Căutare

...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...

79 poezii, 0 proze

Roman Ionela Nicoleta

Numele meu este Ionela, prietenii îmi spun Ioni. Sunt totul pentru unii, iar nimic pentru alții. Nimeni nu știe cum sunt eu cu adevărat, unii mă văd doar în aparențe și mă caracterizează fără să știe ce fel de persoană sunt. Nu-mi pasă ce spun alți despre mine, sunt simplă, dar totuși atât de complicată. Îmi place soarele, dar nu mă supăr când vine ploaia. Iubesc enorm animalele, în special, câinii. Îmi place creația lui Dumnezeu, îmi place natura. Mi-aș dori din tot sufletul să fim o lume mai bună, să iertăm, să uităm, să ne iubim așa cum El ne-a învățat. Am învățat că trebuie să ascult ca să fiu și eu ascultată la rândul meu. Ador să petrec timpul cu familia, deoarece trebuie s-o prețuiesc cât timp mai e cu mine…. Nu-mi place să se vorbească urât despre familia mea, să se ridice tonul la mine, oamenii să se certe. Mă deranjeză faptul că am început să devenim din ce în ce mai răi, să ne urâm în loc să ne iubim. Aceasta sunt eu…. . “Uită, iartă, cea mai frumoasă artă.” – este motto-ul...

6 poezii, 0 proze

ana

Cred ca sunt, de fapt sunt mai mult ca sigura ca sunt cea mai "tanara" din toti de aici, si nu am pretentia la un mare succes al creatiilor mele. Oricum, din cauza varstei (12 ani si 8 luni!) sunt intr-un clar dezavantaj fata de restu lumii, varsta multora depasind triplul varstei mele. Sunt in clasa a VII-a, in scoala generala. (una din cele mai bune din Bucuresti). Am fost la olimpiade la romana din clasa a V-a si la fiecare am luat cate un premiu. Ma simt nasol cu poeziile mele pe langa unele pe care le-am citit din site-ul asta... Si mai multe poezii sunt mai vechi, adica le-am scris inainte sa ma inregistrez pe site.

3 poezii, 0 proze

Nițu Ema

m-a injunghiat tezaurul nimcniciei noastre..cu toate ca nu sunt eu cea mai culta sub clar de negru imi fac veacul. sunt bolnava de iubire si de Vama Veche, pacat ca nu mai e ce a fost.. imi plac Bacovia si M. Sorescu.

13 poezii, 0 proze

Cristian Radu

M-am nascut in 1984. Nu la Timisoara. In Ardeal. In 1994 Milan a castigat cupa campionilor. Acum in 2004 sper la acelasi lucru. Prima carte care mi-a placut cu adevarat am citit-o in clasa a 11-a. Destul de tarziu, chiar daca am mers de la 6 ani la scola. Camil Petrescu - Ultima noapte de dragoste, Intaia nopate de razboi. Aceasta a fost. Acum consider ca Patul lui Procust e pana acum cea mai frumoasa carte. in 2002 am intrat la Facultate de Automatica si Calculatoare din Timisoara. Cred ca am facut o greseala ca sa nu spun mai mult. Inca mai sunt student acolo.

1 poezii, 0 proze

bendas bianca anamaria

sunt cea mai visatoare si mai melancolica fata de varsta mea...nu-mi place sa ma caracterizez ci vreau sa fiu descoperita....iubesc universul uman si ceea ce e dincolo de el chiar dak nu stiu ce se afla acolo...dar in acelasi timp il si urasc la fel de mult.....

3 poezii, 0 proze

Parna I.Ioana Luminita

Cred ca nu eu sunt cea mai in masura sa vb despre mine ci ceea ce scriu.Poate nu merit ca fruntile unor oameni de seama sa se aplece asupra gandurilor mele dar spun ca statutul de fiinta umana imi da dreptul sa fiu ascultata.Daca o data nu am atras atentia asupra mea nu voi cere sub nici o forma sa fiu luata in seama a doua oara.Asadar...

1 poezii, 0 proze

Silviana

Vreau ceva consistent! Palpabil! Adevărat! În afară de cuvinte, n-am nimic! Cuvintele sunt cea mai mare bogăție a mea…restul e tăcere…vid…întuneric și nimic . Nu mă încarc cu regrete. Știu cine sunt. Dar toată lumea spune ca sunt nebună. Irațională și haotică. So what if I’m so…? It’s funnier ! Not to care and struggle…not to worry and have doubts….It’s heaven here! E much much better! Pentru că nu-mi pasă decât de tot ce e frumos și bun. Dau toxicul la schimb pentru zen. Și zen-ul ăsta e bun. E zen-ul meu, în care pot fii așa cum vreau, fără să-mi pese. Și nu-mi pasă…drept pentru care continui să fiu așa. Nimic interzis, nimic dubios…nimic nu e imposibil la mine pentru mine. Sunt cine vreau să fiu, și mă simt extraordinar de bine în compania mea . Ce praf sunt, am uitat să mă prezint…

3 poezii, 0 proze

dragos rotea

cand spun ca sunt de-la-mare, stiu ca asta e de cele mai multe ori suficient ca sa devin interesant pentru cealalta categorie, cea de ne-de-la-mare. e un interes superficial, ma ajuta sa leg conversatii, sa fac rost de musafiri vara si... da, cam atat. cred totusi intr-o amprenta pe care o lasa locul din care provii asupra omului care esti. asa ca eu nu-mi gasesc linistea. am un vuiet si o miscare interna continua chiar si cand sunt bine.

1 poezii, 0 proze

nu mai sunt cea de ieri

de Mara Voinaș

timp fără nume curge-n secunde ca o apă fără maluri cutii aproape goale plutesc în derivă pe-o foaie albă mototolită de-o mână străină mi-aștern gândurile când apele mele se tulbură îmi înalț brațele...

melcii

de Luminita Suse

Nu mai sunt cea de ieri nici mirarea de la început când mi-ai pus melci pe umeri și i-ai trimis la păscut prin iazuri virgine cu nuferi. Ne transformăm și eu și frica. Iată, după un anotimp, melcii...

intrebari...

de monicutz

totul este acum atit de egal si de identic... ieri totul era atit de frumos si de plin de culoare si lumina... iar azi... azi totul este asa de fad si de gri... monoton si fara nici o urma de...

azi

de raluca

De ce ma sustrag eu sistematic din fotografii, de fapt de la fata locului, de ce imi pare mie totul alb-negru, sepia – undeva la mijloc c-o nuanta de trecut? Priveau albumul meu de poze, doar cateva...

dacă s-ar îmbrăca timpul în piele

de Erika Eugenia Keller

aș trece mâna peste el ca peste un animal rănit și m-aș întreba unde se termină clipa și unde încep eu. aș învăța să-mi număr anii după cicatrici, nu după lumânări, să-mi măsor curajul în tăceri, nu...

15 ianuarie (cinci săptămâni de când...)

de Dragoș Vișan

Doamne, cât de singur sunt de-un veac! Iubitei i-am greșit în decembrie, pe opt. Un cuvânt necugetat. Și i-am rănit inima. Nu-mi explic. Cu-această lună mă-mpăcam! Prea norocoasă lună a iubirii, te...

Îmi lipsesc de la o vreme

de George Ene

Mă opresc la semafor, neliniștit: foamea mă împinge-nainte, dar inima mă trage-napoi. Mă dedublez. Unul ce sunt dintre cei doi se amestecă-n mișcarea browniană a semenilor și aleargă hotărât...

Jurnalul intim al poetului

de Bogdan Gagu

Dimineața asta e diferită de cea de ieri. Normal, ieri s-a întâmplat ceva care mi-a schimbat logica trăirii. Dar și dimineața de ieri a fost diferită de cea de cu o zi înainte... și tot așa....

ProzăAtelier

Azi

de Parasca Ana-Maria

Azi a fost o zi normala, aparent ca si cea de ieri si mai putin obisnuita decat cea de maine. Spun aparent pentru ca de fapt nu a fost deloc normala. E ciudat cand iti dai seama in decurs de cateva...