Lui Grigorescu
de A. Mirea(2007)
1 min lectură
Mediu
Se leagănă în pas agale
Un mândru car purtat de boi:
Te duc pe ne-nturnata cale
Și-s albi ca neaua amândoi.
Iar carul tău, cât e de mare,
E-acoperit de-un lăvicer
Și munții-nalți privesc din zare
Și drumul parcă urcă-n cer
Pe unde treci un vânt dă viață
Și-mbină felurimi de flori,
Precum ți se schimba la față
Paleta-n sute de culori.
Uimit de farmec o clipită
De sus, păstorul legendar
Își lasă turma risipită
Privind cum trece mândrul car
Și-acum, când carul se oprește
Și plâng talăngile-n ecou,
Natura parcă retrăiește
Cel de pe urmă-al tău tablou