Căutare

Sunt un drum fara sens. Nu incerca sa ma urmezi, ai sa ma impacientezi si te voi rani. Nu incerca sa speculezi…ai sa ramai profund dezamagit de finalitatea mea circulara. Nu incerca sub nici o forma sa ma iubesti. Ar fi cea mai mare greseala a vietii tale! Nu incerca sa minti. Chiar daca vei reusi, te voi crede… Incearca sa accepti, sa critici, sa vezi, sa SIMTI! Atunci vei putea sa-mi spui ce vrei de la mine…

2 poezii, 0 proze

Ioana Nastase

M-am născut în București într-o după-amiază de februarie în care ningea cu niște fulgi incredibili...(semnul norocului?!).Cea mai mare parte a copilăriei mi-am petrecut-o în Blaj, oraș aflat în inima Ardealului, loc unde am devenit Om și am învățat că nimic nu e mai de preț pe lumea asta decât să fii întâmpinat în pragul casei de chipurile zâmbitoare ale celor care te iubesc necondiționat.Mai târziu, întorcându-mă în București, am învățat că e mai greu să rămâi Om, decât să devii.Am urmat cursurile Universității Tehnice de Construcții București, devenind un inginer căruia-i stă mintea numai la scris, deși în prezent îmi profesez meseria.Însă fiecare om e destinat a-și urma chemările, indiferent cât de departe...

7 poezii, 0 proze

Emil Loteanu

Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie, în satul Clocușna din raionul Ocnița. A învățat la școala din Clocușna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuți, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, și-a însoțit mama (Tatiana) la București. A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din București. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuți. A fost prins și predat grănicerilor români, care l-au trimis la București, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viața învinge». A încercat să dea examen la IATC București, dar dosarul său de admitere a fost respins . În anul 1952 a cerut să fie repatriat și s-a reîntors la Clocușna, cu scopul de urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la București. În perioada...

0 poezii, 0 proze

Cătălin Ionașcu

Născut în vara dinaintea revoluției, '89, la Brașov Scriu din '97 - de pe vremea când eram mic și prost, iar acum sunt mare și în rest am rămas la fel Am debutat în revista "Încercări - foaie de literatură", în martie '03, unde am redactat și publicat. În '04 am publicat (neoficial) o broșură literară. În '06 am publicat în câteva gazete locale. În '07-'08 am redactat și publicat la revista liceului. Student la facultatea de Inginerie Electrică, Brașov. Din '08 sunt membru al organizației AIESEC, unde lucrez pe partea de advertising, reclamă și relații publice. Am aspirații mari de viitor.

54 poezii, 0 proze

Rudolf Christian Eucken

Rudolf Christian Eucken (n. 5 ianuarie 1846 la Aurich - d. 15 septembrie 1926 Jena), a fost un filosof german, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1908. Motivația juriului Nobel: "pentru seriozitatea cu care a tins spre adevăr, pentru forța pătrunzătoare a gândirii și previziunii, a căldurii și forței expunerii cu care a reprezentat și dezvoltat în numeroase lucrări o concepție de viață idealistă" S-a născut în 1846 la Aurich, un orășel cu veche tradiție istorică, situat în nordul Germaniei (Hanovra). Rămas la vârsta de 6 ani fără tată, crește în condiții materiale modeste. Provenind dintr-o veche familie de intelectuali, mama sa n-a precupețit nici un efort pentru a asigura unicului ei fiu o educație aleasă.Eucken studiază la Göttingen filologia clasică și istoria antică. Își dă doctoratul cu o teză despre Aristotel (1866). La Berlin ia contact cu profesorul Trendelenburg, pe atunci în culmea activității sale creatoare, rector al universității și membru al Academiei...

0 poezii, 0 proze

Dragoiu Robert

Nu prea multe. Dar in principiu sunt un fost MC (defapt nici nu m-am apucat), care a ramas la nivelul de poezie. Poate, poate in cativa ani o sa ma risc sa nu dorm nopti pentru a intra in studio. Momentan... asta sunt.

1 poezii, 0 proze

Otto Rene Castillo

In condițiile tragice ale anului 1954, un adolescent, încă elev de liceu, dar participant activ la luptele politice din țara sa, Guatemala, este nevoit să ia drumul exilului. Avea abia 18 ani și îl chema Otto Rene Castillo. L-a primit plină de dragoste și înțelegere, Republica Democrată Germană astfel numită până la căderea zidului, unde tânărul surghiunit a studiat literatura și cinematografia. Reântors în Guatemala, țara lui de baștină, se reâncadrează în rândul acelor Fuerzas Armadas Rebeldes implicându-se la instaurarea unui regim al moralei și echității sociale. Rănit în luptele de guerillă, este torturat în chip sălbatic și asasinat mișelește în luna martie a anului 1967. In rest, biografia lui se descifrează cu intensitate din versurile în care și-a nemurit sufletul, fiind cum însuși zice “văduv de lume” la o vârstă când alții își fac încă mari planuri de viitor, prea devreme smuls dintre cei vii. Ne rămân de la el poemele din volumul “Jertfa sărutului”, versuri de o gingășie...

3 poezii, 0 proze

edi

huh cam greu.nu ma pricep sa ma caracterizez deloc.in cateva cuvinte:romantic, visator, glumet si cateodata timid dar numai in momentele mai grele. cam atat ........ cat timp a trecut de cand m-am descris...nu mai stiu am ramas oare la fel...? constatare: sufar sa iubesc, iubesc sa sufar

3 poezii, 0 proze

Yasunari Kawabata

Yasunari Kawabata (14 iunie 1899 - 16 aprilie 1972) a fost un prozator japonez a cărui operă, scrisă într-un stil plin de lirism și subtilitate, i-a adus premiul Nobel pentru literatură în 1968. A fost primul japonez și al treilea asiatic (după Rabindranath Tagore și Șemuel Iosef Agnon), care a câstigat acest premiu. Scrierile lui Kawabata conțin un spațiu epic gol, non-acțiune și o reducere extremă a problematicii la câteva date, favorizând deplasarea centrului de greutate spre episod și detaliu. Kawabata povestește pe o linie unică, pe un singur plan, în care evenimentele sunt nivelate sub raport valoric, iar un conflict propriu-zis nu se constituie. Elementul-cheie, momentul-surpriză lipsesc, deși o tensiune difuz răspândită în text pare să le cheme. Yasunari Kawabata a fost fiul unui om cultivat. Deoarece a rămas singur la vârsta de trei ani, a fost crescut de bunici, dar a fost separat de singura lui soră. Evenimentele tragice din copilăria lui Kawabata continuă prin moartea...

0 poezii, 0 proze

rămâi la acordurile tale

de George Pașa

nu poți ști nimic. firul se deșiră până la capăt, dar tot te uiți așa, ca prostu\', la un orizont ce nu și-a început descompunerea. pentru că te crezi parte a muzicii veacului, n-ai cum să te pierzi...

PoezieAtelier

Fragmente in mozaic

de Anghel Cristina Ioana

FRAGMENTE IN MOZAIC Zi insorita… Zi torida de vara, linistea este raspandita uniform pe intreg campul. Un vant dulce, ireal misca lenes cateva fire de iarba galbuie si zboara cateva petale de flori...

Despre tulburarea pietrelor în poezie

de florian stoian -silișteanu

# Interviu cu poetul George Achim # Începem! Să spunem că avem pe masă un reportofon, vin boieresc și votcă rusească. Vom discuta despre tulburarea pietrelor în poezie, aici în Vâlcea, cu George...

ArticolAtelier

Trupul tau

de Andrei Badea

Flacăra delicată a lumânării se zbate ușor în curenții de aer nevăzuți, desenând umbre tremurătoare pe trupul tău. Întinși peste cearceafuri răcoroase, ascultăm „Anotimpurile” lui Vivaldi. Acum e...

Oglinda si pendulul 19

de Cristian Vasiliu

Scrisori netrimise(fragmente) – mai 20 2000: “..Știu chiar de la început, de când îmi reazem pixul în foaie, că nu voi avea curajul să duc mărturia la poștă, cel puțin nu acum când te cunosc prea...

Atelier

Să nu uit de unde-am plecat

de dan david

Zbor; Bucureștiul rămâne în urmă. Rămân triste în ploaia rece Drumuri știrbe, câini vagabonzi, cerșetori, drogați, Ruinele orașului vechi dezgropate de sub pulberea anilor. Prin Cișmigiu m-a durut...

PoezieAtelier

Dansul din vis...

de Lenuș Lungu

Deschid fereastra ca aerul serii să învăluie camera….Mă așez în pat cu ochii ațintiți în tavan…În liniștea serii o muzică în acorduri de pian îmi acoperă camera…Somnul încet mă învăluie și mă...

EseuAtelier

Podul

de LUNGEANU GABRIELA

Picăturile reci și mărunte de ploaie se prelingeau pe mantalele lungi ale celor doi călători singuratici, topindu-se în noroiul ce le ajungea la gleznele care se articulau tot mai greu într-un mers...

Înainte de magnolii (19)

de Florentina-Loredana Dalian

Îmi place, vara, ceasul în care se insinuează înserarea. Îmi transmite o liniște, dar și un mister nedeslușit, răscolind aiurite doruri ale depărtărilor. În ceasul acela, parcă mi-ar plăcea să zbor,...