Fațete multiple

Motto: “Sad we lived Sad we die” O mare fereastră se deschidea în fața sa și nu se putea hotărî dacă să se uite înafară sau nu. Dacă nu s-ar uita, ar rămâne așa cum este: pur, inocent, neștiutor, neîntinat. Dacă s-ar uita, ar fi cuprins de acel cerc vicios, de acele vârtejuri amețitoare ale Cunoașterii. Vroia să știe. Era măcinat de această dorință chiar dacă știa riscurile enorme pe care și le-ar asuma… și totuși: A PRIVIT. Ochii i-au fost străpunși de o lumină orbitoare, azurie, nemiloasă și dincolo de ea se văzuse pe sine în locuri care nici nu ar fi bănuit că existau. Se văzu în ultimul loc de pe Pământ, pe cea mai joasă treaptă a Scării… făcând lucruri imposibil de imaginat… și totuși el era acolo, făcându-le, înjosindu-se, fără a se simți vinovat în vre-un fel, sub patetica scuză că el încearca să uite, să scape de ceva ce numai în el… - Spune-mi, iubire, de ce îți acoperi goliciunea cu această mătase semi-transparentă? Consideri că te face mai… atragatoare? Că mă vei vrăji pentru mai mult timp, că mă vei ameti? - Nuuuuuu….. Strigătul ei fu cumplit, însă nu răsuna și în urechile lui. Era surd și orb și furios… dar nimic din toate acestea nu contau, nu conta decât Setea… Se întoarse în cealaltă încapere, unde îl așteptau noii săi prieteni. Își bătuseră și ei joc de Iubiri… tot din dorința de a-și stinge Setea, de a distruge… Toți erau atenți la un singur punct colorat de pe scenă. La el, la clovn. Umbrele prietenilor lui se distingeau în întuneric. Nu râdeau, dar se prefăceau că se simt bine și că nu ar vrea nici în ruptul capului să fie în altă parte. Societatea e un lucru atât de minunat... Împreună oamenii râd, se simt bine, uită de problemele personale, le suspendă, sau le împing undeva cât mai în spate în dulapul conștiinței, sperând să le uite. Dar fiindcă nu reușesc, se întorc mereu la bunul clovn, în societatea aceasta, care te primește cu brațele deschise, așteptând să faci și tu același gest ca ceilalți: să-ți pui masca. Lumea aplaudă. - Bravo bravooooo… Heikko se așeză pe un scaun din ultimele rânduri și se uită și el la clovn. Acesta se agita și se schimonosea pe scenă, pentru a fi cat mai convingator. Abordase un subiect vechi de cât lumea, însa de care nimeni nu se sătura: sexul. - Nu ai impresia, stimat auditoriu, că sexul e gluma lui Dumnezeu pe seama oamenilor? O gluma proasta, binenteles ! Rasete in sala. - Și, de fapt, de ce o fac oamenii??? Eu am impresia că bărbații vorbesc cu femeile ca să se culce cu ele, iar femeile se culcă cu bărbații ca să poată vorbi cu ei! Râsete din nou. - Eu așa aș face! Zic “aș face” pentru că… dar să nu râdeți!!! Răsetele izbucniră instantaneu și apoi se lăsă o mică pauză. - Să vă mărturisesc: singura dată când am fost înăuntrul unei femei a fost înăuntrul Statuii Libertății. Da… așa este! Nu mă credeți? În schimb, îmi place să mă uit la filme porno. Mulțimea îl aproba, dând din cap. - Reactia mea la filme porno e următoarea: după primele 10 minute îmi vine să mă duc acasă și să îmi f** nevasta. După primele 20 de minute îmi vine să nu mă mai f** cât trăiesc… Prețiosul său auditoriu îl aproba, gândind că e foarte priceput în ale retoricii. - Am totuși o nedumerire, continuă clovnul. Dacă sexul e un fenomen atât de natural… de ce sunt atâtea cărți despre “cum să o faci “?! Heikko iesi, simțind că se sufocă. Nu, nu in cauza vorbelor clovnului, pentru ca acestea nu mai aveau nici un efect asupra lui, ci din cauza fumului. Toti cei din sala fumau si atmosfera devenise insuportabil de respirat chiar si pentru un om care fuma in mod regulat. Iesi din cladire si incepu sa mearga de-a lungul strazii goale, in miez de noapte. Meaningless, fara ținta, hoinarea… Fusese un hoinar toata viata, mereu in cautarea a ceva… Gasise acel ceva. Si-l pierduse… de aceea ii erau atat de intunecate noptile, noaptea se transformase in ceva oribil, nu mai era prietena lui cea mai buna- ci dusmanul de moarte. Se temea sa adoarma, sa nu aiba iarasi cosmaruri. Nu-i mai putea simti pe ceilalti, ca si cum un zid gros s-ar fi interpus intre el si ei, asa ca nu le simtea tristetile, ii era imposibil sa-i consoleze, nu le simtea bucuriile, ii era imposibil sa se bucure pentru ei. Singura arma impotriva celorlalti era ironia… si nu se simtea nici macar pe sine ranindu-se… Sfaturile ei, indemnurile ei, se loveau de acelasi zid invizibil care-l despartea de lume. Dar nu a fost mereu asa. Candva, demult, a fost deschis catre lume... candva, demult, ea l-a salvat.... isi aminti. .... In jurul focului... in acea noapte de vara. Nu era frig, iar stelele straluceau. Spuneau cu totii glume, dar Heikko nu le auzea, furat fiind de frumusetea ei. Parca sclipea, ca o mica stea, zambea visator sau facea remarci de prisos. Rochia ei alba ii acoperea delicat trupul superb, frumos proportionat. Parul lung ii cadea pe umerii goi, albi, delicati. Flacarile ii jucau in ochi... si ii vorbea lui. Tocmai lui, din toti acei oameni. - Ce noapte frumoasa, nu crezi? Rase scurt. De mult n-am mai petrecut o astfel de noapte, cu prietenii. - Sunt prietenii tai? o intreba Heikko. - Nu toti... nici macar nu ii cunosc bine pe unii. Uite, de exemplu: ii vezi pe aceia doi, cel cu camasa maro si pe celalalt cu camasa in carouri? - Da, ii raspunse, de fapt, sunt din tabara mea. - Da? Ii vad aproape zilnic la cantina, sau pe afara, in fata cabanelor. Niciodata nu i-am vazut la lac. De fapt... daca stau sa ma gandesc mai bine.. nici pe tine nu te-am vazut la lac niciodata. - Nu... nu am mers niciodata la lac. spuse el cu greutate... - Oh, de ce nu? E splendid! Hai acolo, spuse ea ridicandu-se de pe buturuga. Urmeaza-ma. - Acum? - Da, acum... hai . Nu e departe, te asigur. In plus, am sa te apar de lupi, daca apar. - Nu mi-e frica de lupi! se apara Heikko. De fapt, in regiunea asta nici nu sunt lupi. - Pai de aceea nu ti-e frica, spuse ea, facandu-i cu ochiul. ;) Se ridica si el de pe buturuga lui si, fastacit, a luat-o de manuta care ea i-o intinse. O spaima ciudata il cuprinse si simti o caldura care, dupa “calculele” lui, nu trebuia sa fie acolo. Nu, nu era frica... oamenii au inlocuit orice emotie cu frica, dar el avea, intr-o oarecare masura, posibilitatea sa faca distinctia intre frica si altceva. Era nesigur, parca nedorind sa aiba neplaceri cu fata asta, sa nu se incurce... In acelasi timp, nu se putea dispensa de prezenta ei, de parul ei fluturand in vant si de mana ei calduta... cea care mergea inaintea lui. Ii vedea numai spatele gol, rochia alba, vaporoasa, caci era cald si auzea fosnetul pasilor lor prin padure. Se indepartasera destul de mult de locul unde era focul de tabara. Singura care ii dadea un sentiment de siguranta era intunecimea padurii. In lumina lunii, Heikko putea observa ca merge pe o mica poteca... Fata se opri si-i spuse: - Am ajuns. Uite acea intindere de apa... O usoara ameteala il trecu. Vantul sufla usor. Nu era nicidecum frig. Era una din acele nopti de vara cand ti-e mai mare dragul sa iesi afara sa te plimbi si sa privesti stelele. Dar Heikko nu obisnuia sa faca nimic din toate acestea. De cele mai multe ori iesea la discoteca cu prietenii, sau dadea cate o petrecere la vila lui de pe insula. Obisnuia sa se lase convins sa faca nebunii. Rasul, plansul, betia, nimic nu mai conta....efectul misterios al noptii. Se oprea uneori, beat fiind pe balcon si se uita la stele timp de un minut sau doua si apoi striga: “Omorati-ma! Voi, stelelor, cadeti pe mine si striviti-ma caci nu mai suport... e prea mult!!!” Acest gand nu se schimba sau nu disparea niciodata. Ramanea acolo, in mintea sa, indiferent ca glumea cu prietenii, ca era singur sau daca canta, crezand ca face in sfarsit, ceva bun. Poate ca se amagea... Noaptea avea acel efect hipnotic asupra lui. Nu era ca ceilalti, cei pe care noaptea ii facea sa viseze, sa se uite meditand la stele si la soarta omenirii... Pacat ca nu era in stare de asa ceva. Sau cel putin asa credea el... - Te simti bine? il intreba ea. - Da... locul asta imi provoaca o anumita senzatie... nu cred ca sunt in stare sa o explic. - E ceva special. - Cu siguranta, spuse el si se lasa jos, la radacina unui copac. Vantul inca adia, iar el isi feri parul negru care ii venise in fata. Cum te cheama? - Calypso... veni raspunsul... - Incantat de cunostinta, Calypso, ii spuse si ii lua mana... i-o saruta. Fu complet surprins de reactia sa. Niciodata nu mai facuse asta. Calypso zambi. Un zambet nevinovat, ingeresc. Heikko se bucura ca a reusit sa faca pe cineva sa zambeasca cu adevarat. Pana atunci nu intalnise decat zambete false, sau ocazionale... Ea se aseza jos langa el Ii povesti despre Andromeda, Carul Mare, Carul Mic, Steaua Polara... - Ce spui? - As vrea ca Steaua Polara sa fie steaua mea, zise Heikko visator - De ce? - Uite cum straluceste... parca e un baietel care a primit masinuta mult dorita de ziua lui. - Steaua noastra, mai bine, zise Calypso si zambi, luandu-l de mana. Inca o data, Heikko simti ca-i sare inima din piept. Zambi din tot sufletul. Erau amandoi inprejmuiti de intuneric, stelele il iubeau.... Atunci au vorbit despre valurile marii provocate de maree si despre pescarusii de la mare din zori de zi. Mici minuni... Ii marturisi: - A fost o singura data, cand mi-a inghetat sufletul in mine. Ceva mai presus de fiinta mea, ceva negru si fara mila, fara sentiment ma chema sa ma arunc peste dig... - Cum poti sa zici asa ceva? il intreba Calypso. Indiferent de cat de multa ura e in lume, indiferent de cat de mult te-au facut sa suferi, nu merita sa incetezi aceasta viata. Poate e singura pe care o ai. - Poate. - Hai acum sa mergem sa bem un ceai sau ceva cald. S-a facut prea frig brrrr... zise ea. El rase: - Eu as mai putea sta, dar sa mergem, nu vreau sa racesti. Inca o noapte. Nu isi imaginase in aceasta postura: singur, umbland bezmetic pe strazi, cu tigara in gura, nears, neingrijit, aratand deplorabil... Niciodata nu aparuse asa in fata ei. Dimpotriva. Avea grija sa fie frumos, se studia biiiine in oglinda inainte sa se intalneasca cu ea, avea grija sa miroasa a parfum bun si in general sa fie o persoana placuta. Ea il admira si-i spunea deschis asta. - Wow... ce frumoasa camasa! serios!!!! - Chiar crezi asta? - Da! Si te prinde bine. Pai imagineaza-ti ca nu toti au o asa de mare grija de felul cum arata. Cei mai multi sunt neglijenti si nu isi dau seama. Mie mi se pare o forma de dispret fata de ceilalti. - Pai normal, ii spuse el oferindu-i bratul, daca doresti ca ceilalti sa se poarte intr-un anumit fel cu tine, trebuie sa te porti la fel si tu... un fel de preintampinare....” Nu stia unde sa se mai duca. De obicei nu conta, dar in noaptea asta conta, mai mult ca oricand. De ce? Nu stia. Pasii il purtau catre mare... Simtea nevoia sa simta briza in fata. Batea cu destula putere si el chiar asta vroia. Vroia sa se simta biciuit, lovit, injunghiat... sa simta toata durerea intr-un mod amplificat. Nu dorea sa moara. Doar sa simta durerea! Isi striga numele pe plaja: - Heikko!!!! Heikko!!!! arunca tigara. HEIKKO!!!! Idiotule... se aseza in genunchi si planse. Idiotule isi sopti din nou, constient fiind ca nu mai e nimeni cu el pe plaja aceea. Heikko... blestemat nume, blestemata soarta... de ce trebuia sa se intample asa? de ce trebuia sa se insele, sa nu vada adevarul? ... de ce... blestemata intrebare... Calypso, marea, sentimentul... Se tavali pe nisip apoi se ridica brusc, ametit. Intreba cu voce tare: - Ce e de facut? Nici un raspuns. - Ce e de facut? intreba din nou. - Heikko... Se intoarse si isi freca ochii. - Ce cauti aici, Cal? Ce faci aici? Calypso statea in fata lui... ca o fantoma a viselor sale... Nu zambea. Statea la aprox 5 metri de el. - Ce cauti aici Cal? repeta el. - E o plaja publica. - Nu cred ca de asta esti aici... spuse el si se apropie incet de ea. Calypso se dadu inapoi, incercand sa pastreze distanta de 5 metri. - Inca iti mai e frica. Normal, spuse el oprindu-se, uitandu-se la unghiile sale. Ai si de ce. - N-am zis ca mi-e frica. - Normal... esti foarte curajoasa, nu? Mereu ai fost! rase el si se uita in jos. As vrea sa pleci, sa-mi lasi mie plaja asta.... - Vroiam doar sa ma plimb, Heikko... - Nu-mi rosti numele!!!! Nu-mi mai rosti numele niciodata. NICIODATA! PLEACA!!!! tipa el. Calypso o rupse la fuga si el ramase singur din nou. Se aseza pe nisip, foarte aproape de valuri. Isi aminti, cu lacrimi in ochi... da, inca mai avea lacrimi... “- Ce-ar fi sa te duci sa faci o baie inainte, in timp ce asez eu cearsaful si montez umbrelutza? zise el. - Esti sigur ca nu vrei sa te ajut? - Da, Caly, binenteles. Doar nu e prima data cand fac asta :)) rase el. Du-te fara grija. Tot drumul mi-ai spus ca vrei sa te bagi in valuri cat mai repede. E de inteles. E al naibii de cald!!! Calypso rase si fugi catre mare. El ramase asa cateva minute, privind-o. Era asa de frumoasa... Apoi puse cearsaful alb, montase umbrela si... era curios ce adusese ea in cosulet... Deschise capacul. Creme de plaja, ochelari de soare, castraveti???? Lol... ce sa faca cu castravetii pe plaja...? Apoi niste fructe si suc. Se intinse pe cearsaf si inchise ochii. Visa fara sa vrea, “cu ochii deschisi”, ca ea iesea din apa si se aseza langa el, il saruta cu pasiune.... - What the hell! Hey! se trezi. M-ai stropit!!!! Brrrr, e rece!!!! Calypso radea. Sa vezi tu acuma! O fugari pana la mare si se stropira amandoi cu apa ca doi nebuni, razand incontinuu..... “ Isi sterse lacrimile si se uita la mainile sale. Lua niste nisip in mana si-l lasa apoi sa i se scurga printre degete. - Asa s-a dus viata mea... In acest mod nu mai insemn nimic... nici macar pentru mine. Inchise ochii si o rafala puternica de vant il surprinse. I se facu deodata frig. Auzi pasi si se intoarse. - Wind! Casca ochii, nevenindu-i sa creada. - Skydancer... Heikko se ridica in picioare si-l privi. Cel mai bun prieten al sau. Fostul cel mai bun prieten. Cel cu care traise atatea... Total schimbat ca infatisare. Intr-un costum negru, cu cravata rosie, pieptanat elegant... parul dat cu gel, pe spate. O mana in buzunar. Heikko zambi. - Am aflat ce s-a intamplat intre tine si Calypso.... Ce ti s-a intamplat Skydancer? Tu nu erai asa. - Nu ma cunosti de mult. Nu stii cine sunt acum. zambi ironic Heikko si incerca sa se indeparteze. Nu avea nevoie de prezenta lui... cu toate ca isi aducea aminte de datile cand il privea pe acest barbat cu admiratie... cand se plangeau unul pe umarul celuilalt.... - Nu pleca. Vreau sa... vorbim. striga el. Heikko se opri. Statu cateva secunde cu spatele la el. Apoi se intoarse. - Nu avem ce vorbi. - Imi pare rau. Tu te gandesti la faza cu M. Eu vreau sa lasam trecutul in urma pentru totdeauna. Astia de acum suntem noi. - Tu nu te-ai schimbat. Am auzit ca ai intrat in politica... ai aparut la televizor. Esti acelasi bufon pe care l-am lasat in urma cu un an... - Pentru Dumnezeu Skyfdancer..... - Pentru Dumnezeu! tipa Heikko. Care Dumnezeu, hm? Uita-te la mine, Fausto! Pare-se ca Dumnezeul milostiv pe care il invoci nu are timp de mine... ori de lume, ofta el. Sau poate doar nu exista, spuse, coborandu-si privirea. Apoi, uitandu-se fix in ochii barbatului din fata sa: Si, Fausto, eu nu mai sunt “Skydancer” pentru tine.... Fausto izbucni intr-un ras isteric... - Sky... aceasta despartire de un an nu inseamna nimic... esti acelasi Sky “dancer” inauntrul tau... - TACI! Vrei sa-ti demonstrez ca nu mai sunt???? Vrei asta???? Fausto il privi amuzat. Incuviinta cu capul. - Poftim nenorocitule!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! spuse Heikko si, luand doi bulgari de nisip ud, ii arunca spre Fausto. Apoi ii transforma in doi bulgari de gheata. Fausto facu o miscare cu mainile si o pala de vant devie traseul bulgarilor de gheata. Apoi rasufla usurat. Heikko, care nu se astepta ca atacul sau sa fie respins, ramase blocat. - Wind... - Da, Heikko... n-ai gresit niciodata cand m-ai numit asa... Am descoperit ca pot face aceste lucruri recent... acum cateva luni. apoi zambi. Nu vrei sa facem o plimbare, totusi? Se plimbara in acea noapte rece. Si-au povestit ce au facut in timpul acelui an... nostalgia vremurilor trecute, pe cand mergeau sa-si ia fetele de la liceu, acele plimbari, acele intalniri... Acum, el cu un inceput promitator in lumea politica, si Heikko un om de afaceri de succes. Doar ca in ultima vreme viata lui suferise mari schimbari. Despartirea violenta de Calypso, pierderea echilibrului si al oricarui simt al masurii ... ori al bunului simt. Para sa vrea cu adevarat, reusea sa distruga totul in jurul sau. Asta incercase si in noaptea aceea. Sa il distruga pe el, pe Wind. Pe Wind... Oare ii mai putea spune asa? Oare putea sa se reintoarca in trecut... cu el? Ce mai ramasese din aceasta prietenie... odata atat de stransa. Acum, in mod ireal, se purtau cu grija unul fata de altul... cautandu-si parca punctele tari si punctele slabe... tatonand terenul ca doua fiare salbatice. Singurul lucru despre care puteau in mod relativ deschis vorbi era trecutul. Prezentul era prea dureros. - De ce nu vii cu mine la Paris? Stau aproximativ o saptamana, afaceri..intelegi tu. Se vede treaba ca ti-ar prinde bine o asa iesire... - Da... probabil. - Ai mai uita si tu, de lucrurile astea... ~*~*~*~*~ Pe terasa unei cafenele de pe Champs Elysees, savurandu-si cafeaua si croissantul. - Heikko! il striga Fausto, de pe partea cealalta a strazii. Heikko ii facu cu mana. - Buna. Ce matinal esti azi, prietene. - Salut Wind. Ia loc. - Ah, ma tem ca nu pot sta cu tine mai mult de un sfert de ora. Am o sedinta pe care nu o pot amana. - In regula... mi-ai spus ieri. - Hm.. .mi se pare ca iti prieste aerul de Paris... Imi spui si mie cum se face ca ai o fatza atat de senina si un zambet atat de larg pe buze? Claire, nu-i asa? zambi el cu subanteles. Ti-ai pus tu ceva in gand. Te cunosc si cunosc expresia asta a fetzei.... Heikko zambi si se gandi la intalnirea din ajun.. Acceptase cu greu sa vina la acea receptie. Facuse o baie rece inainte.... Dupa aceea se parfuma, scoase din garderoba un superb smoching negru, si-l asorta cu un papion. Se uita dincolo de oglinda. Ce poate face haina din om... Arata cuceritor, de parca n-ar fi avut nici o problema, de parca n-ar fi suferit niciodata. Dar se cunostea. In sufletul sau cicatricele inca sangerau. Isi trecu mana prin par si se apropie de oglinda... uitandu-se fix in ochii sai, zarindu-se pe sine. Se intoarse apoi rapid cu spatele la oglinda, inchise ochii. Inca nu suporta ipocritul din imagine. Isi lua sacoul, iesi afara si chema un taxi. In drum spre The Royal Cardinal, hotelul unde se tinea receptia, Fausto il suna: - Fausto. - Please... call me Wind. Te implor Skydancer. Macar in seara asta sa uitam tot. Am sa te rog ceva. - Ce? - Sa lasi demonii acasa. Heikko tacu. - Lasa demonii acasa, Sky, si comporta-te ca un om de lume. spuse Fausto. - Ca sa nu te fac de ras cu vreo... iesire de-a mea? De la capatul “firului” (tel. era mobil) se auzi rasul fin al lui Wind. Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat ii auzea rasul....Oare pe el nu-l afectase nimic? Nu trecuse macar prin jumatate din ce trecuse el? Sau se prefacea bine... - Nu dragul meu. Vreau doar sa te distrezi... sa enjoy.... Va veni si fostul presedinte al Frantei, Chirac.... Heikko ridica spranceana. - Nu-mi spune ca nu te asteptai... - Ma astept la orice din partea ta. - Bun. So remember. Poarta-te frumos... - Okay Wind... de dragul tau. spuse Heikko si inchise. Aproape ajunsera. Cartierul latin era superb la ora 10.00. Zari Notre-Dame pe fereastra. Masina opri, si Fausto il intampina. Si el in smoching negru, camasa alba si papion negru. Leitzi... si totusi atat de diferiti, aprecie Heikko. - Sa intram. il batu Fausto pe umar. Daca insisti, am sa-ti fac cunostinta cu Chirac. - Nu insist... spuse Heikko. Toata crema high-society din Franta se adunase aici. Fotografi erau peste tot. Eveniment monden. Doamne imbracate sofisticat se perindau cu partenerii de brat. Altele, singure erau in grupuri, discutand cu diferiti oameni. Fausto il prezenta pe Heikko ca un foarte bun prieten de-al sau “de la inceputuri, baiatul asta stie tot prin ce-am trecut ca sa ajung aici!” Si Heikko nu stia nimic.... Zambi politicos, vorbira despre cat de fermecator e Parisul, isi facura complimente in legatura cu tinutele lor, schimbara pareri despre case de mode... - Heikko, doresc sa ti-o prezint pe domnisoara Claire Sentier. - O adevarata placere! spuse Heikko luandu-i mana si sarutand-o. - Incantata. Parul brunet prins intr-un coc elegant, cu o suvita... scapata. Ochii albastri ii straluceau iar rochia crem decupata la spate ii punea in evidenta superbul corp. Nu era perfecta, dar era incantatoare. Fausto se scuza. - Ah, l-am vazut pe Lordi! Ma duc sa-l salut. Heikko si Claire ramasera tacuti timp de cateva secunde. - E cam... cald aici. Atmosfera incarcata... Claire zambi. - Poate putem merge pe terasa? - Desigur, zambi Heikko si-i intinse bratul. Claire il accepta. - Deci... domnule Tuoma. Aveti accent strain. Presupun ca nu sunteti francez. - Nu, nu sunt... - Din pacate sau din fericire? - Cred ca... din fericire... e ceva legat de trecut... ceva ce vreau sa las in urma. - Inteleg. Dar dumneavoastra? - Oh, eu sunt de aici. Aici am trait toata viata mea... - Oh, spuneti asta de parca ati fi trait o mie de ani! Pareti atat de tanara... va pot intreba cate primaveri ati trait? - Nuuu.... desigur ca nu, se inrosi fata. Asa ceva nu se intreaba.... - Pareti foarte atasata de acest oras. - Intr-adevar, spuse ea, rezemandu-se cu coatele de pervazul balconului. Practic am crescut in Luvru.... tatal meu e directorul muzeului. A mostenit acesta functie de la tatal sau... si tot asa... zambi ea. - Origini nobile... - Mi-ar place sa cred asta, domnule Tuoma, dar nu, consider ca sunt o femeie normala. Provin dintr-o familie normala... - Te rog spune-mi Heikko. Si eu tie Claire, daca nu te superi. Claire isi intoarse fata inspre el. - Nu ma supar, zambi ea. - Deci... te consideri femeie? Claire se inrosi. Isi dadu suvita de par dupa ureche. - Pai... aaa... ddda... ppresupun ca da... dda... Heikko zambi ingaduitor si o privi in continuare.”E dulce”, ii scapa un gand. - Ma scuzi cateva minute? Am vazut un prieten si... as vrea sa-l salut... Promit ca ma intorc! Claire zambi. - Desigur. Fugi direct la baie. Se uita in oglinda, apoi se spala pe fata... Se uita in oglinda din nou, indeaproape. Apoi isi indrepta spatele, adopta pozitia drepti. Zambi. Arata... cuceritor. Ridica barbia. Discutia cu Claire il mai animase. Demonii din el incepeau sa se retraga... Dar ieseau altii la suprafata... Cuceritorii. Plin de incredere pasi inapoi in imensa sala de receptie. Langa Claire vazu un barbat. Cine era oare? Tocmai acum cand isi... construise curajul cineva i-o lua inainte? Hmm. - Heikko, te-ai intors! - Binenteles. Nu puteam sa las o femeie asa de frumoasa sa plece... - Ti-l prezint pe Phillippe Sentier, fratele meu. Heikko zambi. “Bine ca-i e frate... “ - Buna seara. Un barbat bine facut, inaltut, parul inchis la culoare, ceva mai inchis decat al Clairei. Politicos, cu gesturi de mare aristocrat. Poate amandoi mostenisera aceasta caracteristica de la tatal lor, directorul muzeului Luvru. - Te superi, draga domn daca iti fur sora in seara asta? se adresa Heikko lui Phillippe, si ii lua mana Clairei, sarutand-o delicat. Phillippe zambi si ii spuse. - Chiar te rog... Vad ca Fausto imi face cu mana. Ma cheama. Enjoy the evening! Dupa ce ramase cu el, Claire zambi. - Nu te-am vazut band ceva in seara asta, draga mea. Nu ai vrea... un pahar cu sampanie de la bar? -Da. - Ma intorc intr-o clipa cu bautura miraculoasa. spuse Heikko facand o plecaciune. - Heikko! - Da? - O cireasa... - Tes desirs sont des ordres pour moi... Cand se intoarse, fura o floare dintr-o vaza... si i-o aduse. Claire, surprinsa, o mirosi, si zambi. Dansara toata seara, si era o adevarata placere caci fata stia sa danseze nemaipomenit. Ii spuse ca merse la scoala de dans din Viena si ca stia la perfectie toate dansurile de societate. O lua de mijloc si, in mijlocul ringului de dans, ii spuse: - Poti dansa ca Sheherezada? Ma lasi sa fiu eu seicul tau? Claire amuti si... el o saruta. - Ohohooo.... vad ca bunul meu prieten nu pierde timpul! ii aplauda Fausto care tocmai isi lasa partenera de dans. - Dar dragul meu, e tarziu si trebuie sa joci rolul Cenusaresei. Adica sa plecam. O petrecere buna se termina mereu la timp. Heikko ii zambi fermecator Clairei. - Ne vedem la Luvru. Claire ii zambi inapoi. Fausto si Heikko plecara, iar in limuzina lui Fausto, care ii ducea inapoi la hotel, Fausto ii spuse lui Heikko, aprinzandu-si o tigara. -Se pare ca o uiti repede pe Calypso... - Iti place sa ma sacai, nu? - Faci si tu ce poti, Skydancer... Sunt obosit, daca nu te superi, ma duc sa ma culc. Am o sedinta maine. - Noapte buna ...Wind... Se schimba in pijamale, se baga in pat si privi la locul gol de langa el. Isi spuse “ Nu va mai fi gol mult timp. N-ai sa ma bantui la nesfarsit Calypso... “ ~*~*~*~*~ - Hey! Skydancer! Esti cu mintea aiurea. - Hm, da. - Hai ca eu ma car. Altfel intarzii. - Stai ca plec si eu. Numai sa platesc capucino-ul si croisanturile. Ma duc la Luvru. - Hah... vicleanule... lasa ca stiu eu... Se despartira. Merse tot inainte de-a lungul faimosului bulevard Champs Elysees... de la Palace de la Concorde mergea deja pe malul Senei. Nu suferea Parisul. Oriunde in Franta era bine, dar nu in Paris. Acum insa... - Heikko! - Draga mea Claire. Ti-am spus ca voi veni. - Ah, oui, dar nu credeam ca azi.... adica....trebuia sa dai un telefon ceva... ma aranjam si eu. Uite cum arat! Se uita amuzat la ea. Purta o rochie gri, simpla, mai degraba semana a halat decat a rochie, si era murdara in partea stanga de rosu. Tinea in mana o pensula. - Nu stiam ca pictezi.... spuse Heikko. - Fac si eu ce pot. Heikko se apropie de ea, si o saruta, asa murdara cum era. Ea: - Aaaaa... eu... eu.... - N-ai vrea sa faci o pauza si sa mergem sa mancam ceva? - Da, sigur, zambi Claire. In cateva minute se aranja. Au mers la un restaurant in aer liber... sub stejari batrani au mancat cate o omleta si au baut suc de fructe. Heikko o privea mereu drept in ochi si ea parea fericita si speriata in acelasi timp. Din cand in cand isi dadea parul din ochi dupa ureche, sau se lasa pe spate si-l asculta. Vorbira nimicuri, si nimic nu era mai frumos decat sa vorbesti despre nimicuri intr-o zi asa de frumoasa precum aceea in mijlocul verii. Vorbira despre cunostinte, despre cum tatal ei si Fausto aranjasera numeroase conferinte de presa pentru a spori popularitatea muzeului. Ochii ii straluceau cand vorbea despre arta, era evident mandra de Luvru si de tot ce insemna el pentru Franta si pentru lume. Ii mai placea nespus de mult British Museum. Spre seara, se trezi cu ea la usa camerei sale. - Claire... Ea ii sari in gat. Nu prea avea mood sa vorbeasca cu ea.... Se gandea la Cal... din nou la Cal. Isi aminti ca ea stia exact cand avea nevoie de 5 minute de liniste singur... ~*~*~*~*~ Atunci, ea il sarutase, pe obraz, apoi il lasase cu demonii sai, nu inainte de a preciza: - Ma intorc ;) Ramase singur. Capul ii bubuia. Porni calculatorul si dadu fuga la folderul “Muzica”, subfolderul “DT”. Dadu muzica la maxim, dar simtea ca nu e suficient... ca sa fie multumit probabil ca ar fi trebuit sa bubuie tot blocul.... Insa blocul nu bubuia, afara era cald si soare si pasarelele cantau fericite, razandu-i in nas. Inchise muzica si puse capul pe perna. Se gandea sa ii ceara scuze... Ei? de ce ei? Sau lumii intregi? De ce? Pentru ca era asa cum e... asta e.... Nu putea sa se schimbe, asta nu. Oricat ar fi incercat, they were hunting him.... Will she turn around and leave? Spusese ca se va intoarce. Ba chiar zambea. Sau se ascundea? Poate isi asuma niste riscuri prea mari fiind cu el. Nu putea adormi de nervi. Inghetase cateva cd-uri si le arunca prin camera. Se sparsera in mii de bucatzele mici.... Isi lua sacoul si iesi din casa.... Hoinari pe strazi, apoi merse in parc. Se uita la frunze, la flori... De ce nu se putea potoli? De ce nu vroia sa-i alunge? Cumva, se simtea bine in preajma lor... erau si folositori, mai ales in momentele cand avea nevoie de o masca. Isi aprinse o tigara... Ciudat ca ea nu era impotriva fumatului... nu-i reprosase niciodata nimic de tabieturile lui, nici macar de faptul ca e foarte dezordonat. De parca nu conta... ~*~*~*~*~ Iesise din casa repede. Nu ca nu ar fi vrut sa-l potoleasca, dar nu avea cum. Avea nevoie sa se gandeasca. Se urca intr-un tramvai si facu ce-i placea mai mult. Se plimba, se uita prin geamul deschis, si se gandea. Luase tramvaiul cu cel mai lung traseu... asa avea timp sa se gandeasca bine la tot. Se intrebase de ce fusese asa de violenta... ce o fi apucase? Intrase in panica atunci cand el ii spuse ca va pleca pentru 3 luni in Japonia. 3 luni!!! Iarasi despartiti! Pierduse controlul. Izbucni instantaneu in plans iar el: “Pentru Dumnezeu femeie, potoleste-te! Sunt doar 3 luni!!!” Tipase... Ea ramase blocata. Auzise bine? Tipase. Trase aer incet in piept apoi... - Bine. Doar3 luni. Sper sa fie bine... Imi iei si mie un pumnal dint-acela mic, tanto... - Pentru ce? - Nu conteaza. Poate peste un timp ma hotarasc sa... cine stie. Heikko facu ochii mari. Paraliza. - Biiiine... zise el, atunci, daca tot sunt acolo, imi iau si eu acel daito. Calypso zise: - Ce??? aaaa... aaa....aa....a... biiine... nu-mi pasa. Fa ce vrei cu viata ta. - Normal... de ce ti-ar pasa... oricum, imi va fi bine. Poate ar fi bine sa ma lasi singur de-pe-acum. - Ok, hai sa ne calmam. Vorba ta: sunt doar trei luni. - Ma rog. Nu conteaza. Oricum trebuia sa se termine candva. Stiam ca nu va dura mult. In momentul acela iesise, spunandu-i “ Ma intorc ” Cum iesise din casa izbucni din nou in plans dar isi sterse repede lacrimile “Sa fiu a naibii daca am sa las chestia asta sa ma faca sa renunt!” Vantul ii batea in fata... Trei luni in Japonia... Totul incepuse cu acel campfire. Intai despartiti, apoi se vedeau din cand in cand. Trecuse mult timp pana s-au mutat impreuna... apoi si-l luasera pe Shador, pentru ca se intelesesera sa nu aiba pisici decat dupa ce vor avea copii... Lucrurile mergeau bine. Cu toate ca amandoi aveau putin timp liber, macar erau aproape unul de celalalt. Avea sa plece in Japonia, tzara lui favorita, va vorbi doar pe net si la telefon cu el, si asta nu se stie cat de des, doar pleca cu afaceri, doar nu la distractie. Ce va face? Doar doua zile pana atunci... Cobori la capat, si se invarti putin prin zona... Isi cumpara o sticla cu cola de la chioscul rosu, si sorbi putin din bautura... Apoi lua alt tramvai inspre casa. Cobori cu o statie inainte si se duse in parc. Lacul stralucea in lumina soarelui.... Isi aminti cand se sarutasera pe malul acestuia... De ce atat de multe locuri ii trezeau amintiri? In plina vara el inghetase o bucatzica de apa de la mal in forma de inima si taie gheata. Apoi ea o ridica si inima inghetata pluti in aer pana la ei. Normal ca nu erau oameni in zona. Ce bine prinde o bucata de gheata pe o asemenea canicula.... In timp ce o tineau mana, inima inghetata se topea.... tinandu-se de mainile ude, pornira sa se plimbe pe o alee... Acum, Calypso porni pe aceeasi alee, mergand incet... Totul era inverzit, iar verdele relaxeaza ochii. Atinse o frunza si... dupa acel copac il zari pe Heikko, pe cealalta parte a parcului. Parea ca face drumul invers: pornea de unde au intrat ei atunci in parc si se indrepta inspre lac. Curand va ajunge pe aceeasi alee pe care era ea acum. Se ascunse repede, sa nu o vada. Intr-adevar asa era. Heikko se indrepta inspre lac. Tinea mainile in buzunar si se uita la intinderea de apa. Oare se gandea la aceleasi lucruri ca si ea? Isi intoarse capul in stanga si in dreapta si atunci ea se ascunse mai tare, nevoind ca el sa stie ca e acolo. Apoi ridica bratele. Ce facea? Heikko pleca de acolo, facand drumul invers inspre iesirea parcului. Atunci Cal iesi din tufisuri si se apropie din nou de lac. O inima inghetata se distingea pe suprafata apei.... ~*~*~*~*~ Claire isi petrecuse noaptea la hotel, cu el. Se iubisera si acum ea dormea. Inchise ochii si ofta... Pana cand va mai rezista asa? Se imagina ca un vapor care se scufunda... Cal... Trebuia sa inceteze. Claire era langa el, dormea ca un ingeras, si el, ca un mare porc ce era, se gandea la Calypso. Tot ce facea Claire ii amintea de ea. Fiecare gest, cum isi dadea parul dupa ureche, cum rosea, cum zambea... ochii... identici.... De ce? De ce face asta? O iubeste pe Claire, sau pe imaginea-Claire care ii aduce aminte de Calypso? Totusi Claire era diferita. Era inflexibila, avea principii fixe, fara nici o posibilitate de a le ajusta la... “nevoile vietii”. Stabilisera de la inceput reguli gen: no cheating, no flirting with other people, no smoking, no mixing cloathes, tidy rooms, all sheets at their place, no working at home... Ii placeau lucrurile astea dar... Se facea frig. Sfarsitul verii... O inveli mai bine pe Claire. Isi aduse aminte ca tot intr-o vara o cunoscuse si pe Calypso. Doamne ce frig se facuse in noaptea asta!!! Isi aminti ca nu detine decat controlul asupra ghetii, nu si asupra focului... si regreta. Ar fi facut un foc sa incalzeasca. In schimb se gandi din nou la Calypso si se incalzi. Avea un pahar cu apa pe noptiera. lua paharul in mana, si il intoarse cu gura in jos. Pe masura ce ii curgea in cealalta palma, apa ingheta formand un bulgare de gheata. Rece... asa il lasase ea. Incapabil sa mai.... - Iubitule... - Claire,te-ai trezit. Heikko puse bulgarele de gheata in pahar si paharul sub pat sa se topeasca, se sterse de plapuma, apoi puse mana pe umarul ei. - Ah! Esti rece! Ce-ai patit? - Nimic pui, s-a facut racoare. Dormi in continuare... - Imbratiseaza-ma... O imbratisa. Era constient de cine era ea, nu o putea confunda cu Cal. O iubea si pe ea. Avea pielea fina, parea un copil. Nu trecuse prin multe “nenorociri” in viata sa... asadar nu putea intelege tot ce se intampla in sufletul sau. O ghicise din prima. Stiuse din prima secunda ca era neintinata. Nici o despartire dureroasa, nici o pierdere a vre-unui prieten apropiat. Si totusi nu era nevoie de lucrurile astea ca sa intelegi what`s life all about. Trebuie doar sa fii atent la cei din jur, sa inveti din greselile lor, sa suferi si sa te bucuri intens alaturi de ei. Claire fusese protejata de ai sai. Crescuse sub protectia tatalui si a fratelui ei, avusese parte de o educatie aleasa, nu-i lipsise niciodata nimic. El... Dumnezeule! Numai el stia prin cate trecuse ca sa construiasca imperiul financiar de care dispunea acum! Ea fusese crescuta inconjurata de arta, de frumusete si invatata sa o recunoasca si sa o aprecieze. El ... uneori arunca aceste lucruri la gunoi... Trecuse mult timp pana sa invete sa aiba rabdare, sa coopereze, sa nu-i indeparteze pe cei din jurul sau. Partial, era si meritul lui Calypso. Calypso iar in gandurile lui... Nu stia sigur daca vroia sa o uite... Si totusi, fata aceasta frumoasa de langa el, pura si inocenta, fara pacat din punct de vedere sufletesc, astepta parca o viata insorita alaturi de el. Ceea ce nu stia e ca din viata lui faceau parte si norii... unii foarte negrii si prevestitori de furtuni atat de neplacute.... ~*~* ~*~*~ - 6 luni! 6 luni iubitule! Acum fix 6 luni ne-am intalnit la acea receptie! Ramase perplex. Se uita la Claire, care radia de fericire. - Te am in viata mea de 6 luni. Merita sa sarbatorim! spuse femeia cu rochia alba. - Daaa.... dddaaa.... sssii... - Si m-am gandit la ceva anume... - La ce? intreba el. Claire se apropie cu doua pahare de sampanie de el, ii dadu unul si ciocnira. - Mergem la Viena. In... 20 de minute ne asteapta un avion particular pe acoperisul hotelului. 6 luni!!! Iti dai seama? Claire il saruta apoi ii spuse ca se duce sa verifice cuptorul cu microunde si iesi din camera. De indata ce Claire iesi din raza lui vizuala, sparse paharul cu sampanie. 6 luni... acea noapte... Tipetele ei il trezira. Sub acelasi cearsaf, ea se zbatea, avea un cosmar. El o mangaie si-i spuse: - Calypso! Calypso iubito! Calmeaza-te, e doar un vis. Trezeste-te! - Nuuuuu! - Pui... esti bine? Calypso deschise ochii. - Ddaa... Heikko o imbratisa. - Gata, a fost doar un vis, o mangaie el. - Doamne ce vis!!! ofta Cal. - De ce nu-mi povestesti? ii sugera Heikko si o saruta dulce pe buze, dandu-i parul din ochi. Ea puse capul pe perna, se uita in tavan si incepu: - Cineva ne urmarea. Parca ne-am mutat de cateva ori, dar acel cineva ne gasea mereu. Apoi ne-am mutat intr-o casa ascunsa in mijlocul unei paduri... Inaintea casei noastre era un rau adanc, cu ape furioase... un rau de netrecut... Nu stiu de unde mi-a venit ideea asta, dar in vis nu existau poduri. - Ciudat, o asculta Heikko, privind-o. - Iar acel om reusise sa treaca raul... nu stiu ce vroia de la noi... sa ne desparta, sa ne faca rau... nu stiu, dar era inspaimantator. - Pui... de 6 luni suntem impreuna... nu plec nicaieri. Nimic nu ne ameninta. Se imbratisara. - Heikko! Am auzit un zgomot. Ai spart paharul? se auzi vocea lui Claire. Heikko sari de pe canapea, ascunse cioburile sub canapea si-si turna un alt pahar de sampanie. - Heikko? - Nu iubito, zise el cu paharul in mana, cand o vazu. Ti s-a parut. - Am auzit un zgomot.... - O fi fost de la vecini... - Ce zici... avem timp in... (se uita la ceas) 10 minute, pana ce soseste elicopterul, sa facem nebunii? zise Claire sarutandu-l. Heikko nu putu sa faca nimic... si se lasa pe canapea, cu Claire deasupra lui. Jumatate de ora mai tarziu erau in avion, Claire taia prajitura pe care o incalzise la microunde, iar el se uita pe geam, neputandu-si da seama daca au iesit deja din spatiul aerian francez. ~*~*~*~*~ - Iubitule, e aniversarea noastra ! - Heikko o privi. Statea pe pat, pe jumatate goala, cealalta jumatate fiindu-i acoperita de cearsaful alb. Parul ii cadea pe umeri. Se apropie de ea, dar nu o saruta, ii mangaie buzele doar. Vedea cat de fericita era. Stia in acelasi timp, cata durere ii va fi cauzat. Nu era pregatit pentru asta... Ar fi vrut sa fie fericiti impreuna pentru totdeauna, dar stia ca odata si odata ea va ceda, va renunta.... iar daca nu va renunta, traiul langa el va deveni insuportabil, o va termina nervos... Si pe el la fel... Nu vroia asta, dar o dorea. Ah, cat o dorea !!! Lumina aceea din ochii ei, uitandu-se la el... - Vino, ii spuse. Am o surpriza pentru tine. - O surpriza ? Ce surpriza ? Stii ca nu-mi plac surprizele... se incrunta Calypso. - Asta iti va placea. Imbraca-te. ii spuse si o saruta pe frunte, ridicandu-se de pe pat si iesind din camera. Calypso se imbraca in ritm normal, nici mai incet, nici mai repede decat de obicei. Heikko o astepta in sufragerie, gata de plecare, cu un zambet misterios pe buze. Urcara amandoua in Aston Martin-ul lui si se oprira la un restaurant de pe coasta. Decorul era fantastic : peste tot nuante de albastru, bleumarin, nuante subacvatice... Luara cina si la un moment dat el ii lua mana. Fara nici o vorba, ii puse un inel pe deget... era micut, perfect pentru mana ei. Calypso izbuti sa spuna : - Ce inseamna asta, Heikko ? - Inseamna ca.... ii raspunse el, tragand aer in piept, inseamna ca te iubesc, cum n-am mai iubit pe altcineva.. .si sa insemni pentru mine ce n-a mai insemnat nimeni pana acum... Si as vrea sa... Calypso il privea intrebator. - ...sa fim impreuna pentru totdeauna... sa avem copii (rase) o familie... Will you marry me ? - Eu... eu.... se fastaci ea.... pai.... - Spune doar « da ». - Da ? - Ma iubesti, nu-i asa ? - E momentul, crezi ? - Sunt sigur. Alta data nu va fi. Daca e sa traim acest vis, sa o facem pana la capat... apoi sa cadem. De acord ? Calypso se uita la inel, apoi la Heikko si ii stranse mana. Se uita apoi fix in ochii lui, asa cum, de altfel, si el se uita in ochii ei, si mima un « I love you » zambind... Te iubesc, spuse apoi, dand glas emotiilor ... Heikko zambi si ii saruta mana. - Te iubesc Cal... O seara neasteptat de frumoasa... o aniversare de exceptie. Cuplul se intoarse la masina si hotari sa mearga la un club de jazz sau undeva unde sa danseze si sa se relaxeze. Cerul se innora si in scurt timp incepu sa ploua. Pentru ei nu conta... chiar li se parea un miracol acea ploaie, fie ea si cu tunete si fulgere. Ajunsi pe strada unde se afla localul « Jack », cautara o parcare. Deoarece nu au gasit nici una in zona, parcara doua strazi mai departe de local.Asadar o parcara, si pornira spre local, in ploaie. In spatele lor se auzira vocile unei bande... - Cal, cred ca e cazul sa mergem mai repede... - Ok... ii raspunse. Insa banda nu se potolea, parea ca ii urmarea neaparat pe ei, insistent si sacaitor la inceput, apoi serios, ca si cum ar dori sa le faca un rau. Grabira pasul, fugeau acum, incercand sa scape, sau sa-i duca in eroare... - Nuu.... Cal se impiedica si cazu, si Heikko era si el la pamant.... Brusc, adunatura de oameni ai strazii i-au inconjurat, amenintandu-i cu cutite. Nu se puteau nici macar sa se miste... Heikko incerca sa se lupte cu ei, desi cu mainile goale, dar nu se alesese decat cu o multime de taieturi pe brate. Pieptul ii era sfasiat, insa nu se dadea batut, se ridica de fiecare data, cu toate ca durerea era cumplita. Unul dintre ei il lua prin surprindere si ii infipse cutitul in picior, rasucind cutitul in rana. Heikko racni si se prabusi cu fata la pamant. In acelasi timp Calypso se lupta disperata cu altii din aceeasi banda, folosindu-si toate resursele, muscand, zgariind, lovind cu pumnii, cu poseta, insa reusesc sa o ia cu ei.... Heikko priveste neputincios, doborat de durere, cum o ia, trimitandu-i in gand la origini si blestemandu-le mamele. Mare greseala ca unul veni inapoi la el incercand sa-l omoare, caci in momentul cand acesta isi indreapta cutitul spre inima lui, Heikko ridica mainile inspre el si il ingheata intr-o secunda. Statuia de gheata sta se se prabuseasca, iar Heikko se rasuci intr-o parte ca sa nu cada pe el. Omul se sparse in milioane de mici bucatele de gheata, care se amestecara cu apa de pe strada, topindu-se astfel. Ud, in ploaie, Heikko se lasa pe spate in mijlocul strazii, uimit, intrebandu-se cum reusise sa faca asta si in acelasi timp incercand sa faca ceva sa o recupereze pe Cal. Isi facu curaj si, in pofida ranilor se ridica si ii urmari pe infractori de la departare. Nu fu nevoie sa mearga mult, caci, se pare ca ei aveau un fel de « sediu » intr-un depozit din apropiere. Cal era inauntru, cu ei, deci trebuia sa intre si el. Aceasta nu era greu, pentru ca lasasera usa intre-deschisa. Au legat-o, au pus-o pe un scaun, erau in jurul ei, atenti la ea, asa ca lui Heikko i-a fost usor sa inainteze. O atingeau. Gata !!!!! Nu mai putea astepta nici o secunda sa-i atace. Incerca din nou sa-i inghete, dar cum nu reusi, apuca o teava si lovi in ei, in stanga si in dreapta. Baietii se trezira din visare - Ba, nu l-ai omorat p`asta ? - L-am trimis pe Macu` sa-l termine ! Dar Heikko nu avea chef sau timp de vorbe si lovea cu noua sa arma in toti, cu furie, ura si din dorinta de a scapa cu bine de toate si de a se elibera pe sine si pe Cal. Abia in momentul cand corpurile baietilor zaceau cuminti pe jos, se potoli. Respira adanc, apoi o dezlega pe Calypso, care-i sari in brate imediat, izbucnind in plans. - Gata... ii spuse. S-a terminat. Ea isi lasa capul pe umarul lui. - Trebuie sa-ti spun ceva... sau sa-ti arat. Daca mai pot.... Ea isi sterse lacrimile si intreba. - Ce anume ? - Uite, spuse el, ridicandu-se in picioare si luand teava cu care se batuse minutes before, o transforma in gheata si o lasa sa cada la pamant, spargandu-se in mii de bucatele. Calypso facu ochii mari si se uita la acele bucatele. Cum nu-i venea sa creada, se duse si le atinse. Era pur si simplu gheata. Zambi. - Do that again. Heikko lua o bucata de tabla la indemana si incerca din nou, dar de data asta nu-i reusi. Se posomori. - Se pare ca nu pot face asta cand vreau....  Calypso il imbratisa si-i spuse. - Hai mai bine sa chemam politia... - Da.... - Ce-i spunem despre bucatelele de gheata si ceilalti doi ? - Nimic, ofta Heikko. N-ar intelege. ~*~*~*~*~ - Ah, ce frumoasa te-ai facut ! Au trecut doar doi ani ! Ai inflorit asa frumos ! Oh, Claire, semeni perfect cu mama ta ! - Dna. Zeige, multumesc mult. - Oh, dar intrati. - Desigur. - Sa va servesc cu o cafea. Tu, fata mea, stiu ca vrei cu rom, ca de obicei, iar dvstra, tinere ? i se adresa nemtoaica lui Heikko. Heikko se uita lung la femeia in varsta care jubila de fericire ca avea musafiri, apoi, intorcandu-se spre Claire intrebator, spuse intr-o germana perfecta: - Tot cu rom... presupun... - Ce dragut ! exclama dna Zeige. Cand ma intorc, sa mi-l prezinti, draga mea Claire. Se asezara amandoi pe una din cele 3 canapele din mijlocul sufrageriei. Claire ii explica lui Heikko, care se uita la tablouri si tavan. - E foarte bogata. Tot ce vezi e mostenire de familie, cu toate ca, acum doi ani, avea mult mai mult. Probabil ca a cheltuit enorm cu activitatile sale caritabile. Asa e ea. Ar fi vrut sa transforme palatul intr-un orfelinat de lux, insa dl. Zeige nu a lasat-o. El e un pic mai egoist, insa e un om bun. Ii stiu pe amandoi de mica. Imi petreceam vacantele la vila lor de vara. Fratelui meu ii placeau la nebunie ciresii din spatele casei. Eu eram cu caisele... - Suna frumos... spuse ganditor Heikko, nedezlipindu-si ochii de la tablouri. - Oh, vad ca te intereseaza! spuse dna Zeige, aducand tava cu trei cesti de cafea. - Pai... sincer sa fiu, nu. Insa sunt superbe. - Trebuie sa spun ca te aprob, tinere. Uite, acela e un Vermeer autentic. Mi-ar fi insa mult de folos sa stiu cum te numesti. - Ah, da. Aici eu sunt de vina, interveni Claire. Dna Zeige, el e Heikko Tuoma, prietenul meu. - Ah, un pretendent!!! Ce frumos! Claire, chiar ai crescut. Si te-ai schimbat. Inainte nu dadeai atentie acestor lucruri... cu toate ca roiau toti barbatii de la Scoala de Vals in jurul tau ! - Nu spuneti asta, ma faceti sa rosesc. - Nici o problema, sa stie si dl. Heikko ce comoara are pe maini. - Fiti convinsa ca stiu, dna Zeige. spuse Heikko politicos. - In alte conditii v-as invita sa stati la mine. - Nu, dna Zeige. Putem inchiria un apartament foarte bine. spuse Claire. Nu e nevoie sa... - Pai asta era problema. Un grup de diplomati vor veni aici poimaine, si ma tem ca nu am cum sa-i refuz.... dar oricum... Era noapte. Claire motaia pe umarul lui, pe bancheta din spate a unui taxi. Se indreptau spre hotel. Ii displacu profund acea zi, printre dulcegariile doamnei Zeige si glumele seci ale barbatului sau. Totusi, Claire se purtase cum dorise el. Ii placea felul ei « dulce » de a fi, si totusi puternica si diplomata. Insa... O aseza pe pat si o inveli. Dormea asa frumos... Lui nu ii era somn deloc si nici n-ar fi putut sta toata noaptea in camera aceea de hotel, asa ca bau un pic de apa si iesi. Ajuns in lift, apasa pe buton pentru « parter » si se gandi. Unde sa se duca ? Era abia 9... Pasii il purtau hai hui pe strazile luminate ca ziua ale Vienei... printre oameni care, poate, aveau la fel de multe probleme ca si el... Se uita la vitrine, aici un magazin de haine, acolo unul de jucarii, altul de bijuterii... Apoi baruri, firme si... un net cafe. Ce-ar fi sa... Intra si se aseza la un computer. Trecu calm prin munca de pana atunci, vizita paginile prietenilor sai apoi inchise toate paginile web. Ramase doar imaginea inerta a unei plaje si a unei mari albastre, pe desktop. Inchise ochii si incerca sa o vizualizeze. Valurile se ondulau, imbratisau delicat tarmul... Respira adanc, de parca ar fi incercat sa inspire aerul sarat de pe marea sa imaginara, dar tot ce reusi e sa adulmece mirosul de tigara care plutea in incapere... si atunci... simti ca se sufoca. Deschise iar pagina de internet si tasta adresa jurnalului web a lui Calypso. O mare albastra ca fundal, dar mai adanca si mai curata decat cea de pe desktop. Citi ultima intrare. « Drag jurnal, azi am mers cu Heikko adanc in padure. Stiam ca exista acolo un mic parau, pe care vroiam sa experimentam puterile noastre. Eu am incercat sa ridic si obiecte mai grele, precum crengi mari, dar n-am reusit. Iubitul meu, in schimb, a putut sa inghete apa paraiasului pe o distanta de aprox. 50 de metri. E ceva. Jubila de fericire, m-a imbratisat si sarutat. Fericirile lui ma inalta.... Nu cred ca am mai simtit ceva asemanator. Am sa incerc sa fac tot posibilul sa-l fac cat mai fericit.. sa-i dau cat mai multe ocazii sa zambeasca... Pe de alta parte, marturisesc ca sunt putin geloasa... Reusesc sa-mi stapanesc abilitatea de a ridica obiecte mult mai greu. doar Am reusit sa inchid usa facandu-i cu mana... si sa-mi aduc un pahar de apa din bucatarie doar stand pe canapea... ceea ce e bine... insa... parca as vrea mai mult... El nu observa cat de tare ma intristez cand nu imi iese cate ceva, dar e mai bine asa. Nu vreau sa-i umbresc propria fericire in nici un fel, asa ca tin toate astea in mine. Oricum, nu-i mare lucru. » Pe atunci... zambi Heikko... ce fericiti erau atunci... Desigur, nu era o fericire deplina, insa era suficient pentru amandoi. Isi aduse aminte de inceputuri... acea seara groaznica, in care capatase puterea de a ingheta si topi... Putere care-i va fi dat mult timp de atunci incolo de furca... Era asa de neindemanatic cu ea ! Uneori ingheta lucruri la intamplare si nu le mai putea dezgheta... alteori spargea gheata pe neasteptate... Setul de pahare !!! Cat il adora... Era un set de 6 pahare albastre de sampanie, pe care il cumparasera amandoi de la un magazin din centru. Trecusera de nenumarate ori pe acolo, si de fiecare data ea se uita lung la vitrina aceea cu pahare. Intr-o buna zi, el ii spusese : - Hai, hai sa intram. - Da, zise Calypso fericita. Sa le vedem mai de aproape. Cand le cumparasera si apoi cand le vazu in fiecare zi in dining room, nu-i venea sa creada. Parea asa de mandra de paharele acelea albastre de cristal, de parca le-ar fi facut ea insasi. - Draga mea... nu stiu cum de m-am lasat convins sa dam 500$ pe 6 pahare... - Dar nu vezi, pui mic, ii spuse Calypso fericita, lustruindu-le, ca au un model de crin pe ele... Sunt superbe... El zambi. Da... crinul... Veni langa ea si o imbratisa... apoi o saruta lung. - Ma duc sa vad ce face omleta. Promit ca nu va dura mult, apoi ma intorc in bratele tale. Ii facu cu ochiul. Vazand ca el nu da drumul la stransoare, ii mai zise : - Hai mami... daca as fi putut, as fi intors omleta fara sa plec nicaieri. Dar nu pot... inca. El zambi iar si o saruta, scurt de data asta. Fugi la bucatarie si se auzi cum cauta in dulap dupa o paleta. Lua un pahar albastru in mana si-l privi mai bine. Intr-adevar, modelul floral era un crin... Lua servetul sa-l curete dar, cu o miscare gresita a palmei, il transforma in gheata. Paraliza. Paharul lui Calypso... Modelul floral era inca se mai cunostea acolo, inghetat, inert si el. Lasa paharul pe tava, alaturi de celelalte. Ce sa faca ? Simti cum se inroseste la fata si a trebuit sa clipeasca de cateva ori pana sa poata vedea bine iar. Se indeparta putin si ofta. - Ok... trebuie sa ma linistesc... Asa nu rezolv nimic. Trebuie sa ma concentrez sa transform paharul la loc. Isi intinse palmele inspre pahare si inchise ochii, concentrandu-se. Peste cateva secunde, cand ii deschise, afla tot setul inghetat. Facu ochii mari... - Heikko, sa stii ca mi-a iesit o omleta excele... Calypso intra repede in camera, si lui Heikko ii tresari mainile. Setul se facu bucati instantaneu. - Heikko... c-ce... abia reusi Calypso sa ingane, cu ochii la cioburile de gheata... Plati si iesi din net cafe. Se uita la ceas. Nu trecuse decat o ora si jumatate... Mergea acum ceva mai repede caci se inviorase, cat a stat pe scaun. Aproape gonea. Ii erau indiferenti oamenii care treceau pe langa el, pasari de noapte ; pareau fantome. Nici el nu stia de ce fugea asa, la intamplare, intr-un oras complet necunoscut. Poate vroia doar sa scape... - Hei, unde fugi asa, Herr Heikko ! Cand isi auzi numele, se intoarse. Imbracata intr-o haina cocheta de piele, o femeie statea in mijlocul trotuarului, facandu-i cu mana. Paru-i roscat ii aminti vag de o colega de facultate, o tipa zvelta, neastamparata, glumeata, care vroia mereu mai multa dragoste... insa fara nici un fel de obligatii. Serile lungi, la ea acasa, ii trecura rapid prin minte. - Astrid ?! - Oh, ma bucur sa vad ca iti amintesti, dragul meu. ii spuse femeia, pe cand el se apropia. Nu te-ai schimbat deloc... la fel de chipes... - Nici tu...ii spuse el, esti la fel de frumoasa pe cat imi amintesc, insa gandindu-se « si la fel de izbitor de sincera » Femeia isi puse bratele in jurul gatului sau si-l saruta. Parea ca si ea isi amintea acele momente.. .de demult... Dar acum ... - Cum se face ca esti in Viena ? Nu-mi spune ca te atrag valsurile... sau poate cafeaua ? Hm ? Heikko rase. - Nu... nici una nici alta... Doar o fata frumoasa... - Nimic nou... intr-adevar, ii spuse Astrid, ne-slabindu-l din stransoare. Am un apartament aici... De fapt, m-am stabilit aici... Ce-ar fi sa... Il saruta, si acel sarut il facu sa vrea sa uite de toate... De pacaleala cu Claire... de faptul ca era in Viena, de Calypso... mai ales de Calypso... - Hai. Acea noapte il facu sa se simta din nou copil. Sau student naiv.. Ambele variante erau bune. Lui Astrid nu-i pasa. Intelesese ca era casatorita, si ca sotul ei era in Israel. Jura ca il iubeste... Ramasese aceeasi fire jucausa si incapabila sa se implice prea mult intr-o relatie... totul era de fatada, dar sincer, nici lui nu-i pasa de acest aspect acum.. .intrucat dorea sa uite, sa se piarda... Moralitatea nu-si avea locul aici. Pleca a doua zi, dis de dimineata, lasand-o dormind. - Heikko ? - Da Claire, sunt aici. - Te iubesc... de ce ai plecat din pat... As fi vrut sa ma trezesc alaturi de tine... - Am iesit un pic... Aerul rece al diminetii mi-a facut bine. Mi-era putin rau. Claire facu o privire ingrijorata. - Stai linistita, o saruta el. Sunt mult mai bine acum. - Atunci ma bucur ca ai iesit putin. spuse ea, imbratisandu-l. O arunca deodata pe pat, o stranse in brate si o saruta frenetic. Gura lui lacoma cobori pe gat, piept si burta... inconjurand buricul si varand limba in el. Claire ramasese perplexa. - H-Heikko... ce... Dar barbatul nu o auzi, si continua ce incepuse... Saruturile incepura sa fie din ce in ce mai dese, ii saruta nebun carnea, musca unde apuca, zgaria... o fiara... Speriata, Claire incerca sa se elibereze, sa-i ceara explicatii. De ce Dumnezeu se purta asa ? - Stai !!!! spuse ea, reusind in sfarsit sa coboare din pat. Ce e cu tine ? Nu m-ai atins niciodata asa ! Nici un raspuns. Ochii ii erau negri de dorinta, turbati, de Sfinx, indescifrabili. Vazand ca femeia nu avea nici o intentie sa vina singura inapoi in pat, se repezi la ea si o imobiliza, in ciuda eforturilor ei disperate de a se elibera. - Heikko, de ceeeeee ? tipa ea, insa el era surd... Se smunci, apoi, apucand o statueta, o ridica, vrand sa-l loveasca. Dar cu o mana libera, Heikko o ingheta. Claire izbucni in plans, terifiata. - Ce inseamna asta... cum.. .ai facut... asta ??? Heikko nu raspunse, doar lasa capul in jos. - Raspunde !!!! Heikko !!!!! Incerc sa inteleg dar... - Calypso... - Calypso ? Calypso ? Claire !!! Sunt eu !!!! - Calypso... continua sa repete Heikko si intinse mana. - Ce vrei sa faci ? Heikko... Intinse mana si se concentra sa transforme in gheata... pe Calypso. Pana atunci, Claire iesise din camera. Ramase acolo, cu pantalonii descheiati... cazu in genunchi si-si ingropa fata plansa in covor... ~*~*~*~*~ Deschise ochii simtind o durere insuportabila dupa cap. - Hei. Te-ai trezit... Era vocea lui Fausto. Unde era ? - Stai linistit... sa ai timp sa te recuperezi. - Ce s-a ... intamplat ? - Nu stiu... Astrid mi-a spus la ce hotel stai, pentru ca iti comandase un taxi la acea adresa inainte sa pleci de la ea. Si asa am aflat unde stateai la Viena. Ma asteptam sa te gasesc cu Claire in pat.... dragostosi amandoi... si cand colo : Claire la receptie, plangand, si tu lesinat, in mijlocul camerei. Am chemat o ambulanta apoi am intrebat-o ce se intamplase. N-am putut afla nimic de la ea... plangea in hohote... Dupa cat te cunosc si judecand dupa privirea ei ingrozita nu pot sa presupun decat ca nu ti-ai controlat abilitatea de a ingheta... Si ai speriat-o. Cum ai putut sa nu-i spui, Skydancer ? Ai fost asa de imprudent !!! Ah, dar ce vorbesc eu... nu e momentul sa te cert... esti si tu intr-o stare... - Ahhh... - Banuiesc ca te doare capul... - Da... unde e Claire acum ? - La o anumita dna Zeige. Nu cred ca va veni sa te vada, Heikko... spuse Fausto serios. Ce s-a intamplat, de fapt ? - Nici eu nu stiu exact... Wind... spuse Heikko, luandu-si capul in maini. M-am dus cu Astrid aseara si... cand m-am intors, ea dormea... dar s-a trezit si... (ofta) nu stiu... am vazut-o pe Calypso... si... am simtit asa o nevoie sa o... ca sa.... - Sa o ce ? - Sa o omor Wind.... Nu suportam sa o vad asa... privirea ei deznadajduita... Daca ar fi murit... n-ar mai fi suportat durerea... -Ce tot spui tu acolo, Skydancer ? Iti dai seama ??? - Da. Asta e problema... - Cum sa o omori ??? - Nu vom fi niciodata impreuna... ne vom consuma reciproc... e un blestem... dadu Heikko puternic din cap. Fausto ofta. - Si Claire? - Claire... seamana asa de bine cu Calypso la infatisare... - Da, mi-am dat seama. E usor chiar sa le confunzi. Deci... de aceea ai fost cu ea ? - Nu stiu, Wind... chiar nu stiu... probabil... dar si ea e dulce... e greu de spus... - In orice caz, nu vrea sa mai auda de tine... - Wind... vreau sa dorm... Adormi. Un somn adanc si fara vise. Ca de obicei... Singura greseala a lui era ca visa prea mult, cu ochii deschisi. Iar el si Calypso... nu vor mai fi impreuna niciodata... Cat isi dorea sa o revada acum... Cal... ~*~*~*~*~ - Cat fac 5+7 ? - 12 !!! raspunse fetita. - Foarte bine !!! Dar 5+6 ? - 11, e usor, numarul tau preferat ! Calypso tresari. Zambi. - Ai retinut, Crina... vino aici. ii spuse, si o lua in brate. Frumoaso... - Calypso... de unde vin copiii ? Din parinti ? Calypso se sperie pentru un moment. De ce dorea fetita sa stie lucrurile astea ? Poate pentru ca era orfana ? - Da... Crina... din parinti... - Dar... cum ? Cum se poate ? Eu am vazut numai oameni vii ! N-am vazut pe nimeni care sa fie... aproape viu. Calypso rase. - Cand un om vine pe lume, se cheama ca « se naste »... - Eu pot sa aduc oameni pe lume ? spuse fetita, pe tonul cel mai serios si plin de speranta. - Nu draga mea... dar ai sa poti... peste cativa ani... - Pe mine cine m-a adus pe lume ? - Mama ta... - Dar nu stiu cine este mama mea... si n-am tata... - Ba sigur ca ai... ai si mama, si tata. Doar ca ei au plecat in alta lume. - Calypso... de ce ? Ce treaba au ei in alta lume ? - Nu stiu, draga mea... numai ei stiu asta... ii raspunse, mangaindu-i parul lung si blond. Crina era preferata ei din tot orfelinatul. Era foarte inteligenta si stia sa numere si sa citeasca la numai 5 ani. In plus, punea o multime de intrebari, incat o extenua pe Calypso. Dar ii era asa de draga, incat se lasa obosita cu placere. Cu ea petrecea cel mai mult din timpul ei la orfelinat. Dna Zeige avea grija sa nu le lipseasca nimic copiilor. Calypso ii daduse niste idei, despre cum sa se simta fiecare special, dezvoltandu-le talentele. Mario desena fantastic de bine. Lily era inventiva, Gabrielle spunea povesti frumos... Crina statea toata ziua cu nasul in carti si punea intrebari. Adeseori ii tortura si pe dna si dl Zeige, nu numai pe Calypso si pe educatoare. - Crina, trebuie sa plec. In 20 de minute trebuie sa fiu la tribunal. - Caly,... tu ce faci acolo ? - Ce incerc sa fac... incerc sa fac dreptate, fetita mea. spuse Calypso ingandurata. - Ce e « dreptatea » ? - E... e ceva mai complicat, draga mea... Noteaza-ti intrebarea asta pe hartie, ca sa-ti aduci aminte, si promit ca am sa incerc sa-ti raspund la ea cand ma intorc. - Ok... unde e pixul ala... se gandi fata. Calypso facu un semn cu mana si pixul zbura de pe biblioteca in mana fetei. Apoi ii facu cu ochiul. - Ne vedem mai tarziu. Trec pe-aici pe la 5. Si nu uita : sssshhhh.... nu spui la nimeni secretul nostru. - Nup ! spuse fetita, si batu palma cu Calypso. ~*~*~*~*~ « Draga doamna Zeige, zilele acestea la vila dvs-tra de vara au fost o adevarata terapie pentru mine si pentru aceasta va multumesc. Am avut multa liniste, departe de media, publicitate, tablouri si obiecte de arta... de oameni.. si mai ales, de el. Stiu ca ati strambat din nas un pic atunci cand vi l-am prezentat, dar va asigur... ca Heikko nu este un om rau. Nu cu intentie cel putin. S-a purtat extraordinar cu mine... Singurul motiv pentru care nu vreau sa ii fiu alaturi este ca... nu il inteleg. Nu stiu cum poate sta langa mine, cand se gandeste la ea... la acea Calypso. Oricine ar fi, trebuie sa fie o persoana teribila, fiindca i-a pricinuit mult rau lui Heikko. Nu neg, ar putea fi si vina lui... dar... In orice caz, e un capitol inchis in viata mea. Ca intotdeauna, stiu ce e mai bine pentru mine si momentan, asa e cel mai bine. Am auzit ca a plecat pentru cateva luni din Vienna, in Anglia... dar ca s-a reintors acum o saptamana. Colegele mele de la Scoala de Vals m-au informat. Se pare ca tine niste ore acolo... Interesant... Majoritatea dintre ele nu sunt atrase de el insa, pe motiv ca ar fi prea tacut... si inchis in sine... Noua lor cucerire pare a fi prietenul dumnealui, dl. Fausto. L-am cunoscut demult, in aceeasi zi cu Heikko, la o receptie in Paris. E un tip foarte agreabil. Se pare ca cei doi isi spun intr-un anume fel. Heikko ii spune lui Fausto « Wind » (Dumnezeu stie de ce... desi am o vaga banuiala...), iar el ii spune lui « Skydancer ». Fetele spun ca e de inteles, pentru ca e un dansator divin. In orice caz, nu ma intereseaza. As dori sa ma intorc in oras, daca se poate... Insa n-as vrea sa stau in casa toata ziua. Stiu ce veti spune : ca ma veti lua cu dvs. la coktailuri si la actiuni caritabile... Dar aceste lucruri ma plictisesc si mai tare... As dori doar... sa ma fac utila. Ce-ar fi sa am grija de copii, la orfelinat ? Sunt sigura ca m-as descurca ! Mi-ati scris in scrisoarea precedenta ca acolo lucreaza si o fata pe nume Calypso... Sper sa fie de treaba... Am o oarecare antipatie fata de acest nume... Sper sa fie totul bine doar... Deci, pot veni ? Nu ma simt chiar pregatita sa-mi reiau viata, dar daca fac ceva folositor, s-ar putea sa ma redresez mai repede. Ce spuneti ? Astept cu nerabdare raspunsul dvs. Cu afectiune, Claire. » ~*~*~*~*~ - Stai putin. Pot sa vorbesc cu Hilda sa faceti in doua ture. ii spuse dna Zeige. - Se poate aranja asta ? - Da, desigur, Calypso. Daca zici ca ai mai mult timp liber... Oricum, am foarte multa incredere in tine... De cand te-am vazut vorbind cu copilasii... Esti extraordinara. Stii exact ce vor si cum sa ii iei. - Multumesc pentru laude, dna Zeige. - Cu placere. Candva saptamana asta vine o persoana foarte draga mie sa lucreze si ea la orfelinat. Va sta cate putin cu copiii. Am foarte multa incredere si in ea, dar n-am vazut-o sa se ocupe de copii vreodata. De aceea, am rezerve... Daca ai putea sa o indrumi tu, ar fi grozav. - Da. Daca copiii o vor place, atunci treaba e pe jumatate rezolvata... - Ok. Acum te las. ii spuse dna Zeige. Calypso se aseza la masa si aranja florile. 5 margarete si trei garofite. Se gandi sa aduca de acasa crini, avea destui. In plus, urma sa-si petreaca cate jumatate de zi aici. Acest lucru o bucura foarte tare, caci avea sa petreaca inca si mai mult timp cu Crina... Crini, Crina.. .ce coincidenta ciudata... si cat o iubea pe fata asta. Se gandea la crinul ei... Stia ca era in Viena...si ca era profesor de dans... Dar... nu se incumeta sa-l caute... - Calypso, ai venit deja ! se ivi fetita pe usa si-i sari in brate. - Dap ! o imbratisa si ea. Ce ai mai aflat ? - Nu prea inteleg faza cu Allah si Dumnezeu... - Crina, las-o putin pe Calypso. A venit cineva sa o vada. spuse dna Zeige de dupa usa. - Ah, spuse fata, nici un moment de intimitate nu putem avea ! - Du-te sa dormi la pranz, Crina, vorbim cand te trezesti. Mai tii minte ce ti-am spus despre somn, da ? - Enerrrgieeeeeee !!!!!!!!!!!!!!!!!!! - Exact. ii spuse, si o saruta pe frunte. Apoi continua sa aranjeze florile. Un crin mai lipsea, si buchetul ar fi fost perfect. Doar un crin. - Un singur crin lipseste- auzi o voce- ca sa fie perfect. Se trezi cu un crin in fata. Intorcandu-se il vazu pe Heikko. - Iarta-ma... ca am venit. Nu puteam rezista... Cal. Calypso lua crinul si-l mangaie. Il puse in buchet, in vaza, alaturi de celelalte flori. Trona maret peste ele... Nu putea scoate un cuvant. Era acolo, crinul. Ar fi vrut sa-i sara in brate, sa-l stranga puternic... sa nu-i dea drumul niciodata... dar era asa de paralizata, incat se intreba daca nu cumva a transformat-o in gheata. - Cal... - Heikko... ce... cauti aici ? il intreba. In ochii ei se citea disperarea. Stia. Stiau amandoi, de fapt, ca nu mai exista nici o speranta. Oricum ar fi incercat, nu ar fi mers... Nu era sa fie... Stateau fata in fata, neputand sa se exprime... doar ochii... trupurile... inimile... vibrau, chemandu-se... dar stiind ca, desi se iubeau, nu era de ajuns. Oricat de departe... oricat timp ar fi trecut.. .existau urme si rani care nu puteau fi sterse. Si mai ales acel sentiment ciudat nu putea fi sters. Tu n-ai sa fii a mea... Nu ai sa fii al meu... Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Heikko intinse mana... pregatindu-se sa transforme in gheata. Nu mai era cale de intoarcere. O facu. Calypso se feri, iar cea nimerita fu vaza cu flori. Crin inghetat... Intr-adevar, nu mai era cale de intoarcere. - De asta ai venit ??? Ei bine, n-am sa te las !!!! Heikko ataca din nou, dar si de data asta Calypso se feri. - Am sa te omor inainte sa reusesti tu. Intelege ! Calypso spuse, si, la un semn al mainii ei, un raft de carti din biblioteca se napusti nemilos asupra lui Heikko. Acesta le ingheta pe rand si le spulbera. Heikko incerca din nou si ingheta un scaun, pe care Calypso il trimise apoi inspre el. Fata in fata. Atat. - De asta ai venit ??? N-am sa te las, iubite... - Cum ai spus, murmura el, lipindu-si obrazul umed si buzele de ale femeii. Cum ? - Iubite... Heikko izbucni in plans, si Calypso odata cu el. Calypso ii cuprinse fata in maini, incercand sa-i stearga lacrimile, dar nu le putea opri. - Lasa-ma... sa traiesc eu... tu sa scapi de durere... lasa-ma... - Nu... lasa-ma tu... lasa sa traiesc eu... voi fi... bine.... lasa-ma sa te ucid... numai eu pot face asta... stii bine... - Nu... murmurara amandoi... Se sarutara... tragand de timp... dar si in dorinta de a se avea... o ultima data. Fura cuprinsi de o senzatie infricosatoare de plutire, in mijlocul unui ocean de placere, neputandu-se decide daca sa se inece in el sau nu. Ochii iubitului ei erau acum intunecati de dorinta, buzele i se inrosisera de la muscaturile lui constante. Astepta sa se lase cu totul prada momentului, sa capituleze, sa nu simta ca il va taia cu bucata de sticla pe care o avea in mana, aproape de spatele lui. Si atunci, va ramane numai ea in viata, el va fi scapat de chin... Heikko isi dadu seama ca nu mai vazuse pe nimeni asa de transfigurata de iubire si placere. Nu se putea abtine sa nu o sarute iar si iar. Vazandu-o tremurand sub atingerea lui, fiecare celula i se destepta, alerta, incordata, aproape de punctul de distrugere... inca un pic, si ea n-ar fi simtit cum ingheata treptat... incetul cu incetul, ca insasi atingerea lui e gheata, si ca va muri, lasandu-se pe sine sa-i poarte dureroasa amintire... - C-Calypso.... se frecă Crina la ochi. Calypso? Intreba fetița, speriată de dezastrul pe care-l vazu in acea cameră. Totul era spart, distrus, masa statea sa cada, 4 scaune era rupte, unul lipsea si erau o multime de cioburi. In mijlocul camerei, un barbat si o femeie, imbratisati si goi. El...cu o rana mare, sangeranda pe spate, cu capul pe umarul iubitei sale. Ea, inghetata, cu mana inclestata pe o bucata de sticla, inca infipta in rana barbatului. - Calypso ? murmura fetita, neindraznind sa mai zica altceva. Lacrimi ii siroiau din ochii mari si albastri…