"viața nu e algoritm" – 20912 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
ICIonete Catalin
O biografie nu e o biografie pina ce o viata nu e terminata. Si cum viata mea nu e (inca) terminata (cel putin nu in sensul absolut al cuvintului) o sa ma abtin.
2 poezii, 0 proze
jifcu oana maria
e greu sa scrii o biografie cand inca esti prea tanar pentru a sti exact cine esti..caci viata nu e un roman.nu admite retusuri shi paragrafe sarite...inca ma caut, in aceasta lume al carei singur echilibru este in cadere..ma descopar in fiecare zi, dar mereu sunt altfel..regasesc in mine mai multe universuri..nu stiu care e al meu cu adevarat..incerc sa colorez lumea in nuantele sufletului meu, sa nu imprumut lumini shi umbre impersonale..nu ma deranjaza norii, ii acopar cu palma, iau din cer numai seninul..dar cateodata tot cerul e acoperit de nori..shi atunci cred in ingeri..o stare de spirit lipsita de intrigile materiei, dar creeata pentru sufletul ei..asa cum zicea zarathrustra:"sunt lumina...de-as fi intuneric"..voi continua sa ma caut..cine stie?!..poate ca intr-o zi ma voi gasi, asteptandu-ma la umbra unei stele moarte cu miros de inghetata de vanilie..
9 poezii, 0 proze
Nistor C Codrut
S-a intimplat sa ma nasc si sa descopar intre timp ca viata nu e tocmai un cadou fara cusururi, ci dimpotriva. Ca o consecinta directa a acestui fapt, am inceput sa scriu. Fara a-mi pasa de dogme literare, sacrificind totul sinceritatii.
1 poezii, 0 proze
Adrian Vancica
Acolo Acolo unde nu era nicio speranta, acolo unde nu era NIMIC Eu am sadit un strop din mine, si am intrins aripi spre INFINIT. Acolo in pustiul inefabil, in care nici-un vis nu a AJUNS Dilema metafizica a lumii, indescriptibil jalea m-a PATRUNS. Acolo unde stancile au nume, acolo unde nu-i pacat sa CREZI Acolo unde spaimele sunt zane, acolo te gasesti si-apoi te PIERZI In labirintul iluziei desarte, se nasc in voie ale lumi PLACERI Pentru ca eu sa pastoresc in voie, dilemele-ti de maine si de IERI. Acolo unde viata nu-i perfida, acolo unde mortii isi ZAMBESC Printre nisipuri miscatoare, te caut in zadar si-ti spun ca te IUBESC Acolo nu e timp de amagiri desarte, acolo nu a fost NIMIC Eu, ANONIMUL serilor de basm, din tine ma cobor si ma RIDIC!
1 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Ppacurarmiklós
Dualitatea este cel mai potrivit cuvant pentru a ma descrie:m-am nascut in Brasov,Romania si traiesc in Koszeg,Ungaria;tatal roman si mama unguroaica;anii de studii i-am petrecut la Colegiul National Economic "ANDREI BARSEANU" din Brasov iar anii de munca i-am indurat in Ungaria,Austria si Danemarca.Anii de Viata sunt cam peticiti ca ai oricaror romani din Diaspora,caci in strainatate viata nu e mai usoara ca in Tara, e la fel(!),doar ca noi,cei din strainatate,(constient sau inconstient) suntem adevaratii diplomati ai poporului roman.Tot ceea ce gandim spunem si facem este judecat,din pacate,in ceea mai mare parte prin prisma nationalitatii.Diaspora trebuie sa promoveze virtutiile si frumusetile pe care ni le-a daruit acea bucatica de natura pe care noi o numim Romania.Romania nu este teritoriul si locuitorii,ci ansamblul legaturilor (de orice natura!) pe care le detine,iar bunastarea Romaniei este in directa legatura cu bunastarea locuitorilor ei si depinde exclusiv de longevitatea...
2 poezii, 0 proze
Dan Sova
Nascut intr-o familie cu pretentii intelectuale si materiale, ale caror asteptari nu trebuiau spulberate, in cele din urma am dat gres. De atunci vad lumea doar in alb si negru, amgindu-ma insa pentru a ma mentine. Cum am avut si inca am tot ce imi doresc, deja devenit banal, iar in urma socului, am scos capul de sub paturica...incepand sa scriu doar in urma impulsurilor revenite din trecut. Accept critici insa nu inseamna ca trebuie sa si raspund...ce simt scriu. Acum imi risipesc linistit viata la liceu. Nu scriu pentru nimeni, ci simt nevoia sa si impartasesc...doar un egoist trecator care nu da doi bani pe cei din jur si nici nu asteapta altceva de la ceilalti: "O secunda mai puternica decat o viata de om";"Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet..Ce-i afara e indiferent...nu exista..numai sufletul exista. Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta sa mai existe tot restul...restul";"Si totusi restul hotareste soarta sufletului meu..Si restul depinde de alt...
3 poezii, 0 proze
DADragoi Ana-Maria
voila: nascuta in 84 in orasul pe care cred ca mi s-a permis sa il aleg, in mod curios, inainte de anxitatea primara; imi plac girafele si culoarea galbena (mai nou) nu-mi place cand mi se usuca buzele scriu versuri numai cand am inspiratie si cand nu pot sa imi exprim verbal sentimentele, in stari de oboseala accetuata sau de durere coplesitoare; cred ca iubirile platonice sunt cele mai puternice pentru ca nu au cusur dar si cele mai rele cu stima de sine in mod obisnuit am momentele mele de copilarie, prostie, carisma si culoare viata mea nu e o poezie iar poezia nu e viata mea sunt doar un om care isi indeplineste din cand in cand o nevoie: aceea de a a se exprima
23 poezii, 0 proze
Gabriel Netejoru
În mintea mea acum răsar imaginile toate. Știu cum eram când om eram, cum arătam la anul șapte. Acum, după un milion de ere pământene, nu am uitat c-am fost, că sunt stăpân al vieții mele. Dar viața mea nu e nimic. Nimicu-mi este viața. Sunt doar un roi de galaxii pulsând în infinit.
1 poezii, 0 proze
BGbeatrice rodica giosan
viata mea a adormit pe-o treapta uitata de timp suspendata-ntr-o lume bizara care nu e a mea si nici a destinului meu ratacit undeva intr-o coma profunda stingher uitat ... doar virtual varful penitei mai spera cateva secunde intr-o trezire albastra o atingere intre spiralele timpului meu care-mi stie destinul trecerea arderea prizoniera... viata mea
35 poezii, 0 proze
viața nu e algoritm
de Florentin Cristian
Rezolvarea complexității Simplitatea celerității Un rictus de om cu dor Nu acela tratat de doctor Deoarece mă grăbeam spre distracții Unde egale cu mine sosesc fete interesate Să mai citească câte-o...
Viața lui ca și cum
de Ioan-Mircea Popovici
Dacă vrem să dureze ceva trebuie să facem cu dragoste din dragoste și pentru oameni chiar și un castel de nisip nu se face din nimic și nici nu-i o treabă iluzorie sau derizorie totul are o fărâmă de...
cand esti pierdut in tine...
de teddy
Nu intotdeauna lucrurile sunt cum am vrea sa fie. Uneori sunt foarte departe de conceptul fiecaruia de „buna dispozitie”. Dar depinde de fiecare. Te poti trezi cu un zambet pe buze, in fiecare zi...
Cea care are cuvinte în ochi
de Marius Marian Șolea
Abia aștept să o văd cum își închide ochii în așteptarea fericirii noastre, ce nu va veni, iar atunci când o privesc de-a lungul lumii ei de carne exactă, deși imaginea-i poetică, precum promisiunea,...
Să râdem cu domnul Dragoș Vișan și fabuloasele interpretări ale unei minți
de Bogdan Geana
Dragi oameni, Din dorința de a vă amuza de această dată, am să vă prezint, scurt, un aparent scurt-circuit la aparatul de interpretare al domnului Dragoș Vișan. Spun aparent, pentru că, în realitate,...
ascultă șoaptele... (3)
de Monica - Nicoleta Făgețean
ce-am văzut acolo: țepi, lanuri. dâre de zgârieturi – mă agăț, și cad înapoi. derapez. ordonare, aliniere, estetic. cărare din pietre-spini. foc, viraj, egal. gheare. râu galben cu maluri roșii....
algoritm
de paparuz adrian
spune-mi iubito câți biți are epifiza ta cât loc mai am eu în cele 21 de grame ale tale? de pildă eu am rămas fără memorie sunt atât de plin de tine încât am tendința să cred că îmi trăiesc ultima...
o simplă zi dintr-o viață posibilă
de Liviu-Ioan Muresan
o unghieră un săpun o periuță de dinți apoi tastatura cu două taste apeși enter ușa se deschide și oamenii oamenii se opresc din mișcare privindu-te peste masca de tifon mai mult cu îndoială teama...
De ce am fost creati?
de Cristina Davidescu
Ceva îmi scapă din algoritmul ăsta … Așadar, Dumnezeu a creat lumea. Tot el a dat și viața pe Pământ. In concluzie, eu exist datorită lui. Până aici, totul pare clar. Problemele abia din acest punct...
Inteligența Artificială
de David Adrian Dinulescu
Inteligența Artificială Nu înțeleg iraționala năzuință a omului de a se vedea Dumnezeu și de a crea o mașină gânditoare, cu care să interacționeze ca de la egal la egal, ori, așa cum face cu restul...