Nemurirea
de Al. O. Teodoreanu (Pastorel)(2004)
1 min lectură
Mediu
Mormintele ne-așteaptă cu gurile căscate.
Și mergem toți spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre șerpi cu solzi de aur și ochi de nestimate.
Iubire, ură: viață. Lumini de chihlimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbușite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă lume – netrebnic furnicar!
Își mistuie și sorii fierbintea lor plămadă
Și-ngheață (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.
Și nici gândim că-n haos își va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spații va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă și el o dungă-n gol,
Și va muri cu viața atunci și Nemurirea.
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- An
- 2004
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Al. O. Teodoreanu (Pastorel). “Nemurirea.” Clasici, Poezie.ro, https://poezie.ro/clasici/al-o-teodoreanu-pastorel/poezie/nemurireaIntrebari frecvente
Comentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.