"vaiet de pasăre" – 1515 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
MHMaclou de la Haye
Maclou de la Haye, poet francez din secolul al XVI-lea. Opere * Les Œuvres de Maclou de La Haye Picard valet de chambre du roi, Paris, Étienne Groulleau, 1553 A apărut în: Les blasons du corps féminin (lucrare colectivă condusă de Clement Marot, tradusă la noi în țară de Șerban Foarță sub titlul "Blazoanele anatomiei feminine")
1 poezii, 0 proze
BRBulgaru Roxana
Mereu un curcubeu de cuvinte,o raza de sperante,o lumina de zambete,un sunet de incantare,un vuiet de incredere,un racnet de fericire,un pas de reusita,o lacrima de bucurie,un zambet de prietenie,un cuvant fara inteles,aceasta sunt eu.
4 poezii, 0 proze
JMJean Marot
Jehan Desmaretz, alias Jean Marot (Mathieu, près de Caen, v. 1465 - Paris, v. 1526), écrivain français de la fin du XVe et du début du XVIe siècle, qui fut un poète et grand rhétoriqueur . Jean Marot reçut une éducation négligée. On ne lui fit point apprendre le latin ; mais il y suppléa, autant qu'il fut en lui, en étudiant dans les auteurs l'histoire, la fable et la poésie. Le Roman de la Rose était sa lecture favorite. Sa bonne conduite et quelques vers qu'il avait composés lui méritèrent la protection d'Anne de Bretagne, depuis femme de Louis XII ; il fut son secrétaire en 1506 et son poète en titre ; et, par son ordre, il suivit Louis XII dans ses expéditions de Gènes et de Venise, avec mission expresse de les célébrer c'est ce qu'il fit dans deux poèmes intitulés l'un Voyage de Gênes, l'autre Voyage de Venise, où l'emploi du merveilleux ne nuit en rien à l'exactitude historique. Louis XII mort, il entra au service de François Ier comme valet de garde-robe, et donna à son maître...
1 poezii, 0 proze
Maftei Florentin
Evadare (tablou blitz spre un îndemn) Astăzi vremea însorită și al vremurilor caier M-au pornit, din cremenire, dând tribut un fel de vaier După luni de amorțire și noian de supărări, Teamă aspră de prigoană și pericol de-amendări! Cea mai de ales ocoală e spre râul ce îl știu; Scurt îmi asuprii căluțul, bicla-n rol de bidiviu, Înspre *Hatia Domnească, unde stiu eu o răstoacă De era cuibar de pește, lăng-a mănastirii toacă. Ierburile ce-mi lipsiră din timpuri de ghiocel Îs noian de albastrele, cimbrul si-n tufiș acel Fir măcriș cu frunza acră, lăstărișul din zăvoi Ține mura-n înflorire, ne asteaptă, cred, pe noi. Greieri în concert-orchestră masacrând tăcerea luncii, Cucul, numărând strigarea, îmi menește restul muncii, Iar o cucă mai blajină, din aval, un straniu capăt Mă avertizează cinic c-am trecut spre-al vietii scapăt. O înjur si-i strig: „cucoaie, nu mai arde-n glas furii, **Probozenii, or blesteme, că vei răguși-n Florii! Și, oricât, zeloasă cioară, tu încerci ca să mă sperii...
20 poezii, 0 proze
LJLevet, Henry Jean-Marie
Henry Jean-Marie Étienne Levet, né à Montbrison (Loire) le 13 janvier 1874 et mort à Menton (Alpes-Maritimes) le 15 décembre 1906, est un poète français. C'était un diplomate, ayant choisi cette carrière par goût du voyage. Elle le conduisit en Inde, au Viêt Nam (chargé de mission par le Ministre de l’Instruction publique, en 1898), aux Philippines (secrétaire-archiviste, à Manille, en 1902), puis en Argentine (chargé de la Chancellerie de Las Palmas). Il mourut de phtisie à l'âge de 32 ans. Levet a laissé une œuvre brève et comme composée par distraction. Le meilleur de son œuvre consiste en 10 poèmes, "Cartes postales", parues en revue en 1902 et rééditées après la mort de l'auteur par Valery Larbaud, sur qui elles eurent une grande influence, ainsi que sur d’autres poètes du voyage. Il y a dans les poèmes de ce dandy, jouant à l’esthète britannique alors qu’il exerçait de très officielles fonctions dans la diplomatie française, une telle désinvolture alliée à une grâce si insolente...
10 poezii, 0 proze
DRdragos rotea
cand spun ca sunt de-la-mare, stiu ca asta e de cele mai multe ori suficient ca sa devin interesant pentru cealalta categorie, cea de ne-de-la-mare. e un interes superficial, ma ajuta sa leg conversatii, sa fac rost de musafiri vara si... da, cam atat. cred totusi intr-o amprenta pe care o lasa locul din care provii asupra omului care esti. asa ca eu nu-mi gasesc linistea. am un vuiet si o miscare interna continua chiar si cand sunt bine.
1 poezii, 0 proze
vaiet de pasăre
de Ștefan Petrea
umblu prin vaiet de pasăre, de conștiință capabili doar nebunii dezosat umblu prin tainele tale de fecioară mirabilă e coasta muream pe-o coastă de deal cu șișul gândurilor adâncit în mine te numeam...
O luptă aprigă
de nonciu dragos
M-am ridicat și am pus stop situației! Așa nu se mai putea discuta despre normalitate, nu trebuia să mai fie nimeni hulit în niciun fel! De ce și pentru ce, atâta bătaie de joc, fără niciun drept,...
Break on through ...
de Mihai Moise
Calatorul cauta avid sa patrunda in casa. Auzea din spate cum se suie pe trepte dupa el, il vor ! Lemnul vopist al usii incepea sa joace feste ochilor agitati. Mici spiridusi i se impleticeau de...
Povestea pomenirii lui Dumnezeu
de Jianu Liviu-Florian
POVESTEA POMENIRII LUI DUMNEZEU Motto: „Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu că au fost scrise în inima mea\".(Ion Neculce) Trăia în zilele noastre, în țara Caliciei, cea doldora de...
Impresii și însemnări
de Vlad Flavius
Despre iluzia viețuirii (469) Zicem că trăim! Dar amarnic ne înșelăm!... În fond, noi murim încet-încet, puțin câte puțin... Născându-se, omul deja și pornește pe drumul pieirii, fără putință de...
o sută de secunde fără tine
de Cătălin Al DOAMNEI
în acea zi hamas declanșase sfârșitul numele de cod aici începe sfârșitul începusem să văd gări aeroporturi universități închise oameni prăbușiți pe străzi ca după hiroshima la întrebarea medicilor...
fluierând
de Ștefan Petrea
de-atâta plumb tristețea vaiet smulge chiar și din piept întunecat de fiară și moartea cântă-n frunza verde iară seninele pieiri să le divulge. iar rugăciunea ta era o seară în noaptea rațiunii de-mi...
Ordonanță de pace
de bogdan dragomir
Spune inimii mele ceva despre pace! Freamătul lin al pământului, freamătul lin al pământului Undeva, în ascuns, cuvântul în mine se-ntoarce deșeret, vlăguit ca o pasăre zdrobită de șuierul vântului...
Funingine (fragment de roman)
de Raul Joil
A l f a În oglinda anilor, îmi dau mâna necunoscutului, cu rufele halucinației lipite de trup. Zidurile, plantate închisoare în jurul osânditului, ascund în găuri dintre pietre, liliecii fugiți din...
Babada pescărușului
de Cosmin Dragomir
Un pescăruș ca mai toți alții Aidoma păsăretului din basm Plutea-n văzduh când deodată Îi căzură aripile, Durere. Þipăt șovăelnic Scurt și mut și-ntr-un spasm Când nu putea să zboare zbura Și...
Odă(în metru etnobotanic)
de MIRCEA POPA
Nu credeam să-nvăț a muri în comă Dus de tânăr,intoxicat de iarba-mi Ochii mei coborau visător la groapa Insanității. Când deodată tu răsăriși la patu-mi Euforie tu,stupefiant de dulce Până-n capăt...
Valuri
de George Bacovia
Ceea ce era pustiu era ca ea ma chema cu brate obosite si o chemam, de asemenea, pe celalalt mal, pe maluri despartite de ape mari... si vrerea noastra era un vaiet peste valurile grele si pustii- un...
Gură rea
de nonciu dragos
GURÃ REA Rupe-mi albul fir micuț-o, Stau în poala ta flămând Sunt mai mut, acum Vicleană, fată-n vaiet Ce scornești vorbe-n straiet. Mai aprobă-mi versul Amplu ce cântava-mi În deșartă inimă...
Și sunt
de Roschita Ioan
Sunt singur și o stea îmi netezește calea Și în vers scufund amărăciune... Oi fi un om, o piatră, un lemn, o floare? Să laud zei? Sunt floare și plâng, Soarele îmi râde, dar se duce Curând e rece și...