Statuia
de Al. O. Teodoreanu (Pastorel)(2004)
1 min lectură
Mediu
Nimic nu vrea ființa ta să-mi spuie:
Nici rău, nici bun, nici dulce, nici amar.
Și ochii tăi de mica neagră par,
Împodobind orbite de statuie.
Privirea mea spre tine trist se suie,
Ca soarele pe-un gol ținut polar,
Să-nghețe printre vârfuri de ghețar,
În raze-nfipt ca-n propriile-i cuie.
Tu nici n-ai bănuit iubirea mea,
Deși dorința-n mine clocotea,
Cum clocotesc căderile de ape.
Și sufletu-mi, pe recea-ți nesimțire,
Îmi pare un nebun ce, în neștire,
Izbește într-o orgă fără clape.