"patetic îmi acoper fața înainte să mor" – 3326 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
GPGigi Burlacu - Pietreanul
Eram mai tânăr, cam bezmetic Și nu-mi păsa de mai nimic. Bunicul îmi părea patetic Pân-am ajuns și eu bunic! E-mail: gogibro@gmail.com Site web: http://uomorcucap.blogspot.ro/
50 poezii, 0 proze
MJMaria Jorj
"Accentul sfâșietor (patetic), de spovedanie absolută, este numitorul comun al etapelor parcurse de lirismul Mariei Jorj, de la cartea de debut, intitulată Exerciții de normalitate (Ed. Dacia 1992), până la volumul de față. Adresată sieși, lui Dumnezeu sau nimănui, mai degrabă decât semenilor, confesiunea neîntreruptă (delimitată, grafic, doar de asteriscuri, ca de stele negre), ce străbate aceste poeme, circumscrie un spațiu psihic al separării, al exilului voluntar, al dezerțiunii." Dan Damaschin Prefață la volumul Iată, mă-ncumet – 2009
2 poezii, 0 proze
Morais, Marcus Vinicius Melo de
Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
0 poezii, 0 proze
Morais de, Marcus Vinicius Melo
Vinícius De Moraes Vinicius De Moraes, pe numele întreg Marcus Vinicius de Melo Morais, s-a născut la Rio de Janeiro în 1913. Licențiat în științe juridice, a poetul a studiat literatura engleză la Oxford, a fost cenzor cinematografic, critic, teatrolog și diplomat, profesie pe care a avut-o aproape întreaga viață. El a fost ultimul și poate cel mai strălucit poet al generației moderniste, debutând cu versuri pompoase, încărcate cu ornamente. Rosario Fusco relevă în el \"veselia sadică pentru păcat și plăcere\", acuzându-l de a fi autorul unei poezii care ține de Dumnezeu și de diavol. Este în prima fază un poet patetic, nebulos, sensibil și mistic dar renunță la această recuzită pentru a se apleca cu mai multă profunzime asupra cercetării ființei umane. Bântuit de neliniști fecunde, mereu nemulțumit de ceea ce realizează, poetul s-a aflat în permanentă renovare a artei sale poetice, atingând culmi nebănuite de frumusețe artistică.
1 poezii, 0 proze
ITIonelia Tugui
Suferința nu însumează altceva decât momentul unic în care se instalează. Apogeul ei este demn de a fi simțit și atât, căci orice intenție de a povesti sau reaminti de acel moment va fi degradantă. Vei vrea să povestești a doua zi cuiva, și mânat de dorința de a expectora acea trăire înecăcioasă, îți vei căuta cuvintele potrivite. Și chiar de cuvintele nu ar fi cele potrivite, chiar de ai exagera, tot nu o să te înțeleagă nimeni, căci a simți nu este egal cu a povesti. Vei fi privit cu o milă tâmpă, zi mersi și de aia, și cel din fața ta te va considera patetic sau mincinos sau nebun sau câte puțin din toate. Agonia acelui moment nu înseamnă nimic din ceea ce dai afară atunci când povestești, sau din ceea ce explodează poate fără voia ta, ci înseamnă să realizezi că esti un Cineva pe care nimeni nu îl va putea vreodată înțelege, și din acest motiv să te suporți și să te asculți pe tine însuți. A povesti ceea ce suferi este o ofensă la adresa acelor simțiri, căci interiorul nimănui nu...
14 poezii, 0 proze
JMJean Mogin
Născut la Bruxelles, la 25 aprilie 1921. Jean Mogin se trage dintr-o familie de origine franceză, emigrată în Țările-de-Jos cu puțin înainte de revocarea Edictului din Nantes (1685). Fiu al poetului Norge, Jean Mogin este poet, autor dramatic și critic literar. A studiat arheologia și istoria artelor. A condus serviciul de teatru și literatură al Radiodifuziunii naționale belgiene. Poeți mai vârstnici, de prestigiu, și critici ca Franz Hellens și Jean Tordeur au relevat calitățile esențiale ale scrisului lui Jean Mogin în poezie și teatru : „un poet dăruit cu un verb ales și interogativ patetic, cu alură incisivă, cu abundență lexicală, cu nerăbdare pasionată”. A publicat culegerile de poezie: La vigne amere (Vița amară), în 1943 – Premiul poeților; Les vigiles (Ajunurile), în 1950; Les patures du silence (Pajiștile liniștii), în 1956 – Premiul gândirii franceze.
2 poezii, 0 proze
ASAlexandru Teodor Stamatiad
Al. T. Stamatiad, pe numele său complete Alexandru Teodor Maria Stamatiad, a fost un poet român simbolist. Poetul preferat al lui Macedonski din ultima serie de discipoli, Al. T. Stamatiad s-a născut în 9 mai 1885 la București, fiu natural al Mariei Stamatiade și al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul era văr cu pictorul Theodor Pallady și cu Lucia Sturdza-Bulandra și fratele Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la "Matei Basarab" și "Sf. Gheorghe", în București. După trecerea licenței în litere, este numit profesor de franceză la Arad (1914), apoi la București. DEbutează, în 1905, sub auspiciile lui Macedonski, cunoscut în 1903, la cafeneaua "Kubler", alături de care va rămâne și atunci când se apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lângă criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariția Literatorului, în 1918, Stamatiad devine prim-redactor al revistei, funcție la care renunță în urma unei polemici patetice cu bătrânul "magistru", neurmat...
5 poezii, 0 proze
patetic îmi acoper fața înainte să mor
de Bogdan Gagu
sunt marionetă trezit dimineața cu lacrimi în ochi soarele azi nu m-a mințit un nud de mireasă prins în câteva șoapte tresare păpușarul își bea cafeaua departe de scenă mă târăsc spre ea ignorând cum...
i walk alone
de emilian valeriu pal
ginecologul îmi povestea că a ajuns s-o facă și pe asta o elevă de generală însărcinată în luna a șaptea îi ceruse scutire să-și motiveze absențele ca să vezi cum viața se schimbă după revoluție era...
O zi cu îngerul negru - 1
de petre bucinschi
Neputând să influențez realitatea, concretul, evadez alături de Aesia într-o lume ireală, misterioasă și stranie. Simt în mine o încărcătură secretă din care se va arcui imprevizibilul, acum nu văd...
Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (32)
de Maria Tirenescu
februarie 2008 1.V’Day sun la ușă – soneria îmi dă ton de ocupat gătit cu noua mea cămașă cusută din zeci de maimuțoi de pluș, iar pe umeri păsări din burete, în loc de nasturi crini țineam la spate...
patetica - grave allegro di molto
de Sorin Teodoriu
Accelerația mașinii și instictele șoferești mă duc până dincolo de Săftica. Opresc undeva lângă pădure și pornesc mai departe pe jos, fără vreun țel anume, fără intenții precise. Las în urmă șoseaua,...
Vagabond rătăcind prin închipuire
de Gelu Bogdan Marin
Vagabond, rătăcesc prin închipuire. Putreziciunea mă urmează de aproape. Rănit de un descîntec anonim, privirea mea iar naște o iluzie. Mă gîndesc la descompunerea unei miresme de înger. O răsuflare...
Calatorie prin intuneric
de Bejan Marius
Ploaia ce sta sa rupa zavoarele cerului intunecat cu fulgerele ascunse in necuprinsul nor ce acopera lumea, parca.Sirene de politie isi ascut tipatul pt a se intrece cu vocea ragusita a unui betiv ce...
Aripi de plastic
de Sunei Ella Maria
Mi se parea totusi imposibil pentru ca na simteam si eu atat de falsa, ca o papusa de portelan cu aripi de plastic asa cum zisese si Tarin... atat de clar, cu vocea lui aramie.. Parea acum interesat...
Radu, fiul lui Ieronim
de Dorina Maria Harangus
BÃRBATUL: Mă cheamă Radu, sunt fiul lui Ieronim și al Lucreției, nepotul lui Gheorghe și al Profirei, al lui Ion și al Savetei și mergând pe toate încrengăturile arborelui genealogic am descoperit că...
Dumitru Brădățan - dresorul conceptelor
de vlad sibechi
Răscolind prin sertarele literare am dat de o carte peste care s-a așezat praful prea timpuriu și nejustificat. Este vorba despre \"Gheare de lumină\" scrisă de Dumitru Brădățan, o carte de...
zbor in nesomn...
de B. Andreea
Si zbor…si zbor…STOP…de la capat… Zbor…zbor…am picat…picaj latent de viata sparta in cioburi de coshmar adorat in nefiinta…. Pic…pic…STOP…de la capat… Nu ma zbor…nu mai pic…m-am plictisit de eul meu...
Fațete multiple
de Andreea Neacsu
Motto: “Sad we lived Sad we die” O mare fereastră se deschidea în fața sa și nu se putea hotărî dacă să se uite înafară sau nu. Dacă nu s-ar uita, ar rămâne așa cum este: pur, inocent, neștiutor,...
Pierdut țară!
de Daniel Aurelian Rădulescu
Vă spun din proprie experiență -Ce-am câștigat c-onoare și cu chin- Că-n țara, unde-am-nceput o existență, Îmi este spre rușine, strâmb destin. E-acolo, unde de vorbesc, sunt înjurat, Chiar de încerc...