mea spre tine trist se suie,
Ca soarele pe-un gol ținut polar,
Să-nghețe printre vârfuri de ghețar,
În raze-nfipt ca-n propriile-i cuie.
Tu nici n-ai bănuit iubirea mea,
Deși dorința-n mine clocotea,
Cum clocotesc căderile de ape.
Și sufletu-mi, pe recea-ți nesimțire,
Îmi pare un nebun ce, în neștire,
Izbește într-o orgă fără clape.
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 81
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Al. O. Teodoreanu (Pastorel). “Statuia.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/al-o-teodoreanu-pastorel/poezie/statuiaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.