"nu mai pot vinde nici măcar o femeie" – 22009 rezultate
0.05 secundeMeilisearchbasarabia_nu_minte
Basarabia nu minte - roman în pregătire
de Marius Marian Șolea
AAAlin Avram
...sunt o amagire a mea pentru ca alerg in dreapta si in stanga printre carti,intocmai ca un copil printre jucarii..nu ma pot axa!...mi-am gasit domeniul, insa tot inot intr-o vastitate a posibilelor “sine”..cine sunt eu?, cum sunt eu?...sau pe unde voi fi?, cum voi fi?, cine voi fi?.....prea multe intrebari pt prezent…nu-i bine sa constientizez unde ma aflu, caci ma dezamagesc, insa in acelasi timp nu ma pot opri din a ma compara pe MINE cu cei din jur…ori mai bine zis PE CEI DIN JUR cu mine?......mai bine neg toate intrebarile si cu ochii inchisi, necontientizand deci, voi ajunge UNDEVA... Insa, in cine ma incred eu in drumul asta, cand nu ma cunosc nici macar pe mine atat de bine, incat sa ma indrept spre UNDEVA.. ..cea mai importanta persoana din viata mea voi fi EU..cand voi avea deosebita onoare de-a face cunostinta cu MINE! Iei in deradere intrebarile adresate mie personal? Da, da, tu- cititorule! Tie iti vine a rade? Dar tu prietene, intreaba-te in sinele tau, si-apoi rapid...
79 poezii, 0 proze
MSmircea simion
Sunt nascut in anul 1987 asa ca nu sunt foarte batran ca sa am o ampla biografie asa ca pot spune doar cateva cuvinte despre mine: sunt pasionat de fotografie(am si cateva fotografii publicate pe www.galeriafoto.com unde va invit sa le vizionati), imi place frumosul desi sunt si eu de acord cu celebra zicala ca nu tot ce e frumos este si curat sau bun.Din cand in cand imi mai vine cate un text in minte . Si cam atat, un om spunea odata ca cel mai bine pe final este sa inchei grandios asa ca tot ce pot sa va urez este sa aveti grija de unde va inspirati si sa procedati ca alti care scriu carti din carti !!! Numai bine
3 poezii, 0 proze
PIpoate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
MMihai_Giokko
....eu sunt ca toti si ca nici unul, va regasiti in mine, ma regasesc in voi, dar degeaba, nu sunteti eu si eu nu sunt voi, nu vreau sa fiu eu caci atunci sunt ca voi si nu vreau sa fiu ca voi ca nu mai pot fi eu...
5 poezii, 0 proze
IOistode oana
Eu sunt...trebuie sa fiu..o femeie puternica. Viata e asa cum e...asa cum ti-o faci...de aceea trebuie sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa razbim asa cum putem si sa daruim pt a primi inapoi. Viata e un dar si eu nu vreau s-o risipesc fiind deprimata sau urland dupa fantome...Vreau sa ma bazez pe mine, pe forta mea launtrica...vreau sa fiu puternica si optimista!!! Am scris asta pentru ca atunci cand simt ca nu mai pot, citesc randurile astea si prind puterea sa merg mai departe.Poeziile mele sunt triste, ironice, insetate de iubire si utopii. E un mod de-al meu de a evada...un mod prin care alung ceea ce e trist spre poezii, ca sa nu-l pastrez in realitate.
5 poezii, 0 proze
IBIleana Popescu Bâldea
Născută undeva, în urmă, la o dată imprecisă, în mai multe locuri deodată... Absolventă a Facultății de Medicină. Poezii și eseuri scrise în diverse reviste ale vremii. Cărți publicate: "Și totuși...happy-end" - roman, "Tu nu știi cum plâng fluturii" - poeme. Membră a Societății Medicilor Scriitori și Publiciști din România Mă-ntreabă lumea câte zile am. Plec capul. Regret că sunt mai mare. Dar port în suflet tot ce mi-e mai drag- copilăria mea zâmbind din buzunare. Mă-ntreabă lumea pentru ce-s aici. Ridic din umeri, parc-aș fi năucă. Și-mi amintesc, oftând, că nu mai pot trăi în mine doar cu o nălucă… Mă-ntreabă lumea de ce așa târziu îmi cânt “ păgân” aducerile-aminte. Acum am timp. În mine. Pentru gând. Acum mi-e slobodă iubirea din cuvinte. Mă-ntreabă lumea câte zile am. Ridic din toamnă, parcă, a plecare…. Îndrept timid o marți… către o joi… și las un vis de dor în fiecare!
405 poezii, 0 proze
ivan ion ovidiu
Mă simt ca un uliu însetat de mine. Mă mușc, îmi curge sângele, degeaba. Durerea e prea mică Mă mușc încontinuare, îmi rumeg pripria-mi carne, Sângele îmi alunecă pe haine, nu mai contează, Încerc să aflu ce e durerea. Nimic nu ajunge să mă facă să uit, totul mă doare, Sufletul îmi e rănit, e zgârâiat acolo unde nimeni nu poate ajunge. Corpul nu mai înseamnă nimic, e doar un morman de carne și oase. Ce gust bun are sângele! Sufletul meu e doar un coș de gunoi plin de sentimente, Greutatea iubirii mă copleșește, nu mai fac față plăcerii de a ma scrijeli. Vreau gheare de uliu să pot ucide viața din mine, Vreau cioc de vultur să-mi pot smulge urechile și ochii, Să nu mai aud, să nu mai pot vedea ploaia de ură și de ignoranță ce mă udă. Cuvintele nu mai au viață, viața nu mai are cuvine. Totul e doar imaginația mea, viața nu exista, nimic nu e real, Doar durerea face totul vizibil. Ura îmi înțeapa neființa, infinitul devine vizibil. Ura se masoară în momente de singuratate, Viața se...
2 poezii, 0 proze
Da
Ma numesc Andrii-Vlad Popa (numele mi se trage de la Andrii-Popa) si scriu pentru a-mi exprima trairile acumulate in aproape 40 de ani, pentru a compune, cu multa ravna, povesti ilar-scabroase din diverse franturi de viata ce palpita in jurul meu si pentru a scoate in evidenta deliciul unui discurs marait, cu ochi holbati si nas saltat strasnic in sus. Unele dintre situatiile redate nu au fost traite de mine, eu doar scriu ce as fi facut daca as fi fost intr-una dintre acele situatii. Inca ceva, contrar aparentelor, nu sunt "de gasca", astea sunt chestii de domeniul trecutului, de la 20 ani nu mai sunt in nici o gasca, ma vad doar, cand si cand, cu unul si cu altul, unii oameni foarte apropiati. Ar mai fi de spus ca, in 2006, imi pusesem singur pseudonimul "Da", pe care acum nu il mai pot sterge, insa am ales sa imi pastrez totusi vechiul cont si sa nu imi creez unul nou.
14 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
LFLoredana Filip
Sunt în clasa a XII-a a Colegiului Național "Mircea Eliade" din Sighișoara. Am început să scriu de mică, de când eram în generală, iar acum nu mai mă pot opri.
1 poezii, 0 proze
nu mai pot vinde nici măcar o femeie
de Ștefan Petrea
nu mai poți vinde nici măcar o curvă de când cu drepturile femeilor n-o poți da vecinului pe o capră sugi țâța caprei vecinului pe un futai cu femeia ta ea te denunță la avocatul poporului acela cu...
test pozitiv
de Ion A. Luca
partea I capitolul [1] in sfarsit ma decisesem... de mult o tot amanam, gasind de fiecare data motive foarte bine intemeiate ca s-o las balta... adevarul e ca-mi era o sila de moarte sa golesc boxa...
Nu-mi place
de nonciu dragos
Oare ce joc aș putea pune în fața tuturor ca să pot fi crezut că sunt eu; pentru că nici măcar nu mă pot recunoaște, nu pot admite că sunt persoana aceasta cuminte, care admite lumea așa cum este ea....
Jurnal de drogată
de Alina Maria Ivan
Venele mele erau găurite și mama era departe. Nu am mai ieșit afară de o săptămână pentru că urăsc soarele și lumina îmi ucide ochii, dacă a mai rămas ceva de ucis..... Uneori nu sunt sigură că mai...
Efectul Pavlov
de bianca marcovici
Epoca Clinton În mai toate noile romane de după stagiunea Clinton a apărut un fel de scenă picantă care este, mai întâi publicată în presă, ca să te facă să cumperi cartea. De coperți albe nu se...
Ziua prostului - partea a 9-a
de Liviu Nanu
14 octombrie a.c. Am avut un vis tare ciudat. Se făcea că eram în Franța, pe stradă. În fața mea tocmai ieșeau din magazin trei doamne, cu sacoșele pline de țoale scumpe. locul semăna cu sensul...
Feminitatea – întrebări ajutătoare
de Corneliu Traian Atanasiu
(continuare la: Feminitatea – esență sau banal construct cultural L) Am crezut că feminitatea este o temă incitantă și se va vinde ca pîinea caldă. Că „sexul frumos” este interesat de această...
Vizitatorii de la Roma
de Cucu Constantin
Gerula era aproape ieșit când, furioasă, ușa iatacului se dădu la o parte și, îmbujorată, Dara dădu năvală, ca de obicei, în birou. Oftând dacul se dădu jos de pe pervaz și scrutându-și cu o privire...
Micha (2)
de Alexandra Ivan
6 April Se pare că și Micha doarme. Și somnul lui îmi e dușman. Nu mai aud culorile neașteptate. Palidă mi-e lumina. „Micha... Micha... greu îmi e să te înțeleg”, i-am șoptit. Și el a zâmbit...