"uimire cerebrală" – 3665 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
EMEugen MATZOTA
Nu știu nici măcar cât știau cei dinaintea noastră, doar descopăr cu uimire că nu noi suntem primii, c-au mai fost alții înainte, și din învățăturile lor mai aflăm din când în când câte ceva. Știu sigur doar un lucru: că nu sunt eu Stăpânul Inelelor...
24 poezii, 0 proze
GGriffo
Sosesc de pe un drum aparte, deosebit față de drumurile pe care le cunoașteți voi. E singura cale, singura înșiruire de trăiri pe care eu însumi o știu. Dealtfel eu sunt singurul om care a pășit pe această cale. Ce singur ne simțim câteodată drumul meu și cu mine! Tot ce-ți povestesc ți-ar putea părea cunoscut, totuși mă privești cu uimire, calea mea fiind mai altfel decât a ta. Știu că-ți surâde ideea de a trage cu ochiul la alte povești. Defapt și pe mine mă gonește aceași dorință: să aflu la margini de râuri povești aduse din alte trăiri.
2 poezii, 0 proze
EVEmil Vora
Poetul Emil Vora ( Maroiu ) s-a născut la 14 septembrie 1906 la Meriș-Broșteni, Județul Mehedinți și a murit la 17 martie 1979 la București. A studiat la Liceul „Traian” și Școala Superioară de Comerț din Turnu Severin. În anul 1929 se stabilește în București și lucrează ca funcționar la Ministerul de Finanțe între anii 1930 - 1935. În anul 1934 a absolvit Academia de Înalte Studii din București. Colaborează la revistele „Convorbiri literare”, „Curentul literar”, „Luceafărul”, „Provincia” (severineană), „Ramuri”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar” etc. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România din aprilie 1946. A obținut premiul Academiei Române în sesiunea iunie 1945 pentru volumul „Înalte vânturi” (1943). Volume de versuri: - Floare amară - 1936 - Fântânile tăcerii - 1940 - Cartea plecărilor - 1941 - Înalte vânturi - 1943 - Poarta destinului - 1969 - Nestinsa uimire - 1974 - Marea curgere - 1981
2 poezii, 0 proze
Lucia Eniu
„Rețetă pentru timpul viitor” „Românul s-a născut poet“. Există un adevăr concentrat în această scurtă propoziție, fapt de care m-am convins încă o dată, citind versurile tinerei poete Lucia Eniu. A vorbi despre un nume nou în poezie este mult mai greu decât în cazul „veteranilor“, iar dificultatea este cu atât mai mare cu cât persoana care transpune în versuri crâmpeie din sufletul său este mai puțin cunoscută. Versurile Luciei sunt atât de normale, încât poeta, din modestie, după ce le așternea pe hârtie, le depozita prin toate ungherele sufletului, neîndrăznind să le scoată la lumină. La lumina tiparului, desigur, căci ele au lumina lor. Pentru autoarea acestor bijuterii lirice, totul este simplu și firesc, însă este supus unei analize foarte atente și – mai era cazul să o spun? – tradus în limbaj poetic. Se miră atât de firesc trecerea timpului, care pe mulți îi sperie: Nu știu ce are timpul/ cu mine/ de-mi cere mereu/ să-mi mut gardul/ c-un veac/ mai încolo. (Uimire), iar pentru...
5 poezii, 0 proze
uimire cerebrală
de Dacian Constantin
azi te las să inspiri podeaua adânc în tine și să-i verși pașii ridicându-te deasupra lor fără să umbrești mersul eu las fruntea clipei să mi se așeze pe umăr dar gândului îi cresc la răscruce ochi...
nu mai sunt eu?
de ciutura carmen luminita
Se iubeau.Între ei nu călătoreau decât cuvintele,nu atingeri, nu sărutări, nu act al împlinirii.Vers,atât.Își doreau să se întâlnească ,doar, pentru a se privi în ochi.Nimic nu prevestea ce avea să...
Ratacit in timp
de Filip Ruxandra
Soarele se ridica incet pe cer luminand cladirea garii ce domina locul. La ora aceea a diminetii, totul parea acoperit cu o pojghita de aur. Fantanile arteziene functionau in permanenta in timpul...
o piatră ovală cu niște pete gri
de Virgil Titarenco
am vrut să mai arunc o piatră în lacul spre care priveau proștii o piatră ovală cu niște pete gri să aibă la ce filozofa și gîndi și gîndi pînă le cade mînerul de la gîndirea din partea dreaptă ca o...
Marius Chelaru: La pas prin sine însuși
de Valeria Manta Taicutu
Versiunea în limba engleză a unui volum scris de Marius Chelaru – „When the present settles down” / „La descălecatul prezentului” (realizată de Olimpia Iacob și apărută la Editura Timpul, 2006) – are...
Exercitii de umor II
de alina
Am o prietena care rade tot timpul. In orice ocazie ea poate puncta fara de gres: isi da capul usor pe spate ca pentru a face loc pototpului de galgaituri cristaline si uniforme. La sfarsit risipeste...
Ti Tania
de Turliu Raluca
Tania statea intinsa in patul ei si al sotului plecat. El nu-si luase lumea in cap asa cum ar fi fost de asteptat, ci isi luase servieta gematoare de dosare si plecase la tribujudecatorie sa-i apere...
Aforisme 4
de razvan rachieriu
Nirvana are similarități cu extazul, amândouă urcă înspre absolut și se despart de tern. Ãsta e spiritul meu, sursă de expresivități poetice și de profunzimi ale reflexivității adunate în ani....
Statui și strămoși
de nedelcu constantina
-Dacă pierd de tot controlul, eu nu voi mai exista. Teoria spune că sufletul cel mai puternic câștigă, iar în cazul de față nu al meu este cel mai puternic. -Ci cel al Terrei. spuse Bruce. -Da. și...
Uimire.
de Jeflea Norma,Diana
Uimire. Poeți cu capul în nori. băieți cu agrafă de cățele, s-ar ca musca-n lapte, se laudă că știu cei liniuța de dialog, zisă și de despărțire,sau de unire. eu chiar aș spune liniuța de uimire,...
Uimire
de Lelia Voinea
Te-ai desenat simplu, dincolo de fereastră ca propria-mi respirație înflorind în ghirlande de acant Mă privești drept, răscolindu-mi în trup ape grele demult prizoniere cu brațele vinete între maluri...
Uimire
de qasman
Uimire Sint de deosebita uimire cum vin la noi copiii Intre mileniii de desfatare Sint plini De case si nemijlocite situatii E bine in paradis Si de tristete caci Paris a murit. Te iau iubito de mina...
Uimire...
de Adriana Petre
Câtă iubire strânsă-n pumn S-a adunat până acum? La cât din tine-ai renunțat?... Mă-mpac cu mine-n fiecare seară, Și-adorm plângând a lăcrămioară, Și-n fiecare gând de-al tău Mă regăsesc. Sunt EU! Mă...
Uimire
de Nicoleta Tase
uneori sunt uimită că tu și eu ne-am nimerit în același colț de univers peste care ninge fantastic
Uimire
de Mihai Chiriță
M-au înecat acide lacrimile mele fluviu de cenușă M-au troienit sălbatice gândurile de odinioară M-am despicat fără de vlagă în lut și piatră spartă Astăzi iară mă zbat între noii aceia Calc amețit...
uimire...
de ioana matei
ce ciudat! drumul spre agonie e mereu înstelat...