"tot spațiul care ne separă" – 20499 rezultate
0.04 secundeMeilisearchBen Corlaciu
Pentru poet spațiul tavernal este un cadru familiar în care trăiește și scrie. Descoperim la el o lipsă de solemnitate a vieții ce se derulează într-un registru existențial degradat. Starea bahică prelungită conduce la o decădere metamorfică a eului: Mama mea a fost o broască țestoasă/M-a făcut cu trestia cea mai inaltă/Am fost alăptat de o baltă râioasă/Culcușul/Mi-a fost tot o baltă. (Fiul mlaștinei)
3 poezii, 0 proze
Adrian Onicescu
In curs de implementare. Am pornit la drum de la un inceput a carui localizare in spatiu-timp au ales-o altii pentru mine. Conjuncturile au continuat sa dea cu zarul pe masa destinului meu iar eu, intr-o cursa furibunda cu propriul meu liber arbitru, citeam scrupulos de fiecare data, tare , rasunator verdictul zarurilor.E viata mea, in masura in care mie mi se intampla tot ceea ce traiesc, in masura in care imi asum onest verdictul, si in care nu incerc sa evadez din imprejmuiri. E viata mea in masura in care privesc atent de la fereastra trenului meu in mers si in care incerc sa traduc cat mai exact, tot ce vad, in cuvinte , in fapte si in iubire
7 poezii, 0 proze
AZAndrea Zanzotto
S-a născut la Pieve di Soligo (Treviso) la 10 octombrie 1921. Face Facultatea de litere la Padova, terminând-o în 1942, dar în tot timpul studiilor și după aceea este profesor în satul natal. După o perioadă de „aclimatizare” culturală, petrecută în Franța și Elveția, s-a reîntors să profeseze în același peisaj ce se va transfera treptat în spațiul textului poetic. Primul volum de poezii se numește A che valse? (fiind publicat însă la Scheiwiller abia în 1972) căci debutul editorial are loc la Mondadori, relativ târziu, cu Dietro il paesaggio, în 1951. După spusele poetului într-un interviu, el nu poate scrie decât „în fața/îndărătul peisajului” natal. Fără evenimente exterioare de răsunet, biografia omului Zanzotto se suprapune perfect pe autobiografia poetului. Cele mai îndrăznețe gesturi ale sale sunt chiar operele publicate. Acestea, după debutul amintit, continuă astfel: Elegia e altri versi (1954); Vocativo (1957); IX Ecloghe (1962); La beltà (1963); Gli sguardi i fatti e...
1 poezii, 0 proze
Burlacu Constantin Narcis
stau de 10 minute sa ma gandesc ce sa scriu la biografie si imi dau seama ca nu am nimic interesant de scris...e o pierdere de timp.........student la medicina...fost membru in " "...si nimic mai mult
1 poezii, 0 proze
dragoi andreea cristina
LUI EMINESCU Rasare,apune,in lacrimi de stele Un geniu din neguri de ere... Sta straja la cumpana veacului sfant Si-si cauta-n tihna un tainic mormant! E steaua singuratatii cazuta Pe sfant pamant romanesc. O raza abia aparuta, Dar stinsa in tacere pe veci! Eminescu,altarul poeziei, rostita In limba dulce si clara, Iubire si taina mereu harazite Sa bucure un popor si o tara!
1 poezii, 0 proze
MCMihai Ciobanu
11 poezii, 0 proze
Carmen Avram
1 poezii, 0 proze
Sebastian Ichim
tot pseudonimul zice
6 poezii, 0 proze
neaga cosmin
tot cam asha
1 poezii, 0 proze
ina ioancea
tot aia
2 poezii, 0 proze
tot spațiul care ne separă
de marin badea
trăiești viața altcuiva sări din tine, uimit te privești cu un ultim efort îți faci curaj să strigi: ajunge, cu această bucată de cârpă poți șterge orice miracol și celelalte închipuiri e-hei, timpul...
le vent, le cri
de marin badea
ce îngădui, ce fel de răgaz aștepți să te cotropească, unde e locul acela în care poți capitula, în care poți respira, în sfârșit, în care te poți exila ca într-o sărbătoare cuminte găsești liniștea...
slow motion - 2
de marin badea
1. ai nevoie de un factor declanșator, un declic care să-ți crească nivelul de serotonină din creier, nu mai reacționezi la medicamentele de sinteză, la micile pilule pe care, seară de seară, le rupi...
Miniaturi
de Alexandru Corneliu ENEA
DEFINIÞIE Infinitul n-are umbră și există nefiind; e-un ecou fără pieire într-un templu nezidit; e destinul mort ce-nvie ca un soare-n asfințit; este farsa cea mai mare sufletului ipocrit. PERLA Sub...
deși aș fi vrut
de marin badea
iubirea a murit într-o după-amiază de miercuri evident că ploua, plopii erau tot stingheri și impari, bătea un vânt direct din memorie, cine dracului să mai țină minte? mă minunam cât de bine îmi vin...
Pornind de la Pascal...
de Mircea Gheorghe
Pornind de la Pascal... Pascal folosește de două ori în aforismele sale metafora trestiei gânditoare și în ambele cazuri pentru a afirma că adevărata demnitate a omului se întemeiază pe capacitatea...
Româniile din România și experiența marginii/limitei/frontierei/graniței
de emilia ivancu
În volumul Teritorii. (Scrieri, dez-scrieri), reunit de Octavian Groza, întâlnim un articol semnat de Alain Brossat, articol cu titlul Frontiera ca muzeu și laborator al exceptării, în care frontiera...
Durata bergsoniană şi fenomenul dublei prezenţe
de Dolcu Emilia
Prima parte Durata este fără îndoială ideea majoră a filozofiei bergsoniene şi, în filozofie în general, un concept inconturnabil, căci în ciuda celor spuse de Einstein în dezbaterea din 1922,...
tobe și fluiere
de Marinescu Victor
animală e cum ne aprindem țigările și nu ne spunem nimic. cum mergem la baie fiecare cu periuța lui, cu aia a lui separat și nu știu tu, dar eu când am o zi bună și-mi fac gura, toți dinții mei sunt...
Scrisoare către un prieten
de Iuliana Serban
Azi am oprit ceasul. Vreau să uit că am la dispoziție doar o trecere egală, riguros măsurată, spre moarte, pentru a-ți ieși în întâmpinare. Prin spațiul care separă fereastra camerei mele de lume văd...