"un copil rom" – 22529 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
BDBalan Florentina Daniela
M-am nascut in Buzau, un orasel mic si prietenos, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea...desi daca merg acum acolo, chiar si o saptamana sa ma plimb zilnic pe strazile orasului, este posibil sa nu mai recunosc nici jumatate din oamenii pe langa care voi trece. Am fost (...si cred ca inca mai sunt)..un copil romantic...visator..cu suflet de artist..care din pacate in prezent este prins in mrejele cotidianului artificial si superficial care ne conduce viata prin prisma banilor (sau a nevoii de bani)... Recunosc ca de multe ori uit cum sunt cu adevarat,..si devin un robot economic, o unealta a societatii...insa in momentele cand ma regasesc...incerc sa scot ce e mai frumos din suflet si sa exprim iubirea prin arta...poezie...fotografie...rareori desen... Sunt in Bucuresti deja de 6 ani...nu imi dau seama cand a trecut timpul...lucrez la o banca cu nume...visez la ziua cand o sa traiesc cu adevarat din iubire, pentru iubire, iubind...arta...
5 poezii, 0 proze
ICIovița Camelia
Văzînd lumina zilei intr-un oraș plin de flori din partea de vest a României.Trăiesc departe de țara mea,dar văzând că toate străzile duc la Roma,pot spune că sunt aproape.Legătura mea cu poesia e un copil mic ce are nevoie de multă dragoste,e multă dragoste ce simt să exprim.Legătura cu natura,meditând asupra ei,a avut un rol important pentru că eu sunt aicea.Creșterea mea ca și persoană ma ajutat să văd mai departe de tot răul ce ne înconjoară.Trăire interioră puternică,dorința de a mă cunoaște și nu în ultimul rând de a cunoaște persoanele ce sunt aproape de mine.Tot ceea ce am făcut până acuma nu are nimica în comun cu poesia,dar trăind zi după zi până acuma,are totul.Mă consider o personă norocoasă ce reușește să găsească fericirea in lucruri simple.Nu a fost mereu ușor și nu este nici măcar astăzi,mergând împotriva cursului de apă nu va fi niciodată,dar dând iubire fără să se ceară nimica în schimb,se primește iubire.Este mai multă fericire dând că primind.Iubesc animalele având...
6 poezii, 0 proze
CGConstantinescu Gabriel
Sunt un fotbalist ratat, un inginer ratat, un tipograf ratat, un editor ratat, un etc. ratat. În 2012 am primit premiul I la primul concurs național de proză scurtă la care am participat, și când am fost publicat în antologia IDC 2012 m-am bucurat ca un copil nejustificat de mult și de atunci nu am mai scris nimic concludent. |În rest, am scos revista Vulcanul după 1989 care a ars în propria ei lavă, am condus tipografii și edituri mici, am editat și finanțat prima revistă de tenis din România, Tenis Magazin care a murit după patru numere din lipsa banilor, din vina mea și a difuzorilor de presă, am editat sau am tipărit mai multe cărți din domenii diverse cu puține satisfacții și cu multe deziluzii, revista liceului "Iuliu Maniu", revista "Fizbichi", am jonglat puțin și cu jurnalismul dar am ales să falimentez ratându-mă și în afacerile unde am acumulat ceva experiență tot degeaba, joc fotbal sau tenis atunci când am ocazia și când am cu cine, mai și scriu din când în când de când mă...
15 poezii, 0 proze
LDLeonid Dimov
Leonid Dimov (n. 11 ianuarie 1926, Ismail, Basarabia - d. 5 decembrie 1987, București) a fost un poet și un traducător român. Este fiul Nadejdei Dimov și al lui Naum Mordcovici. A absolvit Colegiul „Sfântul Sava” din București, 1944, continuând cu studii (trei ani) la Facultatea de Filologie din București, facultate pe care a abandonat-o, însă. La fel a studiat 3 ani de zile biologia, fără a-și lua licența. Căsătorit de două ori: prima dată, în 1948, cu Lucia Salam (cu care are un copil, Tatiana, n. 1952), iar a doua oară, în 1959, cu Ana-Marina Voinescu (pe a cărei fiică, Ileana - tatăl fiind Teodor Pîcă - o va înfia). Este principalul reprezentant al onirismului în poezia românească, explorator al visului ca realitate absolută, obiectivă. Volume Versuri, (1966) 7 poeme, (1968) Pe malul Styxului, (1968) Carte de vise, (1969) Semne cerești, (1970) Eleusis, (1970) Deschideri, (1972) A.B.C., (1973) La capăt,(1974) Litanii pentru Horia, (1975) Dialectica vârstelor, (1977) Tinerețe fără...
106 poezii, 0 proze
Florin Gherendi
Nu mai stiu cand am inceput sa scriu. La inceput pentru mine. Eram copil. Participam la un cenaclu, in oraselul de provincie in care m-am nascut, Tarnaveni. Apoi am inceput cu-adevarat sa scriu. Pentru mine. Pentru cativa prieteni care citeau. Am scris si 3 romane, 2 din ele SF...poate ca intr-o zi o sa le dau forma potrivita...eram inca un copil, nu? Si apoi a venit facultatea de fizica. Am participat la cateva spectacole. "Cantarea Romaniei", se spunea atunci. Am publicat cateva poezii in "Viata studenteasca"... Si apoi tacere... Am mai avut cateva rare incercari, terminate inainte de a incepe. Pana acum cativa ani. Am regasit cateva lucruri scrise de mine cu mult timp in urma, cele 3 romane, cateva poezii, si un declic s-a produs. Ce-ar fi sa incerc din nou?! Acum trec mult mai rar pe aici, de cand am regasit o pasiune mai veche, pianul...
14 poezii, 0 proze
K&Kenzaburō Ōe
Laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Kenzaburō Ōe, născut la 31 ianuarie 1935, este un romancier japonez. Kenzaburō Ōe s-a născut în 1935 într-un orășel din pădurea insulei Shikoku. Familia sa e foarte veche și nimeni din clanul său nu a părăsit acele locuri ca să mergă la oraș. Femeile din clanul Oe jucau rolul unor povestitoare și i-au relatat legendele locului inclusive istoria unor mici revolte locale, petrecute în timpurile restaurație Meiji povești care aveau să-și pună amprenta asupra scrisului său.. aceste povestiri mitice pe care Oe le-a auzit din vremea când era doar un copil conțineau o viziune unică, specială asupra cosmosului și condiției umane. Al Doilea Război Mondial a izbucnit când Oe avea șase ani. Educația militaristă a pătruns în toate școlile iar Împăratul a devenit zeu și monarh în același timp. Pentru tânărul Oe, care învăța in acelasi timp miturile naționale și pe cele ale satului unde se născuse, de multe ori acestea două intrau în...
0 poezii, 0 proze
CRcalota rodica
M-am nascut in plin solstitiu de vara,in localitatea Matasari,judetul Gorj.Am urmat cursurile scolii din aceasta comuna,fiind,ca toti copiii nascuti intr-o anumita perioada si intr-o anumita zona,un copil cuminte,aproape imbecil(cu premiu,bineinteles),pana la liceu,cand am descoperit cat poti sa pierzi,incercand sa castigi totul.Am absolvit Liceul pedagogic din Targu-Jiu,fiind ,din cand in cand,olimpica la limba romana.In anul 1991 am obtinut licenta in Litere;in prezent sunt profesor titular de limba franceza la Colegiul National Tudor Vladimirescu.Am debutat cu un volum de versuri,"Grandoarea cercului",la editura"Spicon",dupa care am publicat sporadic in diverse publicatii locale("Gorjanul","Fluidul roditor","Cuget liber","Timpul",'Polemika"),nationale("Tribuna",'Idei in dialog" si in publicatii scolare internationale("Journal-fax" si "Le petit journal").Am obtinut diverse premii la concursuri si festivaluri nationale,respectiv internationale,dar premiul de suflet ramane"Marele...
15 poezii, 0 proze
I-Ioan Al. Brătescu -Voinești
Ioan Alexandru Brătescu-Voinești (n. 1 ianuarie 1868, Târgoviște - d. 14 decembrie 1946, București) a fost un prozator român, faimos pentru povestirile sale, scrise pentru copiii săi. Ioan Alexandru Brătescu-Voinești vede lumina zilei la Târgoviște, în anul 1868, ca descendent al unei familii de boieri. Eroul din nuvela „Neamul Udreștilor” e un strămoș al scriitorului. A făcut Liceul și Universitatea la București. A fost judecător în București, Ploiești, Pitești, Craiova și Târgoviște, unde în anul 1896 s-a stabilit definitiv. A fost membru al Academiei Române. În anul 1945 a câștigat Premiul Național Pentru Proză. Nuvelele și schițele sunt partea teoretică a operei sale. Este cunoscut și pentru scrierile sale pentru copii: „Puiul” (tragica moarte a unui pui de prepeliță), „Privighetoarea”, „Bietul Tric”, „Niculăiță Minciună” (un copil isteț de la țară neînțeles de săteni), ș.a. S-a stins din viață în anul 1946.
0 poezii, 0 proze
ACAlbert Cătănuș
Beam us up, Scotty! Când aveam șapte ani i-au tras pe roată pe trei țărani la sute de kilometri de locul unde m-am născut: într-un cătun din câmpia Bărăganului, nu departe de orașul Brăila. Am fost al optulea copil în familie, iar pentru că eram slab și mă imbolnăvisem de friguri, dar mai ales pentru că nu voiam să sug la sân, la vârsta de opt luni, tata m-a dus la târg la Brăila iar acolo m-a dat unei cuconițe sterpe care voia un copil pe trei saci de grâu și patru găini. Știu șapte limbi în afară de română: greacă, rusă, turcă, bulgară, franceză, germană și albaneză. Înțeleg cam tot pe atâtea limbi cât cunosc. Pe tatăl și pe mama mea naturală nu i-am mai întâlnit niciodată. Toată familia mea a murit când aveam nouă ani. Unii spun că din cauza unei epidemii de tuberculoză care lovise în acele vremuri Bărăganul, alții spun că acel cătun a fost incediat de arendașul locului, iar alții mi-au spus că într-o noapte un batalion de ruși beți a trecut pe lângă el și fără preaviz soldații au...
196 poezii, 0 proze
MGMatei Albastru Gavril
Semnături: Matei Gavril, Gavril Matei, Matei Gavril Albastru, Gavril Matei Albastru, Matei Albastru... (n. 3 octombrie 1943, Săliștea Nouă, jud. Cluj - d. 22 mai 2008, București) A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București. Coleg de generație cu Ioan Alexandru și Gheorghe Pituț. A lucrat între anii \'70-\'80 în redacția revistei Luceafărul. În ultima perioadă, era redactor la Editura Academiei Române. A debutat cu versuri în revista „Tribuna” (1962) și, editorial, cu volumul de poezii „Un copil lovește cerul” (1968). Mai este autorul volumelor: „Glorie” (1969), „Pur” (1971); „Împărăția” (1972), „Între floare și fruct” (1974), „Noaptea definitivă” (1978), „Patria libertății” (1979), „Steaua nebunului” (1982), „Povești auzite de la bunicul meu” (1983), „Un spațiu mai curat” (1991), „Pur și alte poezii & alte referințe critice” (2001), „Omnia 60 – Inedit 1” (2003). Unele sunt de poezii, altele de proză.
2 poezii, 0 proze
un copil rom
de Florentin Cristian
- eu muncesc și am și note mari cred că merit în vis băi să fac vizitarea Raiului - nu ai note bune tu nu știi că pomul bun după roade se cunoaște -da poate e pom bun cu roadele în altă parte -...
Semințele urii în jocul puterii
de Mihaela Rascu
Orice oraș, în calitatea sa de matcă a dezvoltării sociale, se deosebește de celelalte orașe aparținătoare unei țări prin simbolurile pe care și le creează și le promovează. Târgu Mureș este un oraș...
Minunata mea țară, România
de Razvan Claudiescu
I. Minunata mea țară, România, Eu m-am născut în ea, Sunt mândru, că-s român, Și un copil de român. Steagul ne-e mândria, Ne spune originea, Cine suntem noi, Pe acest minunat pământ, Numit România....
George Nicolae Stroia, unul din copiii-speranță ai literaturii române de mâine
de Cristian Petru Balan
Dacă în majoritatea cazurilor zicala străbună care spune că "ziua bună se cunoaște de dimineață" este adevărată, tot atât de adevărat este faptul că niciodata nu a fost ușor să definești ce înseamna...
\"Zapada calda de acasa\"
de Floarea Cărbune
Iarna, imi revin in memorie amintiri atit de dragi: mirosul bradului de Craciun, copii colindind, omuleti de zapada. O vad pe mama facind cozonaci, obosita, privind din cind in cind icoana lui Isus....
Un copil
de Radu Tudor Ciornei
Astazi s-a nascut un copil dintr-o femeie nu din timpla vreunui zeu sau ouale vreunei lebede iara noi netrebnicii am ingenuncheat de-a dreapta regelui soare primind-ne nume de tata, mama, bunica...
Un copil Eminovici
de Lorena Stoica
Noiembrie 1865. Amurgul a sporit întunericul din odaie. Cu mâna tremurândă, poartă lumânarea spre alte rafturi, făcând să pâlpâie flacăra mică. Entuziasmul îi ține de cald în răcoarea din jur. Cu...
Să omorâm copilăria ! România și adopțiile internaționale
de Eugen Galateanu
Un tată tânăr în trening urcă în metrou împreună cu o sarsana imensă, un cărucior și un copil de 2-3 ani. V-am prins, vărjitoarelor! Tatăl scoate o tăbliță cu „Dacă aveți milă și Dumnezeu va avea...
Despre societatea românească
de FLOARE PETROV
Societatea reprezintă un ansamblu complex, sistemic, organic integrat, un ansamblu de relații între oameni indiferent de etnie, de cultură , de credință și spiritualitate. Nucleul de bază al...
martirii lui Eros (fragment de roman)
de Ion Ionescu
Urma parcă un ritual, întâi își puse mantoul în cuier, apoi își trase ciorapii, rochia, și rămase aproape goală în oglindă. Se privi și se roși si ea de goliciunea ei; se iubea ca Narcis pe sine când...