"nu pot să-mi iau adio" – 21947 rezultate
0.03 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
Francisco Brines
S-a născut în Oliva (Valencia) în anul 1932. Licențiat în drept la Universitatea din Salamanca. Licențiat în Filosofie și Litere la Universitatea din Madrid. Este deținătorul Premiilor Adonais (1959) și al premiului Critica (1966). A semnat mai multe cărți de poeme care l-au consacrat ca unul dintre poeții remarcabili ai generației lui Claudio Rodriguez. Printre cărțile care i-au adus renume figurează: Jeraticul (1960), Sfîntul inocent (1965), Cuvinte pentru îmblînzit întunericul (1966) ș. a. E membru titular al Academiei Regale Spaniole. Într-o cameră imensă păstrează cărțile cele mai vechi, multe dintre ele fiind ediții rarisime din sec. al XVIII-lea. De cîțiva ani încoace, Francisco Brines s-a retras în Sudul Valenciei, acolo unde își are casa solitară, în Oliva, loc în care ființa lui se contopește cu liniștea. Adoră acest mod de viață și aceste ținuturi sacre: " Am venit aici ca să mor, zice Francisco Brines. Acum nu-mi doresc altceva, decît niște ani ca să mai pot citi cărțile...
5 poezii, 0 proze
Boér Péter Pál
M-am născut în Oradea, acum 53 de ani. Nu pot spune că viață m-ar fi tratat cu mîini înmănușate, dar încă sunt în ring! Membrii mei de familie, mă consideră hiperoptimist, cred că au de ce. Deodată îmi place umorul - inclusiv satira, absurdul - și romantica. Sunt vesel, amar și vice-versa. Există lucruri pe care le iau prea în serios. Mă consider foarte empatic, tolerant. Toată viața mi-am trăit-o în Transilvania. Prin Mama, am legături stranse cu secuimea, dar ei, cu Tata, au luat-o deja pe calea stelelor. Ma intereseaza foarte mult teologia, filosofia, limbile străine, literatura, și multe-multe altele. In tinerete am început să scriu poezii, dar proza scurtă a devenit marele favorit. În forma tiparita (in lb. maghiara) mi-au apărut volumele "Nagyító alatt"-(Sub lupa) "Le a láncokkal"-(Jos cu lanțurile, "A nonkonformista"-(Nonconformisul"). Am publicat in Revista familia, revista Comitatus, revista Várad, antologia "7torony" si Brassói Lapok. Pe Web apar la: 7torony...
22 poezii, 0 proze
Alina Grozea
Geamană, de mijloc de zodie. Duală, se spune. Sfâșiată între doua euri, spun eu. Deloc parșivă - sper - contrazicând astfel prejudecățile legate de configurația planetelor. Ingineră - printr-o conjunctură de sfârșit de ani comuniști. Editor cu sufletul, dar si pe salariu. Tristă. Nu pentru ca e inteligent și la modă, ci pentru că nu pot să mă abțin. Cinică - pot să ma abțin, dar nu vreau. Sarcastică. Îmi iese, câteodată, însă e un joc cu focul. Isteață - mai degrabă speculativă, decât spontană. Cu tupeu - nu-mi doresc, deși aș avea nevoie. Orgolioasă - prea mult și prea cu cine nu merită crizele mele de personalitate. Mândră - cât să mă umflu în pene, de multe ori, și să mă simt nedreptățită, de la fel de multe ori. Frumoasă - spun cei care mă iubesc, și stim că iubirea nu stă bine cu vederea. Rea - neintenționat. Răutăcioasă - intenționat. Optimistă - mereu. Pesimistă - de câte ori mă întreabă cineva. Timidă. Punctuală. Luptatoare. Leneșă - la modul boem. Harnică - atât cât să-mi...
14 poezii, 0 proze
Bălășanu Constantin
Sunt absolvent al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iași, am lucrat mulți ani în domeniul cercetării-proiectării, domeniu înrudit (cred) cu poezia. Mi-a plăcut să citesc și am început să o fac înainte de a merge la școală. Citeam tot ce îmi cădea în mână, și, slavă Domnului, a avut cine să-mi ofere cărți din toate domeniile. Dragostea pentru poezie o nutream demult, dar, abia în anii din urmă am început să compun și apoi să public pe internet. Sunt adeptul poeziei cu rimă, poeziei care transmite ceva oamenilor: dragostea de țară, frica de Dumnezeu (începutul înțelepciunii), comportament civilizat, descrețirea frunților. Îmi displac gunoaiele (inclusiv umane), lipsa de sinceritate și cerșetoria de orice fel. Stiu că "opera" îmi cam șchioapătă și de aceea le amintesc tuturor (în glumă) asemănarea dintre câine și inginer: ambii au privirea inteligentă dar nu pot să se exprime.
102 poezii, 0 proze
Elena D. Marcu
EU eu respir, eu tremur, eu zambesc, eu ma inrosesc, eu plang, eu merg inainte, eu...nu sunt speciala, dar daca totusi sunt si nu realizez asta? ha! eu...visez. da visez! am propria mea gradina cu vise pe care le cultiv asa cum vreau eu. nu imi sunt impuse reguli speciale de gradinarit. sunt doar eu si straturi pline de iluzii, vise, idei, dorinte..."cultivator de vise" ! si totusi eu...inca invat. invat sa am curajul sa fiu eu insami, sa-mi recunosc meritele si sa accept infrangerile. invat sa strig atunci cand nu pot aproba in tacere si invat sa suspin atunci cand nu am glas sa pot striga. am nevoie sa invat toate astea... meandradoi@yahoo.com t3ddy_m3
25 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
ilona braica
M-am născut în Cluj-Napoca, la data de 11 iulie 1964, unde îmi trăiesc zilele una după alta și încerc să supraviețuiesc. Arta m-a atras mereu sub orice formă ar fi fost, îmi place să găsesc frumosul și acolo unde altcineva vede doar un lucru banal. Îmi place mult să citesc, să-mi aștern gândurile pe hârtie. Îmi place să mă pierd în visare, în contemplarea frumosului; să apreciez frumusețea gesturilor, a naturii, frumusețea oamenilor, frumusețea fiecărei zile din viața mea. Iubesc frumosul, iubesc copiii, iubesc oamenii, florile, natura cu toate minunile ei, iubesc viața. Poezie la modul mai serios am început să scriu acum doi ani, când mama mea se lupta cu cancerul. După o lungă suferință, după agonia dinaintea morții, s-a stins sărmana, așa cum a trăit, în liniște. Mi-a fost așa de greu s-o văd cum se chinuie, cum se stinge și eu să nu pot face nimic, încât într-o zi stând la calculator și plângând sfâșiată de durere, am deschis o pagină nouă și-am început să scriu ca după dictare....
26 poezii, 0 proze
Bude Viorel
prin pseudo-autocunoasterea ce mi-a fost dat sa am, nu pot sa transmit si altora ceea ce nu posed, deci cred ca stiti ce vrea sa zica non-existenta mea metalingvistica. o biografie vaga o veti descoperi din ceea ce voi incerca sa creez oarecum absurd, urmuz-ianesc poate. bizar-ian (de la pseudonimu-mi)
5 poezii, 0 proze
Dragoi Ana-Maria
voila: nascuta in 84 in orasul pe care cred ca mi s-a permis sa il aleg, in mod curios, inainte de anxitatea primara; imi plac girafele si culoarea galbena (mai nou) nu-mi place cand mi se usuca buzele scriu versuri numai cand am inspiratie si cand nu pot sa imi exprim verbal sentimentele, in stari de oboseala accetuata sau de durere coplesitoare; cred ca iubirile platonice sunt cele mai puternice pentru ca nu au cusur dar si cele mai rele cu stima de sine in mod obisnuit am momentele mele de copilarie, prostie, carisma si culoare viata mea nu e o poezie iar poezia nu e viata mea sunt doar un om care isi indeplineste din cand in cand o nevoie: aceea de a a se exprima
23 poezii, 0 proze
Consuella Efrim
Sunt un picur de roua pe geamul spalat de o ploaie divina. Mi-au crescut aripi doar ca aiba ce sa-mi taie. M-au lasat sa vad doar ca sa vad ce nu pot avea... si totusi... sunt o forta a naturii, salbatica si timida in anotimpuri de o diversitate socanta uneori; sunt visul unui barbat care refuza sa ma gaseasca, sunt mama perfecta a unui copil care inca ma asteapta plangand, sunt sotia unui barbat care nu va stii niciodata ce a pierdut si speranta intr-un pumn de soare strans cu forta unui taifun. Sunt un strop de roua amestecat barbar cu ploaia divina ce iti curge din cand in cand pe geam... si uneori in suflet...
44 poezii, 0 proze
nu pot să-mi iau adio
de Elena Munteanu
lui George Chiriac nu pot să-mi iau adio n-am murit nu pentru mine plânge cucuvaia în trup învins mâhnirii răstignit își cântă încă veri târzii văpaia. în noaptea asta nu cad stele nu mi se destramă...
Echipa de \"choco-terapy\"
de isabela barzoaga
- Am fost la doctor. Ura! - Și ce ți-a zis? - Nimic extraordinar. Ceva de genul „Trebuie să…”.O.K. mă tăiați… Am înțeles! - Când? - Cât mai curând! - Ups nu mă așteptam la o fază așa de \"stejar...
astfel adio
de Ștefan Petrea
nu rupe o castitate dacă nu știi la ce duce mă-ta se fute cu oricine doar doar ți-a recăpăta Mnezăul golan din flori cu mă-ta florăreasă pe când ridicam chintale făceai sarmale de înmormântare l-am...
Adio...
de The Shadow
În mâinile mele țin acum o moștenire – amintirile; Te aud strigându-mi numele, Aproape că te văd zâmbind. Îți simt îmbrățișarea caldă în fiecare secundă a vieții mele, Dar acum totul e...
Pahare de Boemia
de Călina Trifan
Amețită nu pot să-mi iau ochii de la ele dacă picioarele paharelor de vin le-ar întări pe-ale mele pahar după pahar golind adio zile rele!
monocrom, aritmic
de Anne Marie Oprea
Nu mai pot spune nimic. There\'s no hope. Despletita, cu parul atarnandu-mi pana la talie, incurcat si strabatut de fire argintii pe ici-pe colo. Cu cearcane care nu mai trec nici cu anticearcanul de...
Noi reluări vechi
de Emma Greceanu
Dorm pe burtă de obicei. Pentru că din cauza durerii de spate așa mă simt cel mai comod, îmi întind o mână peste tăblia patului, cealaltă sub mine, cu palma deschisă spre interior, cu terminația...
semnul tau
de Adrian Furnica
Îmi vine să plâng Și-mi vine să-mi iau adio de la speranță Aș vrea să aprind lumânări Pentru iubirile moarte înainte de a se naște Astfel să pot lumina încet și fără spor Drumul sufletelor părăsite...
Grota căpcăunului
de Tudose Dragos
Nu vreau să se creadă că-mi plîng de milă, sau că-mi imaginez tot felul de lucruri ridicole care să mă facă să sufăr, dar e clar că ceva se întîmplase cu mine, poate că era vîrsta, sau doar...
