"pe străzile oraşului mut" – 22198 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
BDBalan Florentina Daniela
M-am nascut in Buzau, un orasel mic si prietenos, unde toata lumea cunoaste pe toata lumea...desi daca merg acum acolo, chiar si o saptamana sa ma plimb zilnic pe strazile orasului, este posibil sa nu mai recunosc nici jumatate din oamenii pe langa care voi trece. Am fost (...si cred ca inca mai sunt)..un copil romantic...visator..cu suflet de artist..care din pacate in prezent este prins in mrejele cotidianului artificial si superficial care ne conduce viata prin prisma banilor (sau a nevoii de bani)... Recunosc ca de multe ori uit cum sunt cu adevarat,..si devin un robot economic, o unealta a societatii...insa in momentele cand ma regasesc...incerc sa scot ce e mai frumos din suflet si sa exprim iubirea prin arta...poezie...fotografie...rareori desen... Sunt in Bucuresti deja de 6 ani...nu imi dau seama cand a trecut timpul...lucrez la o banca cu nume...visez la ziua cand o sa traiesc cu adevarat din iubire, pentru iubire, iubind...arta...
5 poezii, 0 proze
AOAurel Onișor
Aurel Onișor ( n. 11 iunie, 1967, Beclean, județul Bistrița – Năsăud - d. 30 septembrie 1994, Beclean ). Viața și-a petrecut-o la Casa de Copii din Beclean, pe străzile orașului, dar mai cu seamă pe malul râului Someș, prin pădurile din Beclenuț, unde îi plăcea să stea de vorbă cu furnicile, păsările și copacii. O întâmplare petrecută la Casa de Copii din Beclean avea să ne marcheze destinele. Era în 1976, când imensa bibliotecă a Casei de Copii din Prundul Bârgăului fusese adusă cu camioanele și basculată în spațiul clădirii unde astăzi își are reședința Casa de Cultură „Radu Săplăcan”. Într-o zi am pătruns, cu smerenie, în cetatea cărților. Am auzit un plânset de copil dintr-o galerie cu cărți: era Aurel Onișor, strângând la piept „Ceaslovul satelor ” de Esenin. Mai târziu ne-am întâlnit în izolatorul orfelinatului tratându-ne de purici și scabie. Alteori scotoceam în vaste gunoaie cioburi de sticlă colorate sau o bucată de ciocolată. Deseori ne aflam pe coridoarele întunecate unde,...
21 poezii, 0 proze
VGVincent van Gogh
Vincent van Gogh ( n. 30 martie 1853, Groot Zundert, Țările de Jos, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) a fost un pictor olandez. Tatăl lui era pastor protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori și negustori de artă. La vârsta de 16 ani, mama lui i-a găsit primul loc de muncă, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea că viața lui a intrat pe un făgaș normal, dar în 1874 este transferat la Londra, unde se îndrăgostește de fiica gazdei și își neglijează munca. A fost concediat și trimis acasă. În 1876 se întoarce în Anglia și lucrează pe post de colector de impozite într-o școală londoneză. Mizeria orașului îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea impozitelor, motiv pentru care se trezește iar pe străzi. Se întoarce acasă și se decide ca, urmându-și tatăl, să devină preot, dar studiile teologice i se par prea dificile și se dedică activităților caritabile. Așa ajunge în 1878 în Belgia, în zona minieră Borinage. Sărăcia regiunii este...
1 poezii, 0 proze
AGAndreas Gryphius
*2 octombrie 1616, Glogau, †16 iulie 1664, Glogau Glogau este un oraș în Silezia, astăzi G³ogów în vestul Poloniei. În timpul războiului de treizeci de ani (1618 – 1648) orașul a suferit mult de pe urma diverselor cuceriri, populația orașului micșorându-se de la 24.000 la 7.000 de locuitori. Această atmosferă de asediu aproape neîntrerupt l-a marcat pe tânărul Andreas Greif, numele civil al poetului. În anul 1631 Andreas Gryphius a fost înscris la gimnaziul din Görlitz/Zgorzelec, un an mai târziu la cel din Fraustadt/Wschowa, iar în anul 1634 îl găsim la Danzig/Gdansk. Urmează un studiu de limbi străine la Leiden în Olanda. Gryphius a vorbit zece limbi. Istoria literaturii îl consemnează ca pe cel mai mare dramaturg al secolului XVII și ca un poet de un rang deosebit. În stilul său dramatic pot fi recunoscute influențe ale dramei antice (Seneca), dramei olandeze (Vondel) și specificuri ale dramaticii iezuite. Tematica pieselor sale este caracterizată de o mentalitate martirică și de o...
1 poezii, 0 proze
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
ISiuliana stefan
ma numesc iuliana stefan ,am urmat facultatea de limbi straine imi place arta si tot ce tine de literatura, ador sa scriu poeme carti si sa citesc pe nerasuflate carti cu subiecte deosebite, originale.in prezent lucrez la un ziar din orasul meu.
1 poezii, 0 proze
IPIleana Petrovici
Liceul de coregrafie Micuța lebădă era încă o copilă care credea că paralela 45 ar putea fi o panglică pe care s-o înfășoare-n păr noaptea auzea orașul cum scrâșnește îmbibat de petrol sondele îngânându-i oftatul prima ei păpușă a fost o marionetă ale cărei ațe se încurcau mereu cu ea-n brațe a cunoscut-o într-o sala pardosită cu note muzicale pe doamna Margareta împărtășindu-i primele noțiuni de balet timpul nu mai avea răbdare devenise o tornadă ce o desprinse de poalele mamei unicul punct de referință din viața ei abandonând brusc cuibul copilăriei migrând spre o nouă lume așa se trezi catapultată într-o sala mare împrejmuită toată cu oglinzi creându-se o stranie relație cu imaginea sorei ei o confruntare permanentă stimulând autocontrol și o atentă coordonare a mișcărilor absorbită de muzica lui Bach,Mozart,Beethoven care-i asistau pașii dându-le muzicalitate studiul desfășurat zi după zi transforma corpul fetiței tendoanele căpătau flexibilitate alungându-se arabescurile luau...
34 poezii, 0 proze
ABAdrian Bobei
Nascut si crescut pe strazile din Targu Jiu.
2 poezii, 0 proze
Laura Cristea
Desi m-am nascut in Bucuresti, mi-am trait copilaria in Ardeal, cu bunicii mei alaturi de care am invatat placerea de a savura mirosul de iarba proaspat cosita, alergatul cu bicicleta pe strazile prafuite pline de copii razgaiati, campioni la topaiala incoerenta si aducatoare de zambete si nu in ultimul rand placerea si uitarea de sine pe care mi-o daruia o felie de paine cu untura rumegata impreuna cu bunicul meu in padure in timp ce ascultam greierii si asteptam aparitia efemera a vreunui cerb ratacit. De atunci scriu...
3 poezii, 0 proze
Harry White de Danciu
din Prefață lui Ștefan Doru Dăncuș la cartea: Sânt pentru ca Este Harry White de Danciu s-a născut într-o lume a lacrimei terestre, satul Trestia din Maramureș. Acolo unde copilăria nu se pierde niciodată pe ulițele satului pline de praf, în luna când florile se rup din mugure prevestind învierea lui Isus. S-a risipit în parfumul universului, cu o chitară adesea sub braț, trecănd trist pe străzile întunecate ale unui oraș din România. Un steag, o mașină de tors, o lampă de mină, o piatră de la Chiuzbaia și alte câteva obiecte rustice, reprezintă pentru el zestrea româneascăa printre străaini. Dacă ar fi judecat după acestea, nu poate fi considerat un om bogat; în rest își trăieste viața pentru a putea răspunde la căteva întrebări esențiale pe care și le-a pus. Imaginea lui este mereu aceiași din vremea când a fost învățător în lumea copilăriei sale, pentru că nu există nicăieri pe pămănt un tablou mai frumos decăt acel al întoarcerii Învățătorului. Cartea de față (Sânt pentru ca Este)...
0 poezii, 0 proze
pe străzile oraşului mut
de Silviu Somesanu
trec pe străzile oraşului mut seara şi-a pus amprentele-n vitrine sunt luminoase şi pline de fast dar orăşenii le ignoră grăbiţi mă desprind întărâtat de urme cu ochii la fiinţe nevăzute mâinile...
ultimă noapte romană
de Valeriu D.G. Barbu
iulie pretinde ca doar noaptea să bântui străzile orașului caput mundi rădăcina parfumurilor gumate străpunge pielea și nu te mai poți opri... la lumina felinarelor devine vizibil nu doar zâmbetul...
Destine
de Elena Paduraru
Anii petrecuți în Italia l-au schimbat pe Mitu transformându-l într-un om al democrației. Gândirea nouă, comportamentul nou îl încadra perfect în mulțimea italienilor nordici. După mai bine de...
Dansezi?
de Mihaela Plesa
In libraria micuta, lumea se ingramadi indata din cauza unei ploi subtiri si reci, venite pe neasteptate pe strazile orasului, transformand banala zi de inceput de toamna intr-o mica aventura. Asa...
Dansezi?
de Mihaela Plesa
In libraria micuta, lumea se ingramadi din cauza unei ploi subtiri si reci, venite pe neasteptate pe strazile orasului, transformand banala zi de inceput de toamna intr-o mica aventura. Asa spuneau...
Romanul Primei mele Vieți
de Nistor Iulian
,,-În seara asta, vom dansa împreună!’’ Era într-o seară mirifică de Mai, când pe străzile orașului Galați, ,,curgea” stress-ant de silențios și leneș și torențial, precum Dunărea, un alt fluviu...
Aer încins și umbre tot mai puține
de Ottilia Ardeleanu
Refac, după multă vreme, drumul spre casă, parțial pe jos. Multe schimbări. Începând cu mutilarea copacilor în zone în care soarele verii îți poate frige creierul. Mergi și începi să visezi păduri de...
tricotaj de amintiri - 21 -
de Mateuț Stela
„Bine Luminițo că te-ai așezat ca o cloșcă pe covor, de parcă în casă n-ar fi bine.” Gândindu-se la aceasta, femeia se ridică și o porni încet spre ușă. Simțea cum ceva o îndemna să plece, simultan...
La gară, vă rog!
de Wolfgang Klein
La gară, vă rog! Astea au fost cuvintele mele într-o dimineață în București. Stăteam la un Hotel amărât, era frig și eu trebuia să plec în delegație. Șoferul se bucură: \"La care gară, vă rog?!\"...
despre cate posibilitati am
de mihai amaradia
Intr-adevar, am atâtea posibilități de-a păși câte ramificații au străzile orașului, cum o picătură se prelinge pe geamul aburit în deznădejdea plutitoare. Știu, nu se poate învăța viața fără tine ca...