"setea deșertului" – 20043 rezultate
0.01 secundeMeilisearchcorneliu setea
nu am. abia daca am infiripat un trecut.
5 poezii, 0 proze
Pan si kopilotu
Datorita faptului ca spiritul armean exprimat in litera este putin cunoscut in Romania, incercam prin prezentarea unei parti a literaturii armene, si anume a poeziei, sa desfasuram acest spirit, pentru a hrani setea de frumos a cititorului roman, sentiment atat de prezent in acest site.
4 poezii, 0 proze
CACristina Andrei
Data și locul nașterii: 11.11.1973, București Contact: cristinaelenaandrei [la] yahoo [punct]com Studii: - Licențiată în Litere, română-engleză, Universitatea din București - Liceul Kretzulescu - București - cursuri de engleză și de foto, plus multe alte lucruri "prinse" pe parcurs, dar cu pasiune și cu spirit autodidact metodic și eficient :) Activitate mai mult sau mai puțin literară: - poezii, eseuri și articole pe www.agonia.ro - blogăreală, băgare în seamă și băgare de seamă pe blogul meu AntiTot În rest... poetă ca tot românul, eseistă ocazională, traducătoare autorizată, literată de profesie și din pasiune... Sunt veșnic în căutare de sensuri, la propriu și la figurat(când nu dau ele peste mine), idealistă (aproape) irecuperabilă - deși crunt pesimistă când mă lovesc uneori de realitate... Mă învârt între extreme, între lumini și umbre, iar uneori mă răpune setea... alături de fântână...
44 poezii, 0 proze
TATinc Anca
04.04.1986. Copil fiind, isi petrecea verile citind in balconul cu vita-de-vie de la etajul unu al unei vile. Locuia cu bunicii si frunzarea carti din biblioteca voluminoasa. A gustat din poezia lui Bacovia si i-a placut atat de mult incat l-a devorat rapid. Setea de frumos a impins-o spre Blaga, Stanescu si Minulescu, iar apoi, catre proze alambicate si cu miez. Acum nu mai scrie. Cele 5 fasii de senin s-au inchis intr-un cerc perfect. Cand lucrurile se separa si devin simple, inspiratia se evapora si lasa loc pragmatismului. Cerul nu mai e locul ideal pentru visare, e doar un spatiu infinit, taiat pe la colturi uneori de zburatori si de avioanele lor minunate.
29 poezii, 0 proze
Gerocob
Pasionat de cuvinte, fie că sunt în stare naturală, fie că sunt cultivate: atât timp cât transmit ceva, înseamnă viață. Cu gust de verde, sau în maroniu tomnatic, sub raze de soare văratic, sau împins în albul fulgilor de nea, rămân pentru mine izvor. Îngenuncherea mea, în a bea de aici, nu e nimic mai mult decât setea imensă, pierdută din existența atâtor ființe. Nu caut iluzii, nici risipire, ci sunt aici, ca umil rod, al viețuirii... Mi-ar plăcea să vă spun că mâine voi fi alfel. și mai sus. Însă, atât timp, cât orizontul îmi definește căutare, mă bucur că sunt.
21 poezii, 0 proze
Costa Anielka
PUNCTUL DE VEDERE AL POETEI: ACESTE POEZII SUNT O PARTE DIN : VISELE, ILUZIILE, SPERANTELE SI UN CRAMPEI DIN SUFLETUL MEU.... Prima poezie am scris-o in clasa a zecea, la inceput, doar pentru a obtine o nota buna la literatura(de care eram pasionata la vremea aceea), dar apoi descoperind incet, incet, ca-mi place din ce in ce mai mult acest lucru am inceput sa scriu poezii. Bineinteles, a urmat o stare de letargie, inactivitate(cative ani, pana am intrat la facultate), cand am inchis "portile" inspiratiei si muzei, apoi insa, mi-a revenit "setea" de scris si am inceput sa scriu poezie dupa poezie intr-o sesiune de iarna... Sper, in continuare, sa reusesc sa definitivez primul volum de poezii, sper sa placa si chiar sa transmita, mesajul viu si "dulce-amar" al iubirii sau chiar mesajul despre viata asa cum se vede ea prin prisma novicei poete...
1 poezii, 0 proze
Ștefan Petică
Într-o familie răzeșească din satul Bucești (jud. Tecuci), la 5 octombrie (22 ianuarie) 1877, a venit pe lume cel care urma, la vârsta potrivită, să fie primul simbolist român, anume Ștefan Petică. Nu se știe când a absolvit liceul. În orice caz, în octombrie 1894, G. Călinescu l-a găsit înscris cursant în clasa a VI-a a Liceului Real din Brăila. Iar o carte de student eliberată la 23 noiembrie 1902, certifică faptul că în 1902-3, Petică era student la Facultatea de Filosofie și Litere din București. În ianuarie 1900, devenise sublocotenent infanterist în rezervă. La 22 mai 1902, lucra la Ministerul Agriculturii, Industriei și Domeniilor. Singurul său domiciliu bucureștean cunoscut e dezvăluit de o carte poștală: Calea 13 septembrie nr.21 (în februarie 1903). Pentru G. Călinescu, el a decedat la 17 octombrie 1904. Iar ca loc al morții autorul “Istoriei Literaturii Române de la Origini până în Prezent” numește Capitala țării. Oricum, Ștefan Petică avea vârsta de 27 ani. Setea sa...
0 poezii, 0 proze
Constantin Argintaru
Constantin Argintaru (n. 14 august 1894, Plenița, Dolj - d. 23 mai 1936, Cluj) a fost un poet român. Face clasele primare în comuna natală; Școala Normală la Craiova. Participă ca ofițer la primul război mondial, rămănând invalid în urma luptelor de la Mărășești. Cavaler al ordinului militar Mihai Viteazu. Debutează editorial în 1926, cu broșura "Monumentul durerii". Director al revistei "Hyperion" (1932-1935) și al editurii cu același nume din Cluj. A mai colaborat la Abecedar, Luceafărul literar și critic, etc. Lirica sa are elemente de tradiționalism, postsimbolism și expresionism. Este menționat în "Istoria literaturii române..." a lui G. Călinescu la capitolul poeților dialectali (alături de I.O. Suceveanu și V. Copilu-Cheatră). Opere * Monumentul durerii, 1926 * Agonia soarelui, 1930 (care a mai fost reeditată de două ori în timpul vieții) * Vin țiganii, 1934 * Viața pietrelor, Editura Hyperion, Cluj, 1935 * Setea norilor, 1935
1 poezii, 0 proze
CScristian selea
m-am nascut la 13.03.1979,sunt un romantic incurabil si iubesc poezia.
34 poezii, 0 proze
nichifor iuliana
Poeziile mele reprezinta starea sufleteasca pe care o am in momentul de inspiratie. Chiar daca plang, chiar daca rad, tristetea din poeziile mele nu o pot inlatura. Mi-e dor de o fericire pe care nu am trait-o niciodata, de o fericire care sa ramana si care sa-mi inlature tristetea din suflet si din poezie. Iuliana
5 poezii, 0 proze
setea deșertului
de marlena braester
trezind curbele mișcătoare ale corpului între carne și piele unda informă pielea în așteptare se lasă arsă de nisip între piele și nisip murmurul sângeriu al arsurii singură înainte setea deșertului...
în nici un fel
de Ursu Marian Florentin
aer de te-ai fi născut, m-aș fi ridicat spre tine odată cu vântul, cu cerul, din colbul pământului, ți-aș fi pus pânzele corăbiilor năframă iar norii s-ar fi prefăcut în balauri albi să nu mi te ia...
Noduri de Tymp
de Ioan-Mircea Popovici
.................................................... Zbor și țipăt de pescăruș. Aproape, valuri ce bat digurile. Din scoicile tale iau un pumn de șoapte. S-a făcut deja dimineață și eu n-am reușit să...
în setea mea se îneacă deșertul
de marlena braester
în mine coboară deșertul se îneacă în setea mea înghit setea izvorul lent izvorul abrupt urcând împotriva deșertului în mine nu e destul loc pentru setea care inundă corpul reînnoind catastrofa...
Sita deșertului
de Lucian Popa
Ei nu-i plăcea deșertul, Vântul ce brăzdează fața, Soarele prea arzător, Prea multă lumină… Nu suporta foamea, Setea, frigul! Căci, nu stia: Să se îmbrace in mister, Să mănânce lumină Și să bea din...
Roca desertului
de Stanica Ilie Viorel
stăpân pe o rocă a nisipurilor moarte nediamante pe veci rămase din păcatul omorului săvârșit pentru picătura de apă marea s-a retras într-o altă matcă fierb celulele Morganei cazută-n deliru-i...
Setea
de Călin Sămărghițan
Moto: ”și paharul Tău este adăpându-mă” (Ps. 22,6) E o arșiță-n tine, un leșin o moale oboseală care te îndeamnă să te culci în iarbă după ce ai cosit. E ca o dorință rece pe dinăuntru. Un gol în...
Cromatica deșertului: Galbenul ispitei
de Sergiu Burlescu
Galben a înflorit prin mine cu lumina lui crudă săpând pete în soare. de sub crustele de piele arsă mi-a dezgropat rădăcinile n-am vrut să le văd. am smuls fructul am ezitat să mușc până când soarele...
STRAJERUL DESERTULUI
de Elena
\\\"... si daca dau cu bulgari mari in geamul tau e ca sa afle crivatul ciinesc ca plec si mor si pling si te iubesc\\\" (Adrian Paunescu) Ce frig imi va fi in noaptea cind ma vei alunga!... Voi sta...
Și dispar încet în roua însetării
de marlena braester
sub arida boare desprinsă din suflul deșertului copleșită colina se acoperă de un văl de mărăcini violentul violet peste care îmi alunecă mâna într-o mângâiere perplexă e setea nelocuită atâția...