"pe coapsă de zare" – 22196 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
Aanima
"Mai știi cum te numeam pe-atunci? Icoană cu picioare lungi, Veneai pe rîu sau rîu erai, Curgeai în mine pînă-n rai. Cu limba preschimbata-n bici Vanai pe coapsa iepuri mici" Economist. Scriu pasionat si accidental, fara pretentie de forma, liric si cu obsesia ritmului. Datorez www.poezie.ro oamenii, increderea si energia pe care mi-au dat-o la inceput de drum. obtin aproape orice imi pun in minte nu ma mai apropii de oameni ca le fac rau.
20 poezii, 0 proze
IAIon Agârbiceanu
n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos d. 28 mai 1963, Cluj Preot greco-catolic, ziarist și romancier român, adept al Semănătorismului, parlamentar, membru al Academiei Române Prozatorul ardelean Ion Agarbiceanu s-a nascut in satul Agarbici pe linia ferata Copsa Mica – Sibiu unde tatal sau era padurar. Studii gimnaziale la Blaj (1892 - 1900), superioare la Facultatea de Teologie din Budapesta (1900 - 1904). Sub-prefect la Internatul de baieti din Blaj (1904- 1905), Preot paroh in Bucium - Sasa, judetul Alba, (1906 - 1910), apoi in Orlat, judetul Sibiu (1910 - 1919); retras in timpul primului razboi mondial in Moldova, de unde a fost evacuat in Rusia, un timp preot militar in corpul voluntarilor ardeleni (1917 - 1918) Dupa 1918 a fost director al ziarului “Patria” din Cluj (1919 - 1927), apoi al ziarului “Tribuna” din Cluj (1938 - 1940). A detinut mai multe functii politice in Primul Parlament al Romaniei intregite (prima data in 1919, apoi in 1922 - 1926), mai tarziu a...
1 poezii, 0 proze
IAIosif Andrei
Cioban pana la 24 de ani, in prezent student la matematica. Imi place sa adun si sa scad oamenii din animale domestice, sa privesc cum se inmultesc iepele, sa adorm in fin. La coasa am fost intotdeauna lenes, adica mi-a placut sa raman in urma cu fetele. De aceea cred ca fetele sunt cosite cel mai la urma. Intai se duc oamenii lot. Nu am scris nimic nimanui, niciodata. Am zis numai. Acum ca am si invatat literele o sa le pun si pe ele sa ma invete.
3 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
desene pe nori
3 poezii, 0 proze
De pe drumuri
Hmmm
3 poezii, 0 proze
Li Tai Pe
6 poezii, 0 proze
PNPoetul de pe net
NU AM DE DAT
1 poezii, 0 proze
ALAndremis - O povestire pe luna
Nume: Andrei Alex MIHÃESCU (ANDREMIS) Data nașterii: 21 decembrie 1984, Botoșani Educație: Master (Actualmente): Facultatea de Filosofie, Etică aplicată în societate, servicii și organizații, Universitatea București Facultate: Facultatea de Filosofie, secția Filosofie, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, promoția 2006-2008 Licențiat în : „Publicitate culturală” Publicații povestiri : 2005 : “Cimitirul” , în revista “Hyperion” – Botoșani ; 2005 : “Răpirea”, în revista “Joc Secund” – Dorohoi 2005 : “Visul”, în revista “Intertext” - Botoșani 2005 : “Violonistul”, în revista “Quanticipatia” – Iași 2006 : “Violonistul”, în revista “Jurnalul de Botoșani” – Botoșani 2006 : “Zborul”, în revista “Editor” – Dorohoi 2006 : “Violonistul”, în revista “Jurnalul Literar” - Botoșani 2007 : “Violonistul”, în e-revista “Pasager” 2008 : “Transformarea”, în revista “Jurnalul Literar” – Botoșani 2010 : “Cimitirul”, în e-revista “Faleze de piatră” – București 2010 : “24 iunie”, în e-revista “Faleze de...
1 poezii, 0 proze
Raileanu Sever Iulian
1 poezii, 0 proze
pe coapsă de zare
de Ioan Postolache-Doljești
tolănit pe coapsă de zare soarele adormea în amurg, pe dealul Șiniei, pe calul tău murg galopai, și ce mare, deschis, orizontu-mi părea... mai galopezi și acum. ce mare-i distanța până la tine, câte...
Cantico
de Anda Maria Rotundu
CANTICO Albergo di Toscana (Rinascimento) HEI,MESSER, CI MAI LASÃ ODIHNEI PE ROIB, CE STRAI COLBUIT DE IUREȘUL ATÂTOR CAVALCADE ȘI RASCRUCI! (Brazi zăbrelesc gingaș amurgul, Pleoapele stelelor le...
Louie
de Cucu Constantin
Lansați cu o precizie care făcea diferența, stropii de aghiazmă se depuneau ca un strat de rouă binecuvântată pe afetul din plastic ”Made in China” a lui ”Louie”. Era deja sfârșitul primei jumătăți...
poem de octombrie
de Nora Iuga
venea pe străzi ocolite venea încet subversiv mai țin minte rochia și geanta ei roz ca o fondantă uriașă sunt iremediabil îndrăgostită de mine mirosul mănușilor și al ciorapilor de damă seara printre...
cuvinte ude
de Vali Nițu
am ajuns în punctul de fugă al înțelegerii cu școala unui desen ce-și aleargă arcușul genelor pe trupul unei viori cu timp brodat zăresc pe coapsa dorințelor împletituri în jurul unor mere ce...
Pisicile
de Charles-Pierre Baudelaire
Savanți severi, plecați pe luneta planetară, Ca și amanți frenetici, când vârsta li-e-n declin, Iubesc voinica, blânda pisică din cămin, Ca ei de rebegită, ca ei de sedentară. Prietene științei și...
Stare de fapt, stare de spirit
de Vlad Stangu
Formele rotunde ale pupilei prindeau, unde moare cararea, erau vorbele copilei: Asfintitul, ruinele, marea. Picaturile negre de apa, acolo unde se termina zarea, desluseau aiurea pe harta:...
Cate ceva din toate acestea
de Mirela Dragan
Aceste pietre ascutite rece Pe care ne-am cladit cu truda casa Din lutul gras de-atatea generatii de stramosi Ce si-au lasat in iarba tineretea. Aceste drumuri oarbe, obosite De-atata umblet si...
Atâtea paseri și-au scrumit umbra când și-au băut timpul
de Maria Elena Chindea
îmi lipsește simțul orientării (o rudă amabilă mi-a spus că mi-a fost furat de pe tava cu daruri la tăierea moțului) așa că pierd destul de des cărarea spre mine răscruci enervante invadează...
Emoția unui emigrant ucis
de Gabi Schuster-Cărărușă
Moneda curgea fără muchii în buzunarele încuiate suduind compact ultimul noroc Săracul își paria gîndurile pe cap sau pajură oricum pe ambele părți era numai înapoiul Stupul străin își depunea mierea...