"mai bine venea toamna(2)" – 22153 rezultate
0.04 secundeMeilisearchflorin vaduva
M-am nascut in 7 octombrie 1947,o toamna secetoasa,cum a fost de fapt tot anul.Mi-am petrecut copilaria in satul meu natal ce se numeste Vineti(nu stiu nici acum de unde a primit acest nume),sat ce apartinea de Plasa Spineni, apoi mai tarziu de raionul Vedea,regiunea Pitesti.Parintii mei au fost tarani mijlocasi,cinstiti,gospodari si avand cultul muncii bine inradacinat in constiinta lor,calitate pe care mi-au transmiso si mie. Cele sapte clase elementare,le-am absolvit la scoala din sat si pot sa spun ca am invatat destul de bine,dar nici la nazbatii nu prea aveam concurenta,fapt care l-a determinat pe tatal meu sa viziteze mult prea des scoala,ocazii in care ma"educa",asa cum stia el mai bine. Apoi am fugit de acasa si pe furis am dat examen la scoala profesionala,fapt care m-a departat de casa pret de trei ani,la Targoviste.A urmat apoi liceul seral,Scoala Populara de Arta,armata si mai multe cursuri de sase luni sau de doi ani,in diverse specialitati.Am activat ca instructor...
2 poezii, 0 proze
PPPier Paolo Pasolini
"Pasolini apare pe scena literară și culturală italiană încă de foarte tînăr, la jumătatea anilor '50, și de atunci nu o mai părăsește, traversînd-o și ocupînd-o în mod răsunător, adesea în chip de protagonist, pînă în anul morții sale, 1975, și chiar mult timp după aceea. Într-adevăr, la mai bine de treizeci de ani de la sfîrșitul lui violent se vorbește în continuare despre el ca despre un protagonist al timpului său și se discută despre ideile și provocările sale cu o pasiune cîtuși de puțin îmblînzită. Moartea lui este o rană necicatrizată, o pierdere pe care, din fericire, societatea italiană contemporană nu a reușit încă s-o metabolizeze." "Ultimul film al lui Pasolini, Salò sau cele 120 de zile ale Sodomei, este proiectat în avanpremieră la Paris, pe 22 noiembrie 1975. Cu numai 20 de zile înainte, în noaptea de 2 noiembrie, viața lui Pasolini fusese frîntă pentru totdeauna în portul de la Ostia, la cîțiva kilometri de Roma. Prin acea moarte, s-au frînt și vena creativă și...
1 poezii, 0 proze
GGGeorge Geacar
george geacar s-a nascut la 3 februarie 1953 in produlesti, dambovita. a absolvit facultatea de limba si literatura romana din bucuresti. locuieste in targoviste si este profesor la scoala razvad. a frecventat cenaclurile amfiteatru si numele poetului. a condus cenaclul din targoviste. a debutat in amfiteatru si luceafarul in ianuarie 1979. a mai colaborat cu poezie, proza si eseuri la romania literara, ramuri, slast, tribuna, litere, ziua literara. \"intâmplări cu creierul meu\", ed. cartea românească, 1997 \"concert pentru coarde vocale și nervi\", ed. cartea românească, 2002 \"marin preda și mitul omului nou\", ed. cartea românească, 2004 \"eu. zise el\", ed. vinea, 2005 premiul de debut al editurii cartea romaneasca premiul de debut al asociatiei scriitorilor din bucuresti pe 1997 membru al uniunii scriitorilor Scriitorul George Geacăr (1953–2020) este cel mai bine clasificat în cadrul Generației 2000 (cunoscuți ca „douămiiști”), aparținând în mod specific curentului...
0 poezii, 0 proze
Alexandru Ciobanu
Părinții, Ion și Ecaterina, oameni obișnuiți; s-au întâlnit și s-au plăcut. După un scurt circuit de câțiva ani, fiecare a mers pe drumul lui. Din flamă, M-am născut eu, la 27 ianuarie 1947 în București. Am avut o copilărie minunată, la bunici. Minunată copilărie am avut, undeva într-un ținut neiubit de nimeni, fiindcă era prea departe de toți. Un ținut pe care toate administrațiile l-au ignorat fiindcă le era peste mână. A fost pe rând când de Vlașca, când de Teleorman, când de Videle, când de Alexandria, cand de Giurgiu, dar nu s-a lipit nicăieri și a rămas pe loc. De oriunde ar fi venit banii bugetari până acolo se terminau. Acolo nu era asfalt, nu era canalizare, nu era electricitate; apa și-o scotea fiecare de lângă casă, ca să-i ajute circuitul în natură. De acolo lumea pleca, dar eu veneam. Acolo nimeni nu se întoarcea fiindcă peste tot era mai bine. Era un fel de never land, dar era nevărlendul meu, pe care îl iubesc și acum. Un nevărlend la 65 de kilometri de București. Acolo...
66 poezii, 0 proze
Dan Sociu
A publicat trei carti de poezie: borcane bine legate, bani pentru inca o saptamina (Junimea, 2002), Fratele paduche (Vinea, 2004), Cintece eXcesive (Cartea Româneasca, 2005) si doua romane: Urbancolia (Polirom, 2008) si Nevoi speciale (Polirom, 2008). A cistigat Premiul Româno-Canadian Ronald Gasparic, in urma caruia i-a aparut volumul de debut, Premiul Mihai Eminescu pentru Debut, Premiul USR, Cea mai buna carte de poezie a anului pentru Cintece eXcesive. A tradus volume de poezie de Charles Bukowski, Seamus Heaney si E. Cummings si romane de Jack Kerouac si Aleksandar Hemon. (sursa: cartearomaneasca.ro)
0 poezii, 0 proze
Neagu Romeo
...aparut pe lume vineri 13 iulie 1973 cu lovituri abrubte de palma de moasa peste fund va disparea la fel de brusc, insotit de lovituri abrubte de cazma ......si vom mai vedea noi daca a insemnat ceva pentru cineva. Bineinteles ca nu vom afla peste ani din manualul de limba si literatura romana, cum multi de pe aici poate trag speranta ...pentru ca nu e cazul... Desi timpul de care nu dispune niciodata, a curs nemilos peste acest presupus domn, el nu a invatat nimic de la viata, desi asta a crezut, nu i-a cunoscut indeajuns de bine pe oameni, asa cum ei au crezut, dar pe mai departe incearca sa-si mantuiasca sufletul, cum indeobste se crede. Ceva desene animate, ceva scoli, ceva filme-n cap, ceva joburi, ceva bani, ceva texte prin atelierul de pe agonia ... cam asta este toata distractia din viata acestui om. Un om mare pentru familia lui...o prezenta gri in spectrul vizibil. Un fassss minuscul pentru agonia...o mare cantitate de hidrogen sulfurat proiectata catre stratosfera....
33 poezii, 0 proze
PIpoate nu mai pot sa-l readuc la fforma initiala
La arderea hanului Sf Gheorghe din Bucuresti Sfantu Gheorghe, acest han mare Era mai bine sa nu fi fost Decat s-aduca la fiecare Nadejdi desarte de adapost. Ce pote zidul! Ce pote omul! Dupa cuvantul proorocesc: Cand o cetate n-o pazi Domnul Desarta li-i truda cati o pazesc.
4 poezii, 0 proze
Anton Obreja
mai bine nu...
2 poezii, 0 proze
dan ion
mai bine un porc fericit decat un Aristotel nefericit
12 poezii, 0 proze
AIadriana ilin
"Mai bine o noapte eterna decat o zi fada,mai bine obscuritatea decat o lumina stearsa.."(E.Cioran) "We can do no great things,only small things with great love"(M.Teresa) Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe... Toti învatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar când traim nu putem învata nimic, fiindca nu traim în prezentul concret si viu, ci într-un viitor fad si îndepartat. (E.Cioran)
34 poezii, 0 proze
mai bine venea toamna(2)
de Daniela Luminita Teleoaca
copacii mei sunt vreascuri și ultima pasăre s-a sufocat odată cu mine în scorbura ce perfid ne-a atras adăpostul perfect moartea nu mai umblă incognito ca un pungaș ca o jigodie ca o javră zace cu...
Miei albi sau Ulitele cele vechi ale cerului (2)
de Iulia Elize
Până la urmă, stăteam pe acasă, era și aceasta ceva. Mai aveam numai puțin timp, până să mă decid. Dar eram supărată și nervoasă. Aveam chef de orice, numai de hotărâri prea mari, nu. Aș fi vrut, de...
Întâlnirile omului cu ursul (Ursus arctos arctos) 39
de Toth Arpád
ing. Szilagyi Eugen, inginer silvic, Brașov 1. - Am avut mai multe întâlniri. Dacă omul începe să fugă... nu e bine! Era în anul 1979, la Poiana Lupului. Era toamnă, era sezonul de bureți negrii....
Clișeu45: o călătorie poate genera disconfort
de Ottilia Ardeleanu
Niciodată nu s-a simțit mai umilită. Niciodată. Ar fi trebuit să se întoarcă veselă, relaxată, împăcată cu sine. Măcar acum, la o vârstă care nu-i mai permite să joace niciun rol, nici măcar acela de...
O secunda
de monica donciu
As vrea sa stiu daca putem sa stam putin pe loc. Sa va spun in cateva randuri o poveste. Am tot obosit cautand in aceasta padure un strop de apa. Copacii parca se revarsa peste mine, iar frunzele imi...
Cum am \"devenit\" comsomolist
de Gaina Alex
În anul 1967 ne-am mutat cu familia la Telenești, întrucât tatăl fusese numit șef al secției raionale de învățământ. Tatăl avea un prieten foarte bun la Telenești, Miron Strulovici, frate cu Victor...
Boala
de Octavia Sandu
Ca în fiecare zi la ora 5 iese. Obișnuit cu alarma care sună la fără 10 pentru a avea timp să-ți pregătești cafeaua, îl aștepți cu privirea de la fereastra etajului 2. Sunt minutele cele mai...
Mere zburătoare
de Bogdan Nicule
Inevitabil, ori de câte ori vorbeam despre mere la Udești, gândul zbura peste deal, la livada de la Merești. Am fost de vreo 2 ori, o dată chiar într-o toamnă la cules de mere și văzusem încă un loc...
O noapte memorabilă
de Claudiu Constantin
E 3 dimineața și nu am ce face. N-am de gând să-mi dorm viața, așa că o să mai scriu ceva pe-aici. După cum vedeți blogul și-a cam schimbat fața în ultimele zile. Cu greu am reușit să-mi fac timp să...
Poveste despre lumină
de Sorin Stoica
Plouă și când plouă mă gândesc, mai nou, la amintiri, mai exact la mecanismul lor misterios pe care nu reușesc deloc să-l deslușesc și îmi dau seama, surprins, că primele mele repere în viață legate...