"nu o poveste de oraș" – 21945 rezultate
0.05 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
Radu Dorela
Nu stiu daca o biografie este foarte relevanta in cazul meu, dar ceea ce pot spune despre mine este ca sunt in clasa terminala intr-un liceu de limba germana din Sibiu..pana sa ajung aici am studiat in orasul meu natal, Deva.Trecutul meu nu a fost plin de evenimente iesite din comun..n-a fost nici roz si nici negru asa ca nu voi povesti prea multe despre mine. De mica am avut inclinatii spre literatura, in special poezie.De scris am inceput sa scriu de pe la varsta de 13-14 ani. Am studiat si mai studiez limbile straine...probabil pe viitor tot asta voi face. Momentan vorbesc cursiv 3 limbi straine(germana, franceza, engleza) + romana, dar prima si vesnica pasiune va ramane poezia si literatura. Cam asta ar fi de spus despre mine. Sper doar ca poezia mea sa fie apreciata...daca nu, inseamna ca nu am stofa de poet si asta este, incercarea n-are moarte...
13 poezii, 0 proze
K&Kenzaburō Ōe
Laureat al Premiului Nobel pentru literatură. Kenzaburō Ōe, născut la 31 ianuarie 1935, este un romancier japonez. Kenzaburō Ōe s-a născut în 1935 într-un orășel din pădurea insulei Shikoku. Familia sa e foarte veche și nimeni din clanul său nu a părăsit acele locuri ca să mergă la oraș. Femeile din clanul Oe jucau rolul unor povestitoare și i-au relatat legendele locului inclusive istoria unor mici revolte locale, petrecute în timpurile restaurație Meiji povești care aveau să-și pună amprenta asupra scrisului său.. aceste povestiri mitice pe care Oe le-a auzit din vremea când era doar un copil conțineau o viziune unică, specială asupra cosmosului și condiției umane. Al Doilea Război Mondial a izbucnit când Oe avea șase ani. Educația militaristă a pătruns în toate școlile iar Împăratul a devenit zeu și monarh în același timp. Pentru tânărul Oe, care învăța in acelasi timp miturile naționale și pe cele ale satului unde se născuse, de multe ori acestea două intrau în...
0 poezii, 0 proze
FGFredy Goldștein
Un colaborator de scurtă durată a revistei avangardiste Alge (a semnat doar în două numere din 1931), Fredy Goldștein avea la acea dată doar 6 ani. A spus câteva ”povești” transcrise în revista Alge de către Gherasim Luca. Încadrabilă în sens larg în familia prozelor urmuziene, ”poveștile” lui Goldștein sunt totuși de o factură relativ inedită (practicând, în mod diferit față de ceilalți algiști, ”delirul juvenil” specific publicației). Bâlbâielile, rectificările, onomatopeele și elementele de oralitate, laolaltă cu imaginația suscitată de morbidul și absurdul din România interbelică, remarcate de G. Călinescu mai mult în sens negativ, ar putea fi azi recuperate și valorificate cel puțin ca și curiozitate estetică, dacă nu chiar sub titlu de autenticitate, ca și elucubrațiile în versuri ale lui Petru Popescu-Poetul din revista unu (atât Fredy Goldștein, cât și Petru Popescu-Poetul fiind puțini discutați chiar și de experții avangardei, probabil pe motivul lipsei evidente de conștiință...
1 poezii, 0 proze
Ioana Ionescu
M-am nascut in Bucuresti in toamna anului 1987, intr-o familie de aristi, am inceput sa scriu mici povesti si compuneri la varsta de opt ani, primele scrieri au fost: "Luptatorul de la ora patru" "povestea trandafirului pe ape" Primele povesti sunt inspirate din universul desenelor animate. Am inceput sa scriu poezie, un an si ceva mai tarziu. Nu am urmat nici un cenaclu si nu am publicat nici o scriere pana la varsta de 16 ani. Aveam foarte multe caiete cu proza si poezie facandu-le de multe ori ilustratii. Intre 2004 si 2007 am frecventat cenaclul literar de la Palatul National al Copiilor, condus de Ruxandra Ion. In vara anului 2004 am publicat intr-o antotlogie cuprinzant proze si poezii ale tuturor participantilor cenacluli literar de la palatul national al copiilor. In vara anului 2006 am absolvit liceul de arte plastice Nicolae Tonitza Bucuresti, sectia "Pictra de sevalet" In prezent sunt studenta la Universitatea de Arte plastice Bucuresti, facultatea Teoria si Istoria artei.
17 poezii, 0 proze
AMAlexandru Misiuga
Supranumit și tartorul soacrelor datorită epigramelor dedicate acestora, Alexandru Misiuga este un simbol al bistrițenilor, reușind să facă multe lucruri pentru aceștia. Din lumea fără de dor, baronul va veghea peste urbe. Va fi mereu cu noi, iar istoria locală îl va înscrie în cartea ei de aur. A făcut atât de multe pentru noi: a construit mituri, a făcut hoteluri, a imortalizat pe marii noștri scriitori în piețele centrale. Personal, mi-a fost ca un maestro, care mi-a dat multe povețe în cei aproape 10 ani de presă. Soarta face ca în aceste zile o boală să mă țină în casă. Nu voi putea fi alături de baron pe ultimul drum, însă voi fi alături de el prin rugăciuni. Mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe baron, într-un bust, undeva în central istoric. Așa va rămâne pentru generațiile viitoare ca pildă a omului care a luminat pentru oameni. Până în ultima clipă. Vineri, de la ora 13.00, la Capela de pe Tarpiului bistritenii se intalnesc pentru ultima data cu baronul. Se duc patriarhii...
5 poezii, 0 proze
IDIoana Dumitrachescu
M-am nascut intr-o zi calduroasa de vara in Oradea.Credeam in povesti cu zane si feti frumosi.Ei nu mai exista.Decat in carti,filme si in muzica.De aceea imi doresc sa ajung o scriitoare buna,Sa dovedesc ca dragostea exista.Nu doar in povesti!
1 poezii, 0 proze
SDSchiopota Dragos
Nu sunt cunoscut in lumea intreaga, de parca toti am fi intregi, sunt totusi un om cu capul pe umeri,daca nu as fi, nu s-ar mai povesti,era intr-o noapte cu ceata, pe la ora cincisprezece dupa-masa, chiar treizeci de minute mi se pare,cu mult soare si vant ancestral, fara miros,inodor dar insipid si in loc sa strig "Mama", n-am strigat nimic, s-au suparat si au plecat impreuna, ea cu sexul opus, el invers.Totul s-a terminat cat ai zice peste, apoi a venit viata si inca sunt inchis in ea.Acum scriu si tot muncesc, c-asa-i bine, omenesc...
41 poezii, 0 proze
IMioana matei
m-am născut într-o poveste despre care un OM scria așa: "emoția magnifică și cea mai profundă pe care noi o putem resimți este starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei științe veritabile. Acela căruia această emoțiie îi este străină, care nu știe să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsandu-se cuprins de admirație, este deja un om mort. A STI CA CEEA CE NE ESTE ENIGMATIC SI DE NEPATRUNS EXISTA TOTUSI, manifestandu-se ca cea mai înaltă înțelepciune și cea mai radioasă frumusețe pe care facultățile noastre obtuze nu o percep decat sub o formă primitivă--această certitudine, acest sentiment îmbătător este în centrul oricărei stări sublime veritabile." (numele lui este Albert Einstein) și...cam atat... ________________________________________________________
1699 poezii, 0 proze
TATomița Andreea
Născută la Craiova, cu doar o lună înaintea căderii Comunismului, am fost un copil fericit, iubită fiind de părinți și soră. Am crescut într-un mediu călduros, înconjurată de o atmosferă de poveste. Să fi fost acesta izvorul imaginației mele? Dragostea pentru limbile străine m-a împins spre diferite cursuri ca într-un final să mă vad ajunsă studiind la nivel de bilingvă franceza și ca hobby multe altele. Cuvintele au inceput să mă atragă încă din școala generlă când, inspirată de lecturile de la clasa ori de cărțile ce "din întâmplare" îmi picau pe mână, am vrut să-mi testez propria capacitate de a crea. Nu m-am considerat niciodată suficient de pregătită pentru a duce la capăt o lucrare voluminioasă deși asta-mi este ținta supremă. Sunt sigură, însă, că timpul și experiența îmi vor fi tovarăși de nădejde și că visul de-a-mi vedea lucrările publicate nu va fi o simplă himeră.
6 poezii, 0 proze
Tilita Radu
Viata mea e o poveste Ce continua zi de zi. O poveste fara sfarsit Ce continua la infinit. Stau si ma gandesc... Ce am fost si ce-am facut? Si imi dau seama... Un trecator intr'un film al vietii mut. Daca mi'a fost greu sau usor, Nimeni nu m'a intrebat Eu doar am incercat Si am continuat sa razbat. Nu am reusit de fiecare data, Uneori am plans, Alteori am zambit. Eu iti multumesc ca ai fost langa mine, Atunci cand mi'am dorit!
1 poezii, 0 proze
nu o poveste de oraș
de Laurentiu Bancu
Timpul cât am stat departe de viața rurală nu se mai măsoară în zile, precum odinioară, ci în ani. Primul pas făcut după ce am coborât din mașină a fost unul scandalos, din cauza unui vitezoman: de...
test pozitiv
de Ion A. Luca
partea I capitolul [1] in sfarsit ma decisesem... de mult o tot amanam, gasind de fiecare data motive foarte bine intemeiate ca s-o las balta... adevarul e ca-mi era o sila de moarte sa golesc boxa...
O tulburătoare poveste de dragoste
de Florentina-Loredana Dalian
Cu Înainte de magnolii, roman apărut în Colecția Opera Omnia a cunoscutei Edituri Tipo Moldova (Iași, 2014), Florentina Loredana Dalian a ajuns la cea de a cincea carte a sa de proză, după: A...
Familia Ciubotaru
de Ion Mihaila
Ion Mihăilă Născut în municipiul Turnu-Măgurele în urmă cu aproape 40 de ani, s-a îndrăgostit iremediabil de orașul care avea să devină și el municipiu, Roșiorii de Vede prin oamenii care i-au ieșit...
poveste de craciun
de tudor lavric
O poveste de Crăciun Într-una din ferestrele mari și reci ce dau spre strada plină de gropi înghețate, Loredana își ivește la 8:15 fața deranjată de somn. Porțiunea de geam fără flori de gheață, prin...
poveste de evitat realitatea
de Emma Greceanu
în acea noapte i-am povestit despre mine și despre câmpuri. viscolea, făcusem focul, întors în întuneric, privea reflecția flăcărilor sau cele treisprezece scânduri, iar eu vorbeam continuu, cred că...
Am deranjat-o pe Marilyn din citit
de Sorin Stoica
Bibliotecile imaginare au mai multe cărți decât s-au tipărit vreodată pentru că acolo stau, pe rafturi de staniol în culorile curcubeului, și cărțile conținând poveștile secrete din capul fiecărui...
Drumuri neasfaltate (1)
de Constantin Rusu
Opresc cu amintirea un peisaj, o poveste de viață adormită în anii ce au trecut precum fulgerul dar mi-a rămas precum nodurile de la batistă ce le făcea tata când îl trimetea mama la piață. Este o...
Clișeu16: anotimpul săruturilor
de Ottilia Ardeleanu
Nu credeam că și ofrandele dragostei, săruturile se repartizează pe eșantioane de timp, ca și când ai tăia clepsidrele în bucăți și le-ai privi cum își scurg viața pe rând, exact în ordinea în care...