"nici urmă de tristețe" – 20369 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ATAlexandru Mălin Tacu
Alexandru Mălin Tacu, fiul unui bibliotecar fost deținut politic și dizident cunoscut în perioada dictaturii comuniste, s-a născut la Onești la 19 noiembrie 1969. A făcut studiile liceale, până în clasa a XI-a la Liceul “Mihai Eminescu”, Iași. La vârsta de 9 ani, Mălin debuta în “Cronica” cu prima poezie. A fost apoi laureat al mai multor concursuri de literatură, a publicat în ziare și reviste, a citit deseori în cadrul emisiunilor culturale radiofonice. Cu o conformație fizică atletică, bazată pe o stare a sănătății care nu prezenta nici o urmă de îngrijorare și care nu prevedea evenimentele ce aveau să urmeze, în seara de 21-22 decembrie 1986, s-a prăbușit într-o comă stranie. În urma unui telefon pretins din partea familiei, a fost scos de sub terapie intensivă de la Spitalul de urgență și plimbat pe străzile Iașului. A murit în mașina Salvării la ora 2,17 minute. La câteva săptămâni după aceea de la Ministerul de Interne, i-a sosit pașaportul pentru plecare definitivă în Statele...
65 poezii, 0 proze
AEArtur Enășescu
Artur Enășescu (1889 - 1942) Artur Enășescu a trecut prin viață atât de umil încât nici măcar locul de naștere nu-i este cunoscut. După unele opinii este vorba despre Burdujeni; conform altora, de Botoșani. Se pare că tatăl i-a fost un oficiant P.T.T., Alexandru, după numele de botez, devenit ‘conu’ Alecu’ (ca și Alexandru Paleologu) odată cu înaintarea în vârstă și în ierarhia poștelor (șeful oficiului din Botoșani). Viitorul poet era văr cu viitorul actor Ion Manu. Școala nu prea l-a atras, ducându-se la cursuri pe apucate, neîmpins din urmă de mama naturală, aceasta decedând. Artur era rebel la constrângeri de orice fel. A urmat și doi-trei ani la liceul Național din Iași. Bacalaureatul l-a luat cu mari întârzieri, în 1913, după ce a plecat la Paris (1911-1912), pasă-mi-te pentru studii superioare, unde, totuși, după părerea lui Tudor Vianu, care-l prețuia deosebit de mult, a audiat niscaiva cursuri de filosofie. Îi plăcea eleganța vestimentară, adora florile și femeile. Dacă...
4 poezii, 0 proze
Motoc Lavinia
Am debutat cu cateva poeme in Ceaiul de la ora cinci, cu ceva ani in urma, insa activez literar abia din 2002, cu ajutorul sitului www.poezie.ro. Am mai publicat poezie si proza in paginile ziarului Ziua literara si in Atheneum. Desi nu am publicat nici un volum, cateva poeme personale sunt incluse intr-una din antologiile colective publicate de comunitatea poezie.ro. Am castigat un premiu I de creatie literara la Bacau. Poezia este pana la urma un fel de ' acasa' pentru cei care nu isi mai gasesc locul. Sau este ceea ce vrea poetul sa fie.
248 poezii, 0 proze
CRcezara răducu
cezara răducu (pseudonim magda mirea) n.1971, bucuresti "femeia cu mâinile lipite de trup", ed. ager press, 2008 "siaj", Fundatia ,,Scrisul Romanesc", Craiova, 2011 "antologia ARTGOTHICA 2011", editura A.T.U., Sibiu apariții în :"ramuri","cenaclul de la păltiniș","singur",'algoritm","fereastra" "- Oamenii, zise vulpea, au puști și vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc și găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauți găini? - Nu, zise micul prinț. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”? - E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă „a-ți crea legături”... - A-ți crea legături? - Desigur, zise vulpea. Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în...
463 poezii, 0 proze
CVCuviosul Ioan de la Valaam
Staretul Ioan de la Valaam a fost unul dintre marii duhovnici ai secolului XX, desi ramas necunoscut de multi . In scrisorile sale se regasesc asemanari cu arhimandrit ul Sofronie Saharov, ucenicul Sfantului Siluan. Asemenea acestuia din urma , care avea doua ierni de scoala, parintele Ioan provine dintr-o familie de tarani din Rusia. Adevarata sa scoala a fost rugaciunea si smerenia , caci "teolog este cel ce se roaga si cel ce se roaga este teolog". In viziunea Cuviosului Ioan, noi nu vom fi judecati dupa numarul închinaciunilor ori al metaniilor, nici dupa respectarea formala a multora din regulile exterioare ale credintei, ci dupa dragostea de Dumnezeu și de aproapele, de care depind duhovniceste viata și moartea noastra. Calea Dragostei, esentiala pentru a primi harul, implica însa virtutea smereniei în nenumaratele sale aspecte, asupra carora parintele nu contenește sa revina: cunoașterea propriei pacatoșenii, pocainta, necontenita învinovatire de sine, iertarea, dragostea de...
37 poezii, 0 proze
Dan Sova
Nascut intr-o familie cu pretentii intelectuale si materiale, ale caror asteptari nu trebuiau spulberate, in cele din urma am dat gres. De atunci vad lumea doar in alb si negru, amgindu-ma insa pentru a ma mentine. Cum am avut si inca am tot ce imi doresc, deja devenit banal, iar in urma socului, am scos capul de sub paturica...incepand sa scriu doar in urma impulsurilor revenite din trecut. Accept critici insa nu inseamna ca trebuie sa si raspund...ce simt scriu. Acum imi risipesc linistit viata la liceu. Nu scriu pentru nimeni, ci simt nevoia sa si impartasesc...doar un egoist trecator care nu da doi bani pe cei din jur si nici nu asteapta altceva de la ceilalti: "O secunda mai puternica decat o viata de om";"Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet..Ce-i afara e indiferent...nu exista..numai sufletul exista. Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta sa mai existe tot restul...restul";"Si totusi restul hotareste soarta sufletului meu..Si restul depinde de alt...
3 poezii, 0 proze
valcu adina
\"Ce pot spune Eu despre mine? Foarte multe și mai că nimic. Ce fel de om sunt? Mediu, simplu - nici alb, nici negru. Nu sunt înger, dar nici drac, ci o mediocritate (acea de aur :-) ) între ei. Sunt un om simplu cu necesități vitale normale. Sunt din categoria persoanelor, care tind de a lăsa o urmă pe acest pământ.\"
3 poezii, 0 proze
ECElena Cardas
Nesemnificativa(deocamdata). M-am născut în 1959 .Scorpion.Venise iarnă înverșunată în Nordul Moldovei încât tata și-a dat paltonul jos să mă învelească și el a mers până acasă în costum și a făcut pneumonie . Nu erau nici taxiuri și nici autobuze în micul meu oraș iar o Dacie nu cred că se fabricase încă . Așa am început , cu prima respirație , primul scâncet și ocrotită de amândoi părinții până la sacrificiu. Încă de pe băncile scolii am cochetat cu literatura publicând în revistele de liceu dar în cele din urmă m-am hotărât pentru medicină , facultate pe care am absolvit-o în 1984 . M-am reîntors pe meleagurile natale unde astăzi sunt medic primar medicină internă. Ador să călătoreasc, îmi plac animalele și în timpul liber am revenit la prima mea iubire, scrisul. Așa s-a născut ideea de a începe un roman. Scrisul este un mister. Ce mi-a venit? Cum mi-a venit ? Nu știu să raspund. M-am apucat tarziu de scris, poate ca pentru a scrie proza e nevoie de mai multa experienta de viata,...
9 poezii, 0 proze
ZZZZ
Cand eram mic, eram foarte naiv; ascultam cu gura cascata povestile celor din jur si credeam tot ce auzeam. Eram convins ca daca intru in dulap si rostesc "itzi-bitzi iesi afara" diavolul va navali in camera mea, cerandu-mi socoteala. Eram convins ca tiganii fura copii si-i baga in sac, de aceea purtam mereu cu mine un briceag numai bun de taiat saci. Visurile imi erau frante de gropi, fara exceptie, drept pentru care am invatat sa mi le controlez. Cand vedeam groapa in care urma sa cad, ma trezeam. Multi ani nu am putut duce nici un vis pana la capat. Apoi am inceput scoala. nu ma intelegeam cu colegii; in pauze stateam intr-un colt si cantam la muzicuta. Suflam in muzicuta aia pana cand simteam ca o sa lesin. Fiind un copil bolnavicios, stateam mult timp prin spitale. De acolo am ramas cu cele mai frumoase amintiri. In spital citeam fara sa ma deranjeze nimeni, mama imi aducea bomboane, toata lumea se purta frumos cu mine si nici macar nu eram nevoit sa-mi fac temele. Daca cineva...
7 poezii, 0 proze
BBBogdan Burileanu
Urâtul Nu-l iubeau deloc. Chiar îl disprețuiau, privindu-l de sus. Un ceva, acolo, de mâna a doua. La ce bun să te împiedici tot timpul cu privirea într-o vechitură antipatică, moștenită din alte vremuri, când utilitățile, dar și gusturile, erau altele? De folosit... le era și silă să o facă. Rar erau obligați să apeleze, fără nici o plăcere, la serviciile lui – îndeobște, când nu ajungeau destul de sus. Se hotărâseră de atâtea ori să îl arunce... La ce era bun? Așa că l-au tot mutat de colo colo, prin casă. Îi căutau un loc cât mai dosit. Și i l-au găsit, până la urmă: în magazia din dos . Să zacă naibii acolo, ca un obiect de prisos ce era. Când stăpânul casei l-a călcat pentru ultima oară în picioare, e posibil să fi tras nădejde până în ultima clipă că nu va fi nevoie să se umilească într-atât. Era orgolios stăpânul... vanitos și al naibii de impulsiv. În rest – pâinea lui Dumnezeu, cum îi plăcea să fie perceput. Aruncat cu o smucitură violentă de sub tălpile bărbatului care se...
6 poezii, 0 proze
nici urmă de tristețe
de ioana negoescu
am descoperit acest cântec nu-i urmă de tristețe în el doar oameni care-și acoperă graba cu paltoanele lor negre străbătând iarna ca niște stoluri totuși un soare costeliv mușcă din ultima noastră...
Strop de roua ... tirzie
de Miron Stelian Daniel
Am cautat zorii diminetii, dar nu i-am gasit. Cineva ii luase si nu i-a mai adus inapoi. Dar nu-i luase pentru toata lumea, ci doar pentru mine. Doar eu stateam in intuneric. In intunericul cel mai...
Soție de înger
de Sorin Teodoriu
Întunericul dinaintea dimineții mă apasă ca-ntotdeauna, nimic deosebit, de fiecare dată aștept ceva nou, neprevăzut, nedefinit, o surpriză bună sau rea. Și uite cum ies din oraș, aceeași aglomerație...
Cuvinte de îmblânzit mâinile - Lansare de carte
de Eugenia Reiter
Cuvânt de întâmpinare - Paul Blaj Moto: "o primești în casă alături de toate/ celelalte spaime ale tale/ te străduiești să iubești fără să iubești/ te gândești că oricât ar fi de frumos un vis/ nu te...
în templul credinței
de FLOARE PETROV
lumini mă îmbracă în mătăsos fald sărbătoarea cuvântului e o feerie transpusă-n poeme cu sclipiri de smarald nici urmă de tristețe sau furie. nu mă amăgesc cu cuvinte deșarte hrănind cu vise o lume...
invitație la sfatul toamnei
de Murza Narcis Ioel
să vină toți haiducii, aici la sfatul toamnei cu flinte ruginite, ochi limpezi, jucăuși- nici urmă de poteră.iz de papucul-doamnei împrăștie țărâna - și cânt de greieruș să vină azi și corbii, reci...
nici o urmă de tristețe
de Emma Greceanu
dimineți de iarnă cu ploi mărunte cernute în lumina felinarelor vechi, când doar zgomotul cadențat al cizmelor lovind asfaltul ud e singurul reper că se întâmplă, că ești treaz, că treci cu un...
Prisma de sticlă
de dragos moldovan
În sfârșit, prinsesem un moment singuri. Prietena mea era pe undeva, pe afară, iar viitorul ei soț tocmai ieșise până la mașina parcată în fața casei. M-am uitat în ochii ei. Am citit aceeași bucurie...
Drumul spre casa...
de Mihail Gabriela
Am lăsat în urmă Aiudul și am început să urcăm pe drumul ce șerpuiește prin pădurea ce poartă numele orașului pe care tocmai îl părăsisem. Ne înghesuiam unii în alții în autobuzul obosit de vreme în...
Casa copilăriei
de Gabriel-Vincențiu Mălăescu
Am fost să revăd casa copilăriei mele. Cunoșteam strada și aș fi nimerit chiar cu ochii închiși. Îmi aminteam casa, lungă ca un vagon de cale ferată, care începea de la stradă și se termina tocmai în...