PASTEL ÎN METRU ANTIC
de A. Mirea(2007)
1 min lectură
Mediu
Trist îmi apare din neguri enormul oraș după ploaie,
Soarele-i bate-n ferești umede încă de plâns.
Negrii castani își întind adormiți candelabrul de ramuri…
Cine-a suflat și le-a stins albele flăcări de flori?
Trece amurgul acum pe ceruri cu dulcea-i estompă –
Vesele farduri punând pe o mască de mort.
Cum înserează acuma clamoarea stridentă-n uzinii
Umple de vaier prelung posomorâtul amurg.
Dreaptă-o coloană de fum se înalță din horn către ceruri,
Stăruie-o clipă sporind, se risipește apoi,
Se despletește-n șuvițe și cade respinsă din slavă,
Ca pe rugul funest fumul fugar a lui Cain