"piel a la deriva" – 12030 rezultate
0.03 secundeMeilisearchGeorges Limbour
Georges Limbour (1900-1970) est un écrivain et poète français, régent d\'Ocupodonomie poétique et polaire du Collège de ’Pataphysique. Georges Limbour, né à Courbevoie le 11 août 1900, fait ses études au Havre où s\'est trouvé muté son père, militaire, et dont est originaire sa mère. Il s\'y lie à Jean Dubuffet, Armand Salacrou, Pierre Bost, Raymond Queneau et Jean Piel. Il demeurera marqué par la fascination de la mer. Limbour commence à écrire en 1915. En octobre 1918, il vient à Paris avec Jean Dubuffet pour préparer une licence de philosophie, qu\'il obtient en octobre 1923. Incorporé entre temps en 1920, il fait à la caserne la Tour-Maubourg la connaissance de Marcel Arland, André Dhôtel, Roger Vitrac et René Crevel. Il noue en 1922 une amitié durable avec le peintre André Masson, que lui fait rencontrer Dubuffet. Il fréquente assidûment son atelier 45 rue Blomet, où il rencontre Joan Miró, Roland Tual, Michel Leiris, Antonin Artaud, le peintre André Beaudin. En 1923 ses...
0 poezii, 0 proze
Jean-Pierre Claris de Florian
Jean-Pierre Claris de Florian, né près de Sauve à Logrian, le 6 mars 1755 et mort à Sceaux le 13 septembre 1794, est un auteur dramatique, romancier, poète et fabuliste français. Issu d'une famille noble et vouée à la carrière des armes, il naît au château de Florian, sur la commune de Logrian, près de Sauve dans le Gard, au pied des Basses-Cévennes. Sa mère, d'origine espagnole[1] meurt lorsqu'il est enfant et il est élevé au château de Florian. Son oncle ayant épousé la nièce de Voltaire, c'est à dix ans, en juillet 1765 lors d'un séjour à Ferney, qu'il est présenté au célèbre écrivain, son grand-oncle par alliance, qui le surnomme Florianet. A treize ans, il devient page au service du duc de Penthièvre[2] puis entre quelques années plus tard à l'école royale d'artillerie de Bapaume. À sa sortie, il sert quelque temps comme officier dans le régiment des dragons de Penthièvre. La vie de garnison ne lui convenant pas, il sollicite et obtient une réforme qui lui conserve son grade[3]...
1 poezii, 0 proze
Céline Arnauld
Céline Arnauld (n. Carolina Goldstein pe 20 septembrie 1885, Călărași, d. 23 decembrie 1952, Paris) este o scriitoare franceză de origine română, asociată cu dadaismul. A condus publicația efemeră, dar apreciată Projecteur și a colaborat la revistele Littérature, 391, Cannibale și Z. Cu ocazia desprinderii suprarealiștilor de mișcarea dadaistă, Arnauld a semnat un articol-polemică, "Pilhaou-Thibaou", contra lui André Breton și Francis Picabia. S-a sinucis în 1952. Opere * Tournevire, Editions de "L'Espirit nouveau", Paris, 1919 (cu frontispiciu de Henri Laurens; roman) * Poèmes à claires-voies, 1920 * Images dans le dos du cocher, 1920 * Point de mire, J. Povolozsky & Cie, Collection "Z", Paris, 1921 (cu un portret de Halicka; tiraj de 200 de exemplare numerotate) * Guêpier de diamant, 1923 * L'Apaisement de l'éclipse. Passion en deux actes. Précédé de Diorama, Les Ecrivains réunis, Paris, 15 aprilie 1925 (tiraj de 266 de exemplare numerotate) * La Nuit rêve tout...
1 poezii, 0 proze
Attilio Bertolucci
S-a născut în 1911 la S. Lazzaro (Parma). A urmat facultatea de drept, pe care o abandonează pentru a se înscrie la aceea de Litere din Bologna. Predă istoria artei la Parma, colaborând, la reviste precum „Letteratura”, „Circoli”, „Corrente”. Din 1939 va înființa și dirija colecția de poeți străini „La Fenice” a editurii Guanda. După război se mută la Roma, unde lucrează pentru programul III la Radio și colaborează la cotidianul „La Repubblica”. Debutează cu placheta Sirio, Parma, 1929. Celelalte volume sunt: Fuochi in novembre, 1934; La capanna indiana, 1951; Viaggio d\'inverno, 1971; La camera da letto, 1984. A îngrijit antologia, Poesia straniera del Novecento (1960). Asumându-și conștient „o muză minoră”, Bertolucci pare să refacă o tradiție a poeziei italiene din secolul trecut, trimițând la pastelul carduccian și la „idila” leopardiană; dar tot acest epigonism programatic „răspunde unei tematici închisă voluntar într-un autobiografism elegiac și defensiv” (Pier Vincenzo...
0 poezii, 0 proze
Lawrence Durrell
Lawrence Durrell născut Lawrence George Durrell -- (* 27 februarie 1912 - † 7 noiembrie 1990) a fost un romancier, poet, eseist, dramaturg, parapetician și autor de cărți de călătorie britanic, deși el însuși se considera a fi doar un cosmopolit. * S-a născut în India, în Jullundur, în fostele Indii Britanice ca fiu al inginerului de construcții civile Lawrence Samuel Durrell și al unei irlandeze protestante, Louisa Florence Dixie, născuți la rândul lor în Indiile Britanice. * Frate al lui Gerald Durrell, zoologist și naturalist (1920 - 1995). * La vârsta de 11 ani, a fost trimis la școală în Anglia - țară în care nu a fost fericit și pe care a părăsit-o foarte repede. * Primul său roman, Pied Piper of Lovers, a fost publicat in 1935. In acel an Durrell, soția sa, gemenii sai și mama s-au mutat pe insula grecească Corfu, unde au trăit până în 1941, când au părăsit-o din cauza declanșării războiului. * Lawrence Durrell a divorțat de soție in 1942, și a devenit un peripatetician, trăind...
1 poezii, 0 proze
Enzo Siciliano
Conduce, împreună cu Alberto Moravia și Attilio Bertolucci, revista "Nuovi Argonauti", unul dintre cele mai perfecționate și mai moderne instrumente de cercetare a fenomenului literar din Italia. Primește premiul Viareggio în anul 1981 pentru romanul "Prințesa și anticarul". *** Enzo Siciliano (Roma, 27 maggio 1934 – Roma, 9 giugno 2006) è stato uno scrittore e critico letterario italiano. Nato da genitori calabresi, laureato in filosofia, la sua formazione è stata segnata da alcuni grandi protagonisti della cultura del Novecento: da Giacomo Debenedetti ad Alberto Moravia, da Pier Paolo Pasolini a Giorgio Bassani e Attilio Bertolucci. Prima dell'esordio letterario e dell'attività critica e pubblicistica, è stato insegnante e funzionario della Rai di cui è stato presidente tra il 1996 e il 1997. In quest'ultima funzione, suscitò scalpore la sua decisione di mandare in onda la diretta dell'apertura della stagione lirica del Teatro alla Scala di Milano con...
1 poezii, 0 proze
Pier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
Marius Buculei
Nascut la 26.06.1970 la Vatra-Dornei, jud. Suceava. Zodia Racului, lunatic si de'andoaselea. Absolvent al Facultatii Stiinta si Ingineria Materialelor, Universitatea Tehnica Cluj-Napoca, promotia 1994. Angajat cu pile la Primaria Municipiului Dej, unde 8 ani experimenteaza infamia de context, societatea reptilica si obtuzitatea personulitatii, cu specialitatea informatica bugetara si deficitara. Absolvent al Scolii Postuniversitare de Informatica a Universitatii Tehnice Cluj-Napoca, promotia 2000. Atestate informatice de conjuctura si cursuri platite de el insusi sau de altii. Angajat al SC SAMUS MEX SA, proiectant de mobila, din 2002. Agonic, acronic, alin(t)at conform www.mariusbuculei.ro
24 poezii, 0 proze
Alda Merini
Alda Merini è nata a Milano il 21 marzo 1931. Ha esordito giovanissima, a soli sedici anni, sotto l'attenta guida di Angelo Romanò e Giacinto Spagnoletti. La sua prima raccolta di poesie, La presenza di Orfeo, uscita da Schwarz nel 1953 con una presentazione di Spagnoletti, ebbe un grande successo di critica. Si sono occupati di lei, fra gli altri, Oreste Macrì, David Maria Turoldo, Salvatore Quasimodo, Pier Paolo Pasolini, Carlo Batocchi, Maria Corti, Giovanni Raboni. Successivamente furono pubblicati: Paura di Dio (Scheiwiller 1955), Nozze romane (Schwarz 1955), Tu sei Pietro (Scheiwiller 1962). Le quattro raccolte di versi sono state riunite con il titolo La presenza di Orfeo da Secheiwiller nel 1993. Dopo vent’anni di silenzio, dovuto alla malattia, sono apparse: La Terra Santa (Scheiwiller 1984), Testamento (Crocetti 1988), per Einaudi Vuoto d’amore (1991), Ballate non pagate (1995), Fiore di poesia (1951-1997) (1998), Superba è la notte (2000), Più bella della poesia è stata la...
15 poezii, 0 proze
Teodor Pică
Poet si traducator , a publicat in timpul vietii un singur volum de versuri (POEZII in Editura Eminescu/Bucuresti 1970 )Decedat la 16 iunie 1978 la numai cincizeci de ani . Teodor Pâcă (n. 1 ianuarie, 1928, Ploiești — d. 16 iunie 1978, București) a fost un poet (aparține structural curentului onirismului poetic) și traducător român. Studiază dreptul doi ani, după care se transferă la Institutul "Maxim Gorki" (prin 1949. Inițial membru al Partidului Muncitoresc Român, este exclus din partid și exmatriculat înaintea susținerii examenului de stat datorită unor păreri "revizioniste". Lucrează ca impiegat, profesor suplinitor, sortator de piei într-o tăbăcărie, vopsitor, zugrav, electrician.[1] La Medgidia este o perioadă antrenor de box. Boem din fire, este prieten cu printre alții Tudor George, Leonid Dimov, Florin Pucă, Stan Palanca, Virgil Mazilescu, George Mărgărit, Dumitru Țepeneag, George Astaloș. A publicat în timpul vieții un singur volum de versuri (Poezii, Editura Eminescu,...
14 poezii, 0 proze
Pier Paolo Pasolini – partea reală a măștii
de Ioana Petcu
Dacă ar fi să privim secolul XX în racoursi, totul, de la teoriile fasciste pînă la revoluția științei, din luminile hollywoodiene și pînă la ororile ideologiei comuniste, pare a fi modelat într-un...
Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (23)
de Doru Ciucescu
Printre imaginile reprezentative frecvente ale reclamei turistice făcute Marocului se numără și străvechea tăbăcărie din Fez. Acest obiectiv fusese notat de mult timp pe agenda mea cu asterisc,...
Impăratul Fir de păr
de Alexandru Ciobanu
(330) Tremiterile bibliogragice se găsesc la adresa: http://www.miracol.ro/bibliografie.txt După obținerea hibridului maimuță-zeu, geneticienii annunnaki au avut încă o problemă: produsul obținut era...
ia forma unei ghirlande fără început și fără sfârșit
de lucaci sorin
ne priveam absent prin geamul murdar al ferestrei urme de salivă resturi de mâncare o muscă strivită cu un prosop de baie bănuiam că dincolo nu se află nimic altceva decât o absență umplută de mici...
Grupaj de definiții personale
de nicolae bunduri
Grupaj de definiții epigramatice de nicolae bunduri Abecedarul Tratatul despre alfabet, Parcurs la vârstă infantilă; E-o carte care-ncet, încet, Devine tot mai inutilă. Ambulanța Microbuz cu girofar...
Camera de gardă
de Emil Iliescu
Camera de gardă...Acest loc a devenit pentru mine un peron de gară, axfisiat de durere și neputință. Peron sumbru, aglomerat, într-un ritm ce-mi seacă energiile, intersectându-mă cu fizionomii...
Teodora Enache
de Maruca Pivniceru
– Doamnă Teodora Enache, v-ați ales o profesiune – cea de cântăreață de jazz – care cere o trăire intensă, multă fantezie. Jazz-ul înseamnă improvizație pe o temă aleasă, fiecare concert fiind...
Rugăciunea lui „a fi”
de Maria Elena Chindea
îngrop șoapte în troițele pielii tale sunt o introvertită precum mâinile bunei în poală vorbele se-așază cuminți în marsupiul tăcerii își alchimizează culorile ascuns struna umbrei pleznește când fac...
Vorbele se nasc și nu mai pier vreodată
de Dragoș Vișan
Încerc să îmi imaginez că nu-i nevoie decât de niște producători și reproducători de vorbe, nu de ființe în carne și oase pentru ca lumea să dăinuiască în continuare. Războiul troian nici n-a...
Apocalipsa la oră târzie din noapte
de Plopeanu Petrache
clișeu Venisem târziu acasă după o zi minunată și o seară încântătoare petrecută cu iubita mea. Aveam 24 de ani, o iubită, o colecție de hit-uri cu muzică bună, o vilă veche dar elegantă și bine...
