Cursa
de Adam Puslojic(2004)
1 min lectură
Mediu
Căram pe bicicletă
Un om mort.
E bicicleta mea
Cu o jumătate de roată.
Pe ea au pierit B.și V.
Pe ea vor pieri G.și D.
Iată, eu o conduc cu îndârjire și pe mai departe.
Am cumpărat-o întâmplător,
În ziua înmormântării cuiva,
Și-acum surâd.
Recunosc, e minunat să ai
Măcar și o Jumătate- de- Roată
În care nu poți avea
Nici-o încredere.
Conduc strâmb.
Conduc drept.
Conduc în zig-zag.
Crii,Crr,ccc,cuu,aaaa!
Îmi închipui chipuri fericite
Ale celor care tocmai acum
Transportă ouă,cartofi și roșii.
Iar pe mine m-ați fericit
C-un palavragiu.
Te plimbi aici, cu mine,
Mortul meu,câtă vreme,
Undeva, ești așteptat cu anii!
Mai întâi la micul dejun,
Apoi la prânz
Și,în sfârșit, la cină.
După o mie de ani,
Intru într-un oraș damnat,
Spunând în șoaptă: \"Am ajuns!\"
Omul mort îmi aruncă, neașteptat,Un surâs
Pe care nu știu cum și l-a ascuns,
Spunându-mi deodată:
\"Înapoi voi conduce eu!\"