Camillo Sbarbaro

S-a născut la S. Margherita Ligure la 12 ianuarie 1888 și a murit la Spotorno la 31 octombrie 1967. Studiază greaca și latina. Lucrează mai întâi în industria siderurgică la Savona, apoi devine profesor de limbi clasice la Genova (unde rămâne până în 1951). Se ocupă în paralel cu studiul lichenilor, fiind recunoscut ca un specialist de faimă internațională în această direcție de cercetare. Colaborează la „Riviera ligure”, „Voce”, „Lacerba” etc., păstrându-se la distanță însă de grupurile literare. Din 1951 se retrage împreună cu sora sa la Spotorno unde va locui până la moarte. A tradus din tragicii greci și din prozatorii francezi din secolul trecut. Primul său volum de poezii, Résine, apare la Genova în 1911. Se afirmă însă cu Pianissimo (al cărui titlu îi va fi sugreat de muzicianul Giannotto Bastianelli), publicat în 1914 la Florența (în colecția revistei „Voce”) și primit favorabil de Boine și Cecchi. Urmează două volume de proză (Trucioli, Vallecchi, 1920 și Liquidazione,...

1 poezii, 0 proze