"nimeni nu-și cunoaște durata" – 20114 rezultate
0.04 secundeMeilisearch
SEStoleru Madalina Elena
Nu am scris nici o carte până acum, nu am redactat nimic nici o dată, nu mă cunoaște lumea și nimeni nu știe că scrisul e una din pasiunile fără de care nu aș putea trăi.Urmez un singur fir al romanului meu, Victor, la care lucrez de opt ani, urmăresc în interiorul lui numerologia, legături ascunse, minți complicate și imposibil de înțeles. Cititorul lucrării mele are liber la propria imaginație. Nu insist pe detalii ci pe concret, simplu și ușor de modificat în mintea oricăruia. Sunt deschisă la sfaturi și observații constructive. Oricine citește, este liber la exprimarea propriei păreri. Multumesc
6 poezii, 0 proze
B>Alexandra Madalina
Pai sunt nascuta in Iasi desi nu am nici o legatura,deci din Iasi scoala tot in Iasi,iar liceul e si el pe acolo ca nu l-am terminat.Nu sunt importanta dar cred ca cel mai bine e sa iti calauzesti pasii spre ceea ce-ti doresti si nimeni nu v-a cunoaste sa dezlege misterul ca totul e mister,cam atat,putin da cunoaste-ma inainte sa ma judeci atat.
3 poezii, 0 proze
GMGheorghe Mădălina
Când o vei cunoaște pe ea, s-ar putea să ți se pară scorpie, sau s-ar putea să ți se parâ cea mai dulce fata. Uneori poate să fie atât de rea iar alteori atât de bună… Nu știe nimeni cum, majoritatea doar cred că iși schimbă măstile la fiecare minut. Dar ea nu poartă măști pentru că a învățat că e mai bine fără ele. Nu. Se schimă atât de repede pentru că de fapt ea e mai multe persoane într-una, dar nimeni nu pare să realizeze asta. Mădălina e serioasă, bea cafea și știe că fiecare sfârșit e inevitabil și ca pâna la urmă totul va păli cândva. Ea nu iubește niciodata cu toata inima pentru că știe că intr-un final inima ei va ajunge zdrobită pe podea și va plânge atât de mult.Mădălina nu se atașează niciodata de obiecte sau de locuri pentru că știe că se sparg, se pierd și se uită. E atât de matura încât te izbește cu capul de asfalt doar spunându-ți adevarul.Mădălina nu urlă niciodată. Ea doar se uită la tine fără să spună nimic și atunci poti să știi că i-ai făcut cel mai rău lucru și...
8 poezii, 0 proze
TMTimothy Iargo Miguel
O centrala generatoare de idei operata de alcool și droguri. O ființă umana demna de mila și dispreț. Fiindcă nimeni nu cunoaște limita decât cei ce au trecut de ea.
11 poezii, 0 proze
AEAnghel Elena
Sunt om cu calitati si defecte, bineinteles. Sunt..o oarecare ,nu ma consider vedeta dar nici papusa ta caci nu sunt marioneta. Sunt..un personaj din cartile de povesti caci ma detesti knd ma citesti.. ca de o carte te feresti. Nimeni..nu ma cunoaste cu adevarat si orice ar zice lumea sunt o prea buna fata. Ambitioasa sunt, m-am nascut a fii, nimeni nu-mi sta in cale. Sunt un trandafir pe care furtuna nu-l poate lasa fara petale. Asculta bine si retine ca ce fac nu-i de fatada ,las'sa se citeasca-n ochii mei, las' sa se vada ca viata mi-a dat multe..da mai multe mi-a luat
2 poezii, 0 proze
Ioan Missir
Un scriitor adevărat: Ioan Missir Probabil că nimeni dintre cei ce trăiau la începutul deceniului al patrulea al secolului trecut în preajma avocatului Ioan MISSIR, aproape cinquagenar, fost ajutor de primar și primar al Botoșanilor, nu bănuia că, peste numai cîțiva ani, acesta va fi celebru nu datorită vreunui proces cîștigat ori încredințării vreunui portofoliu ministerial, ci unei cărți de război. Într-adevăr, Fata Moartă, cum se intitula ea, îl consacră pe autor fulgerător, îndată după apariția sa, la începutul verii anului 1937. Ea suscită elogiile unor importanți critici literari, cunoaște mai multe ediții (cinci în primii opt ani, alte două peste cîteva decenii), este încununată cu două premii mult rîvnite, unul al Societății Scriitorilor Români, altul al Academiei, iar autorul ei este admis, cu derogare de la statut, în Societatea Scriitorilor Români. O surpriză a fost cartea și pentru N. Iorga, care, botoșănean și el, îl știa pe Ioan Missir mai ales ca pe unul dintre adepții...
0 poezii, 0 proze
MAmagda aiacoboae
...asa mor visele.... pe rand... si noi zambim si nimeni nu-si da seama ca venim de la o inmormantare!
10 poezii, 0 proze
Issa
S-a nascut in satul Kashiwabara, situat in provincia Shinano, cunoscuta in ziua de azi drept prefectura Hagano. Numele sau era Yataro, fiind primul fiu al unui fermier, supranumit Kobayashi. Pe cand avea trei ani, ii moare mama, ramanand spre a fi crescut in grija bunicii. 5 ani mai tarziu, tatal se recasatoreaste, noua sotie purtandu-se intr-adevar ca o mama vitrega fata de micul Yataro. La 14 ani ii moare bunica, anul urmator plecand la Edo (actualul Tokyo). Nimeni nu stie ce a facut urmatorii 10 ani. Il regasim la varsta de 25 de ani ca membru al scolii de haiku \"Chikua\", sciind sub pseudonimul Ykio. Ulterior il va schimba in Issa (Ceasca-de-Ceai). In 1790, devine maestrul scolii \"Chikua\". In 1801 se intoarce temporar in satul natal, unde isi gaseste tatal pe moarte. Acesta il va pune sa promita ca va ramane sa aiba grija de familie, insa din cauza mamei vitrege si a fratelui din aceasta de-a doua casatorie, nu-si va putea tine promisiunea. De-abia in februarie 1813 se...
8 poezii, 0 proze
bizau
Povestea unei fete de 16 ani A fost odata o fata,care avea un prieten stabil,erau impreuna de aproape 1 an....Dar acest baiat era extrem de gelos,si nu ii permitea sa faca absolut nimic.Fata se certa tot timpul cu el....Deci sa zicem ca fata se numeste Alina,ea avea probleme cu mama sa,din cauza prietenului ei..deci sa zicem ca el se numeste Marian.Alina sa saturat de atatea probleme,de atata suferinta,probleme,lacrimi..etc... Ea a decis sa se inchida in sine...sa nu mai vorbeasca cu nimeni.....Din acea zi Alina a devenit o fata..cu care nu se mai putea vorbi......ea plangea,suferea ..dar nimeni nu stia.... Tot asa a durat un timp,de suferinta,si lacrimi.Alina se gandis-se ca sa fuga de acasa...si..chiar asa a si facut.....!!Fara sa stie nimeni intr-o domineata cand ea trebuia sa plece la scoala,si-a pregatit ghiozdanul cu haine si tot ce ami avea nevoie...si a plecat....A plecat de acasa... unde ea avea tot ce isi dorea...!A ales sa plece pe un alt drum...deoarece ea nu a mai putut...
1 poezii, 0 proze
Valentin
Nimeni nu are dreptul sa judece dragostea si nimeni nu o judeca
1 poezii, 0 proze
nimeni nu-și cunoaște durata
de George Pașa
nimic nu pare nou. aceeași placă zgâriată. intrări în sine și ieșiri din sine. mutări și permutări aleatorii. execuția ultimul vis pe eșafodul unei realități fracturate. nimeni nu pare să mai...
Impozitul pe stele
de Alexandru Ciobanu
(279) Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa: http://www.miracol.ro/bibliografie.txt Teoria drumului critic se învăța pe vremuri la cercetare operațională. Orice activitate, oricât de...
Ce se vede?
de marius ghilezan
În România aproape că nu se mai vede nimic altceva decât integrarea în Uniunea Europeană. Toate măsurătorile institutelor de sondaj, mă refer la cele care au vizibilitate și credibilitate, dau ca...
Iubitele
de Andrei Badea
Se țineau în brațe tăcut, legănându-se încet, apropierea îngemănând sânii, areolă pe areolă, două clepsidre orizontale, înrămate cu trupuri. Golite de timp, golite de spațiu însă pline cu gingășie și...
Fiare vechi
de Sorin Teodoriu
Monitorul din fata se stinge. N-am inregistrat nimic de cinci minute si-a trecut automat pe sigla pompoasa, sangerie, precum o rana cicatrizata la suprafata, urata. La biroul de langa mine o colega...
The limbs they took - autor Gabriel Nicolae Mihăilă
de Claudia Minela Petre
,,Dacă din urmă ne vin asemenea talente, putem sta liniștiți că viitorul literaturii române e pe mâini bune!” (despre tineri, Nora Iuga - Festivalul Internațional de Poezie Artgothica, Sibiu, 2014)....
Foișorul cu vise - I V -
de Emil Iliescu
Fabiola mă așteptase în acea zi să ies de la ore. Era parcă nerăbdătoare să mă vadă, căci mi-a ieșit în întâmpinare și m-a luat degajată de braț, dintre colegii mei de clasă. Nu ne mai feream acum de...
Cei care-am fost la Troia
de Octavian Paler
I Această dragoste, această lumină care nu mă cruță, care mă obligă să-mi aduc totul aminte și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie, cerul ca un obraz de copil. Dar nimeni nu mai vrea să...
Viața ca o furtună II
de Sofia Sinca
Mioara își întoarse fața și încercă să se cuibărească la pieptul mic al Piei, dar nu reuși decât să-și așeze capul în poala ei. Cu sensibilitate și afecțiune, Pia își trecu degetele prin părul aspru,...
Ce înseamnă, de fapt, a învinge?
de grigore avram
În multele experiențe pe care le-am trăit de-a lungul întregii mele vieți, am crezut că învingători sunt doar aceia care urcă. Aceasta până într-o zi când am observat un lucru aparent banal și...