"nici un petic de eternitate" – 20373 rezultate
0.03 secundeMeilisearch
ILIna-Stefania Lazar
M-am nascut in Vrancea si am copilarit intr-un sat asezat intre dealuri si langa padure. Viata patriarhala a satului m-a inspirat sa scriu poezii in adolescenta. Apoi, viata la oras mi-a revelat rolul pe care poezia il are pentru constiinta. Consider ca poezia este expresia sufletului liber, a constiintei care prin vers se eliberaza de poverile lumesti si se plaseaza in lumea spirituala. In poeziile pe care le-am scris si le scriu las sa se citeasca in sufletul meu, sa se vada o parte din el si, prin urmare, poezia este parte din sufletul meu care se concretizeaza poetic prin actul de simtire si gandire din momentul creatiei. Prima poezie publicata pe acest site, si anume Manifest pentru poezie si eseu, am compus-o ca raspuns pentru cei care m-au descurajat sa scriu versuri. Doresc sa il citez pe Fénelon: "Ce poate fi mai placut si mai simplu decat sa fii sincer cu tine insuti, neavand nici de ce te teme, nici ce inventa?"
9 poezii, 0 proze
VMVincenzo Monti
"...Vincenzo Monti, pe care contemporanii săi l-au socotit drept cel mai ilustru poet al neoclasicismului, e apreciat azi ca un extrem de rafinat și subtil literat, iar opera lui e evaluată în funcție de aportul pe care l-a adus la îmbogățirea limbajului poetic și la crearea unui nou gust, prin felul în care a preluat reînnoind tradiția clasică, prin diversitatea de tonuri, imagini, scheme și formule ale literaturii europene moderne pe care autorul și le-a însușit, transmițându-le unor poeți adevărați, unui Foscolo și chiar și unui Leopardi. Activitatea literară extrem de bogată și variată a lui Monti, care îmbrățișează mai toate genurile literare, de la canțone și sonete până la poeme polemice, politice și encomiastice, fără a neglija nici tratatele teoretice referitoare la limbă, își vădește de la bun început caracteristicile: poezia sa este în mare parte o poezie ocazională, legată de evenimentele vremii (...). Dar observarea atentă, de spectator și nu de părtaș al evenimentelor ce...
1 poezii, 0 proze
Nicolae Labiș
Nefericitul poet, stins din viață la doar 21 de ani, după un accident de tramvai, avusese o fascinantă ascensiune literară. Fiu al învățătorului Eugen Labis și al Profirei, care-i îndrumă, la școala primară, primii pași. Din copilărie scrie povești și poezii. Liceul \"Nicu Gane\" Fălticeni (1947 - 1951), continuat la Iași. Debut în Zori noi - Suceava (1950) și Viața Românească (1951). Urmează cursurile Școlii de literatură \"Mihai Eminescu\" din București. Se înscrie și abandonează imediat Filologia bucureșteană. Debutul editorial aduce un suflu nou poetic și o speranță de autor complet: Primele iubiri (1956). Pregătește pentru tipar volumul Lupta cu inerția (apare postum, 1958), dar moare stupid, în preajma Craciunului 1956, în urma unui accident de tramvai, în împrejurări încă neelucidate complet. Vizitase \"Capșa\", pentru o degustare, a vrut să ia tramvaiul spre iubită, cineva l-a îmbrâncit, s-a prins de grătarul dintre vagoane, a cazut cu capul pe caldarâm. Măduva spinarii îi era...
0 poezii, 0 proze
PMPaul Miron
Paul Miron (n. 13 iunie 1926, Giulești, com. Boroaia, Suceava - d. 17 aprilie 2008, Freiburg, Germania) a fost un lingvist și filolog român, cadru didactic la Universitatea Freiburg, primul profesor universitar de limbă și literatură română din Germania Federală. Pleacă din România în anul 1945 și urmează studiile filologice la Bonn și la Paris. Doctor în filologie la Universitatea din Bonn (1954). Lector de limba și literatura română la Universitatea din Koln (1952), profesor la Universitatea din Freiburg im Breisgau (din 1977). În 1967 înființează, la Freiburg, Societatea „Mihai Eminescu”, în scopul dezvoltării relațiilor științifice și culturale cu tinerii intelectuali români. Colaborează cu versuri la revistele exilului. Publică volumul de versuri Rodul ascuns (Évry Petit-Bourg, 1964). Editează, împreună cu Ioan Cușa și Nicu Caranica, revistele „Prodromos” (1964-1970) și „Dacoromania” (din 1983). După 1989 colaborează la revista „România literară” în cadrul rubricii permanente...
1 poezii, 0 proze
IAioan albu
N-a publicat nici un text literar. Nici nu-i sigur că ar fi scris vreunul.
166 poezii, 0 proze
Pacurar Lucian
nascut in brasov,la un sfarsit de toamna,ca al treilea frate dintr-o familie de muncitori,am avut parte de un destin controversat.mi-am petrecut viata incercand sa imi raspund la intrebari si mi-o voi petrece in acelasi mod,chiar daca nu voi gasi nici un raspuns(pana acum nu am gasit) va ofer poeziile mele(care sunt tot niste intrebari)nu pt a obtine raspunsuri,ci pt a transforma sufletele voastre intr-un mare semn de intrebare.
77 poezii, 0 proze
cosmin manole
ma puteti confunda cu un film care se deruleaza in continuu in jurul unei clipe privite din mai multe unghiuri, un cadru pregatit fara nici un motiv de 18 ani, o pelicula prinsa intre doua roti, o explozie neintrerupta de lumina, si o fereastra. izolati de mine sunt oameni care nu fac altceva decat sa priveasca si sa comunice unii altora ceea ce vad. observ in ochii lor imagini din mine. si sunt tentat sa le spun ce am visat inainte ca filmul sa inceapa
3 poezii, 0 proze
Avramescu Olga
Sunt eleva in clasa a 12-a la un liceu din craiova.nascuta pe 15 februarie, 1989.ca premii si reviste literare demne de consemnat, nu exista nici una.nu exista nici o pasiune literare.nici un exercitiu liric.asta pentru ca nu stiu sa scriu.
1 poezii, 0 proze
lazar denisa georgiana
scriu poezii de mai multi ani dar din motive financiare nu mi-am putut publica nici un volum pana acum.Am participat insa la mai multe concursuri si am primit mai multe felicitari chiar de la ambasada Frantei.
1 poezii, 0 proze
BDBuruian Daniel
nu , nu m-am nascut un om al literilor , si nici un voltaire , dar oricum voi publica cate ceva
4 poezii, 0 proze
nici un petic de eternitate
de Basoldea Iulian
deschid cartea vieții cu mâini tremurânde și privesc înfricoșat materia cum se scurge printre degetele timpului ca nisipul clepsidrei tăcut. deschid cartea vieții și privesc înfricoșat cum un zeu...
Un strop de moarte
de Maria Prochipiuc
Ai încercat să mă birui, frângându-mi sufletul! Aripile grele ale amintirilor se zbat sub privirea cuvintelor rotunde. Ochii îți sunt zdruncinați sub pleoape, imaginile te fascinează la vederea...
Testament
de mara corbu
“Luciditatea este suferinta cea mai aproape de soare” Lui Urmatoarea poezie era pentru tine Dupa atatia ani s-a risipit vraja Vara anului, luna plina de marti, ploaia din parc, locul nostru Nu-mi mai...
Moment aniversar George Zarafu-77
de Filip Tănase
Partea I- Univers spiritual- Muzele-mame de epigrame zarafiste Talentul. .Este flacăra după care aleargă toți, dar care nu zâmbește decât unora. .Un om poate fi bogat material, dar dacă ocolește...
portabil dreams
de Mondea Adrian
generația zet În felul lor mărunt, primii oameni născuți într-o lume extrem de digitalizată percep aerul rotund al cuvintelor ca pe o tablă de șah răsturnată. Nu au nici o vină. Cumva pe nedrept,...
Inceput de roman
de diana vlase
Soarele ii mangaia poetic fata, pana la punctul de excitabilitate maxima a ochilor, si se trezi. Nu-stiu de ce am tendinta sa incep toate povestile dimineata, poate pentru ca mama mi-a zis ca m-am...
Un vis
de Edgar Allan Poe
Cateva seri mai tarziu m-am intins in pat pentru odihna de noapte.Si acum in ultimii ani capatasem obiceiul ca,inainte de a inchide ochii si de a ma abandona mrejelor somnului sa zabovesc asupra unor...
Daniel Corbu sau despre râsul măștilor apocalipsei de fiecare zi
de Paul Gorban
Este cunoscut faptul că cei mai mulți dintre poeții optzeciști au trecut de pe baricada versurilor pe cea a prozei sau cea a eseului, ba chiar unii și-au luat botezul în credințele IT, de unde din...
Sonia cu accent grav și hiat (13)
de Daniela Luminita Teleoaca
Și pe Baba-Căpcăun a binecuvântat-o cu un fel de sertar. Unul mov. Mult mai îngust. Nereperabil (nici el) cu ochiul liber,... din cap. Din când în când se aude un molfăit. Câte o scrâșnitură. Un soi...
dicționar - oameni, sentimente
de Girigan Oana Gabriela
admirație: capacitatea de a lua model pe cineva fără a-l imita. capacitatea de a recunoaște valoarea omului fără a-l invidia. autodepășire: pentru că nu am dreptul să fiu piedică nici povară nimanui....