"treceau cerbi" – 6647 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
SIStoiciu Liviu Ioan
De la prima carte, treptat, Liviu Ioan Stoiciu a evoluat spre un discurs mai frust, în defavoarea metaforizării. Autor a peste zece cărți de poezie și proză, precum și a mai multor tentative de sinucidere, Liviu Ioan Stoiciu a copilărit într-o singurătate totală. Cantonul CFR nr. 248, în care și-a petrecut mulți ani din viață, era situat la câțiva kilometri de cea mai apropiata localitate (Adjudul Vechi). Copilăria lui a însemnat, în fond, un lung șir de trenuri și un cantonier fluturând un fanion galben, ori de câte ori vagoanele treceau prin fața cantonului. De altfel, Liviu Ioan Stociu debutează literar cu o carte intitulata La Fanion, obținând cu ea, în anul 1980, Premiul Uniunii Scriitorilor. Astăzi, Liviu Ioan Stoiciu pare un om sobru și înțelept, cu mult bun simț și cu o puternică personalitate, fiind considerat unul dintre scriitorii reprezentativi ai generației ‘80. Nu a uitat nici o clipă însă de copilăria lui însingurată petrecută la cantonul CFR 248.
4 poezii, 0 proze
Cristian
Am inceput sa scriu undeva prin 92-93. Prima poezie a fost inspirata de versurile piesei "Hey you" (Pink Floyd). Ce-mi placea pe atunci, era ca de multe ori inspiratia venea chiar inaintea somnului. Saream din pat, si puneam repede mana pe ceva de scris, altfel uitam versurile care-mi treceau prin minte... pot spune ca era precum o picatura de roua cazuta in apele unui lac foarte linistit. Citesc putin, in ideea de a nu fi influentat.
7 poezii, 0 proze
Boris Vian
M-am născut din întâmplare, pe 10 martie 1920, la poarta unei maternități care era închisă din cauza unei greve. Mama mea care era gravidă cu operele lui Paul Claudel (de atunci nu pot să-l suport pe Claudel) era în luna a treisprezecea și nu mai putea ajunge la Concordat. Un preot, un om sfânt care trecea pe acolo, m-a adunat de pe jos și m-a liniștit: eram, într-adevăr foarte urât (...) Din fericire, o lupoaică flămândă, care tocmai îl născuse pe Pierre Herve (asta înseamnă că am aceeași vârstă cu el, conform teoriilor lui Einstein despre simultaneitate) m-a luat sub elitra ei și m-a alăptat. Am crescut puternic și înțelept, dar am rămas în continuare foarte urât, pentru că eram împodobit cu un sistem pilos discontinuu, deși foarte dezvoltat. De fapt, fașa mea semăna foarte tare cu fața Victoriei din Samothrace.
0 poezii, 0 proze
ȘDȘtefan Augustin Doinaș
26 aprilie 1922 – 25 mai 2002 Născut în comuna Caporal Alexa din județul Arad, Ștefan Augustin Doinaș a fost unul dintre poeții cărturari, o figură de maestru olimpian, amintindu-ne de scriitorii altor vremuri. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre componenții de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul "Viața" în 1942. A debutat în 1939, cu o poezie, în "Jurnalul literar", câștigând apoi, cu volumul "Alfabet poetic", în 1947, premiul Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul "Cartea mareelor", în care trecea de la baladă la o poezie cerebrală. Din cărțile sale ulterioare de versuri, care i-au consolidat un renume de autor fundamental al poeziei românești, menționam...
61 poezii, 0 proze
HSHenryk Sienkiewicz
Henryk Sienkiewicz (n. 5 mai 1846 Wola Okrzejska - d. 15 noiembrie, 1916 Vevey) romancier și nuvelist polonez, unul dintre cei mai mari prozatori polonezi, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1905. Sienkiewicz s-a născut la 5 mai 1846, în familia unui mic arendaș, care cultiva la copiii săi tradițiile cavalerești și patriotice, învățându-i pe de rost Cântecele istorice ale lui J.U. Niemcewicz înainte de a-i învăța să citească. Un unchi al tatălui slujise regelui Stanis³aw August, iar Kazimierz, fratele scriitorului, cade, la 1871,în războiul franco-prusian. Sienkiewicz nu a fost prea silitor la învățătură. Îl atrăgeau mai mult lecturile și portretele cavalerilor în armuri, care împodobeau o biserică în stil gotic de pe strada Œwiêtojañska, din Varșovia, pe care trecea zilnic spre gimnaziu. În anul 1865 părăsește școala, fără să-și susțină examenul de maturitate. O va face un an mai târziu, când își începe, tot la Varșovia, și studiile superioare, întîi la facultatea de...
11 poezii, 0 proze
treceau cerbi
de Ștefan Petrea
mă reîntorc în mine mă întorc îmi ziceam am fost plecat după iubite asemenea unei morți subite trei femei în valiză am numărătoarea începe întotdeauna de la trei asemenea pietrei sunt degeaba le...
Maya-Medeea, în drum de sat
de Iulia Elize
O fată blondă mai jignind superbii Decembrie, zăpadă albă, datini Și-atâtea vechi cărtuțe fără patimi Căci la fereastră, mai treceau (cu cerbii). Să-mi iau în brațe ultimele lacrimi Le strâng, dar...
Îmblânzitorul de cerbi
de Paul Pietraru
M-am gândit de multe ori că am fost ales, altfel cum aș fi găsit harta după cinci sute de ani, apoi cerbul căruia i-am lăsat viața m-a răsplătit incomparabil mai mult, nimic nu poate egala răsplata...
Îmblânzitorul de cerbi
de Paul Pietraru
X - După moartea colonelului Broşteanu, bunicul meu, mergeam în vacanţe la mătuşa Liana, soţia lui Angelo Stroiescu, de care-ţi spuneam. Dimineaţa, unchiul mă trezea înainte de a pleca la uzină, îmi...
Moarte-n pădure
de Mircea Streinul
În ploi de verde luminiș aleargă cerbii mai albi ca luna-n versurile mele; Diana junghie-n culcușul cald al ierbil grumajii ciutelor cu ochi de stele. Pândesc săgetătorii chiotul sä vină, svâcnind în...
Femeia din casa-n care nu se intră
de Lorena Craia
ochiul tău blând când îmi stai la sân și îți îngân poveștile de-adio ale vânătorilor care caută cerbii în umbrele ierbii umbra ta către o casă părăsită ochiul tău blând și palma-nvechită peste care...
Primăvara
de Oancea Sorin
Stăteau reci pe marginea rece, îmbrățișați-ntre felinarele înghețate. Dinspre cer curgea un amestec răcitor, un soi de gheață asociată cu fulgi peste asfaltul sticlos ca o mocirlă, lăsând natura...
don\'t die before i do
de emilian valeriu pal
o pasăre moartă pe acoperișul cauciucat al unei terase ai crede că doarme dacă n-ar fi lîngă ea alta care îi ciugulește din piept mîinile mele crapă ca atunci cînd bunică-mea spărgea ouăle de tigaie...
Pădurea și omul
de Viorel Darie
Pădurea și omul Pădurea La început a fost pădure. Pădure, pădure, pădure. Se-ntindea oriunde priveai cu ochii. De fapt, atunci nici nu era pădure. Erau doar copaci. Copaci mari, uriași, cu coroanele...
Familia Cuscru la menajeria militară
de Marian Pavelescu
O dată pe an, de Sfântu Mihail, se deschide teritoriul unității militare (ziua porților deschise). Nu intră chiar oricine, doar băștinașii pământeni, tradiționaliștii care au apucat vremea gărzilor...
apele treceau
de Cristina-Monica Moldoveanu
apele treceau tot mai departe, către mare, vedeam cum se uita mut muntele la soare și soarele se privea pe sine cum apune și nimeni nu știa să îi cheme pe nume căutam ceva dincolo de ape, cuvinte...
Îmblânzitorul de cerbi
de Paul Pietraru
Peretele nefiind vertical, în tot timpul alunecării am fost în contact cu stâncile, lovind cu fața mai multe denivelări, oprindu-mă la baza acestuia într-o poziție pe care aveam s-o conștientizez...
Îmblânzitorul de cerbi
de Paul Pietraru
Şi-a turnat şi lui, m-am uitat dacă nu trişează urmărind să mă îmbete, şi-a trecut mâinile prin păr, reluând povestea: - După câteva luni, înspre toamnă, trei automobile, două Mercedes-Benz și un...
Îmblânzitorul de cerbi
de Paul Pietraru
A trecut o toamnă şi o iarnă, a-nflorit cireşul, o singurătate din ce în ce mai prezentă mă sâcâia, am simţit-o la sărbătorile de iarnă, când a venit primăvara, munca în livadă şi prin curte m-a...
Îmblânzitorul de cerbi
de Paul Pietraru
- Ştefane, cu cât te ascult, cu atât mai mult cred că nu eşti cu toate acasă, eşti nebun, eşti bolnav de o boală greu de tratat, suferi de psihomanie, te crezi deasupra lucrurilor şi a adevărurilor...