"lașități cotidiene..." – 6015 rezultate
0.02 secundeMeilisearchJosephine
Nu cred ca e o lasitate sa ti se vada sufletul
17 poezii, 0 proze
MLMihaela Lica
Nu-mi place sa vorbesc despre trecut. Poate din lasitate? Ma tem sa vorbesc despre ce am fost, ca nu cumva sa nu-mi mai pot opri lacrimile. Totusi... Am fost jurnalist militar si mi-am iubit meseria. Pro Patria m-a invatat sa traiesc, sa iubesc oamenii, sa-mi iubesc neamul si sa inteleg natura romaneasca. Cine poate crede cata puritate si dragoste de viata poarta uniforma de camuflaj? Am crezut in iubire si am plecat din tara. Am crezut ca iubirea nu are granite. Inca mai cred. Doar ca, de data asta, nu a fost pentru mine... Sunt din 2002 in Germania. Prea mult... Ce mai e de spus? Multi ar vrea sa fie in locul meu. Dar, stiti... e adevarat: fie painea cat de rea, tot mai buna-n tara mea. Ma voi intoarce. Pana atunci am sa fac tot posibilul sa contribui cumva la promovarea unei imagini pozitive pentru Romania in lume. Avem doar atatea minuni!
1 poezii, 0 proze
LPLorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
Doina Wurm
Poate că ar face pe unii să zâmbească ....sunt AGRONOM de meserie[cu ani in urmă se punea problema dacă cei din"TAGMA" noastră suntem intelectuali sau nu ] Dece ne desconsiderați, Dece suntem o tagmă denigrată Ca stăm la sat,in bezna,cu mintea-ntunecată, Ca suntem limitați,necultivați, E-o afirmație ,nefondată , Când noi avem deschise orizonturi largi Și ...SUPRAFAȚA CULTIVATÃ ?? *** Zilnic din zori si pâna-n seară, Prin lanuri fac tura, Să văd lanul de secara, de grâu ,de orz si ..IN CULTURA. *** Strădania mea -n agricultură, Nu este deloc efemeră, C-am reușit,in premieră, S-o urc in pom,ori...pepinieră *** Si tot in premieră am reușit, Un rezultat ,demult râvnit , Cu foarte mult ..discernământ Să pun agricultura la ...pamânt! *** De ani de zile pe ogoare, Vara ,sub razele de soare, In bataia vantului, Fac ...umbra pamantului! *** In cenaclu cu atâția invățați, Strălucitori,plini de cultură, Domnilor, vă rog, ,nu vă jenati, Mă simt ca pe tarla-n agricultură ! *** așa că.. Acum ,in...
18 poezii, 0 proze
Cristina
Începeți de azi o poveste nouă cea din 23 iunie 1990 a mai crescut dați-i formă și noi înțelesuri dați-i un nume și apoi părinți lecturați-i lumina până începe să-i viseze și marginea firii apoi lăsați-o să scrie mai departe alte și alte copilării despre ceruri copaci și copii între aceste două coperți de idee. În palmele ei stau înscrise toate ideile și părerile voastre galbene din raze de soare sau liniștite albastre verzi cu gust de oglindă retrovizoare. Iar mai presus de toate în istoria ei stau încrustate povești de iubire din sentimente umane sau complexe dorințe și ambiții îngerești pornind din trecutul acesta: o parte din coperta-spate a volumului de debut "iubind copaci neterminati",editura Eikon,Cluj,2008
11 poezii, 0 proze
mogoi nicoleta diana ana-maria
Buna eu ma numesc diana si as vrea sa devin o mare poeta sincera sa fiu chiar imi place asta asa ca va rog eu frumos sa imi lasati si mie comentarii ca sa aflu si parerea voastra multumesc foarte mult:*:*:*
2 poezii, 0 proze
GSGheorghe Stanila
M-am născut în 1971, în mult iubitul oraș,Caransebeș din sud-vestul României. Eu, aici, acum și la vârsta asta, stiu cam târziu dar, "mai bine mai târziu, decât niciodată" ! Lăsați-mă vă rog să-mi împărtășesc visele cu voi ! Riddle…!!! Then, there, surreal dreams Yesterday, choices, regrets, rewards Now, here, reality, alive Tomorrow, opportunities, unknown, surprises Combine all of those, and, you get what else? ...than LIFE itself… So, lets: -dream, choose, live, cry, love, laugh, celebrate…LIVE YOUR LIFE! Don’t waste it!
4 poezii, 0 proze
MAmotorga alin
cu ce sa incep?da ,cum am inceput sa scriu poezii.am inceput din joaca,prostindu-ma cu altii colegi de clasa,facand biza in versuri uni de altii.asa am inceput sa scriu si asta se intampla prin generala.am continuat sa scriu,caiet dupa caiet,nimeni nu stia de pasiunea asta a mea pt ca n-am vrut sa se stie,era secretul meu.le-am scris ca pe un jurnal si asa au si ramas pana in ziua de azi.ce o sa public pe site-ul asta nu-s decat fragmente fiindca m-am lasat de poezie. uneori mai scriu din plictiseala... e ca un joc... daca tot cititi lasati va rog si un comentariu.vreau sa vad daca am ceva de imbunatatit la poeziile publicate aici.
9 poezii, 0 proze
PCPop Crina Corina
Sunt ceea ce sunt.NU ma recomand ci las punctualitatea si acuratetea sa o faca,restul fiind o comparatie intre eul poetic si dorinta fierbinte, de a iubi,a trai, si a simti.Multumesc si nu mai am d e adaugat decat ca iubesc arta frumosului si poezia cuviosului,ma exprim in rime si adaug un bulgare de diamant scriitoricesc acestei pagini.Nu uitati :''Nu lasati pe nimeni sa va spulbere puterea de a crea!''
10 poezii, 0 proze
PDPaul Dârvariu
M-am născut în anul foametei, în nordul Moldovei, prin urmare sărăcia de mijloace de exprimare a textelor mele ar fi, oarecum, explicabilă! Sunt inginer...Ce pretenții de creativitate artistică ați putea avea de la mine? Am trăit bună parte din viață în București. Vă întreb: Ați cunoscut măcar un singur "Mitic" dâmbovițean sensibil și talentat în ale scrisului? Acum sunt pensionar și chiar dacă m-am retras în munți, cred că nu mai e chiar nimic de făcut! Vorba unui amic: "Voi, care ați îmbătrânit, lăsați orice speranță!"
62 poezii, 0 proze
lașități cotidiene...
de Gelu Bogdan Marin
pasul nesigur trage dîra de sînge pînă în marginea mahalalei unde animale flămînde pline de răni își arată colții niciodată victorioși iremediabilul acoperit cu piele femeia urîtă cu sînii uscați...
Viermii veacului
de Alexandru Corneliu ENEA
VIERMII VEACULUI Viermii veacului trăit, tâlhari nepedepsiți iubiți de ignoranță, fac legea legilor nelegiferate pentru buzunarele prezentului și viitorului, tot mai mari și mai puține, cât să încape...
„Lăsați disperații să vină la mine”
de Liviu Comșia
Nu cu mult timp în urmă, într-o cronică pentru ultima antologie încredințată luminii tiparului de către site-ul „Poezie. ro”, încercam să pun în acord cu evoluția literară românească această nouă...
Mareția șerpilor
de Clăpuci Radu
Pe insulă stăteau doar șerpii Iar vidrele și mătrăguna Cerșeau și implorau plângând: \"Lăsați-ne măcar...doar luna! Atât de mică și rotundă Sub ea vom face adăpost Și nu vom face apei umbră. Știți...
l-am îngropat nu mai știu unde
de Anca Zubascu
știu exact câte zile au trecut le-am măsurat în tot atâtea nepăsări tristeți zâmbete revolte cotidiene complet inutile lucruri de făcut niciodată făcute momente de rutină gen...
Conferință fară un scop
de elena gheorghiu
Pe o podea întinsă într-o cameră s-au întâlnit pentru a-și discuta problemele cotidiene mai multe încălțări uzate. Ele sunt în ordine: Pantoful Tolo, Cizmulița Cici, Șoșonul Nunu, Adidasul Darie,...
si jamais lalala
de Anne Marie Oprea
ce ma mai doare astazi nici nu mai stiu... sufletul probabil, numai ca in privinta asta nu pot fi sigura niciodata, nu pot sa-i iau temperatura, nici sa-l pun sa scoata limba si sa spuna...
Despre ingeri, in sfirsit
de Vlad Macovei
Este inutil sa mai vorbim de cat de mult ne-am bucura daca ar exista ingeri pazitori. Daca ar exista. Daca ar exista ce? Acest Dumnezeu personal de dimensiuni reduse care ne rezolva chestiunile...
Când? De ce? Eu?
de Romina Coman
Cândva, în copilărie, știam ce vreau, știam unde vreau să ajung, îmi cunoșteam lipsurile… Acum sunt prinsă în mreaja lumii cotidiene în care poate m-am pierdut… Mă caut… Unde sunt? Alerg pe străzi...
mielul literaturii salută clubul măcelarilor care beau numai sânge plat
de Vasile Munteanu
tăcerea involtă m-a îngenuncheat mă rog să mă străpungă zenitul ca pe un fruct zemos sufletul îmi gravitează între rodie și os între indiferent urât și frumos și nu simte firul de pălămidă...