Căram pe bicicletă Un om mort. E bicicleta mea Cu o jumătate de roată. Pe ea au pierit B.și V. Pe ea vor pieri G.și D. Iată, eu o conduc

Tu mori pe drum, Adame, dacă mai călătorești așa, nebunule...așa, atât de nebun ca un nebun! Oprește-te mă, omule, salvează-te! Lasă la o parte,

Adineauri am scăpat ca prin urechile acului. Nu mă refer la mine, fraților. Fraților, nu mă gîndesc la scăfîrlia mea. Ea-i în siguranță.

În dragostea noastră nu mai există lăcașuri sfinte. În zorii zilei, peregrinul a revenit în oraș. Dau uitării săruturile tale, an de an