"innobilare" – 491 rezultate
0.01 secundeMeilisearch
JGJohann Wolfgang Goethe
Johann Wolfgang Goethe, înnobilat 1782 (n. 28 august 1749, Frankfurt am Main – d. 22 martie 1832, Weimar) a fost un mare poet german, ilustru gânditor și om de știință, una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale. Născut la Frankfurt pe Main, fiu al lui Johann Kaspar Goethe (1710–1782), înalt funcționar de stat, și al Catharinei Elisabeth Textor (1731–1808). Relația lui Goethe cu părinții, nu a fost fără conflicte. Cu excepția sorei sale născute la 7 decembrie 1750 Cornelia Friderike Christiana, ceilalți frați toți au murit timpuriu. În anul 1758 tînărul Goethe s-a înbolnăvit de variolă. Din anul 1756 pînă 1758, el vizitase o școală publică. Un rol esențial în educație religioasă luterană include lectură în Biblie și duminică slujbele la biserică. Primind o educație aleasă, studiind desenul, muzica, scrima, călărie, literatura germană și universală, limbi străine vechi și moderne (greaca veche, latina, ebraica, italiana, franceza și engleza). Prima îndoială în...
262 poezii, 0 proze
AAAlexandru Adrian Ardelean
Iată-mă. Colindând meleaguri blânde ori de-a dreptul vrăjmașe, pendulând între frumuseți mărunte și mizerii de necuprins, mă deprinsesem să potrivesc în gând cuvinte măiestre, cuvinte a căror vrajă, fără nici o îndoială, ar fi subjugat până și pe cel mai pretențios cititor. Le întorceam pe toate părțile, căutând armonia și-o muzică numai de mine auzită, le înnobilam cu freamătul cel mai de taină al simțirii mele, chipurile, pentru când voi ajunge la masa de scris, să le aștern dintr-o răsuflare. Adevăruri unanim acceptate se oglindeau, iată, limpezi și de neclintit, în cugetul meu. Nu am nici o îndoială, nu este om care să nu fi trăit acest sentiment, această bucurie arareori împărtășită. Mai întotdeauna se ivea însă ceva neprevăzut, o cunoștință pusă pe bârfe, un detaliu aproape neînsemnat și-n clipa aceea fugară vraja se risipea, cuvintele se destrămau din îmbrățișarea suavă. Uitarea își râdea atunci de mine, amintirea zăbovea haotic împrejurul unei taine ce n-avea să se mai...
3 poezii, 0 proze
AOancuta oprescu
"Locuiesc pe un munte și îmi trăiesc poemele" spune autoarea volumului “Apă de Ploaie” povestind despre calea deschisă de poezie spre întoarcerea la simplitatea și frumusețea lumii interioare . În anul 2010 volumul Apă de Ploaie al scriitoarei Anca Oprescu a apărut într-o ediție limitată,la Editura Innocenția din Iași. Pentru că poemele Apei de Ploaie i-au bucurat si i-au uimit pe cititori, în 2011, volumul a avut parte de o a doua ediție, înnobilată de albumul muzical al compozitorului Walter Dionisie, care, urmând linia senzuală și profundă a poeziei, a compus opt piese de o simplitate si o lumină surprinzătoare. Volumul de poeme și albumul muzical s-au bucurat de lansări de excepție la Sala Palatului - București, Club A - Contempora 3, Biblioteca “Ion Heliade Rădulescu “Târgoviște, Festivalul National Vlahia,Clubul Român Baden, Asociația Românilor din Viena,Biblioteca Județeană George Barițiu Brașov, Biblioteca ASTRA Sibiu, reunind poeți de valoare , muzicieni de excepție și stând...
4 poezii, 0 proze
innobilare
de Alexandru Corneliu ENEA
ÎNNOBILARE Seara asta, o bucurie m-a înnobilat În castelul iubirii adevărate, când mi-a atins umărul sărutul tău și iata-mă vasalul fericirii tale, obligat să o apăr cu orice preț, chiar dacă nu am...
Înnobilare
de Nincu Mircea
Când se împreună secundele nasc minutele. Când minutele se împreună apar orele. Când apar orele vin și zilele. Împreunarea acestora aduc săptămânile, Iar săptămânile plămădesc lunile. Lunile se...
Înnobilare
de Nincu Mircea
La masa în care răsună pahare stăm împreună. Aici secunde fecundează spre a naște minutele. Iar când se împreună minutele nasc orele. Totodată orele dau naștere zilelor. Din împreunarea zilelor se...
Jocul și non-jocul 5, 6, Responsabilitatea și iresponsabilitatea 1,Superficialul și profundul 1
de razvan rachieriu
Incidența dintre aria jocului și suprafața coercitivă a non-jocului schițează problematica planetară a vieții. Jocul inculcat în destin conferă eshatologiei sensuri planetare dăruind religiei...
Cer
de Realdo Tokacs
cer mai multă lumină să te pot desena cu tot cu umbra ta din călcâi și până-n stele cer să-mi înfigi urma ta de toc de pantof de damă până - of - în plăsele cer mai multă atenție nu distributivă nu...
2 octombrie 2007
de Maria Tirenescu
2 octombrie 2007 ECOUL ÎNFUNDAT DIN… RÃDÃCINI! (de răstălmăcit) mă-ntreb cât mai suntem în noi daci spiritul pământului acesta ține în miezul lui mister – azi mai mult vedeți paradoxuri, firi...
Alfabet
de razvan rachieriu
Albatros – acolada [de] aer [în] azimut ac Binele – [în] bloc [o] barca [cu] bani [ca o] buză [în] breloc Crezul – credința [în] cataramanul cu catarge [din] condori căzând [pe] corbi Duel – dramă...
De-abia acum...
de Ciprian
De-abia acum începe drumul nostru către nebănuite lumini. De-abia acum vom străbate cărări neatinse de gând, neumblate de inimă. Ne vom pitula în pământ asemenea unui pui de \"porumb\", scuturând în...
tehnominus / inginerioasă
de Victor Potra
Pentru rafinament, vă rugăm să luați o măslină (verde), înfigeți-o într-o scobitoare (rotundă), apucați scobitoarea între degetul mare și arătătorul de la mâna stângă, apoi dați click pe următoarea...
A venit… iar Crăciunul
de Elisabeta Branoiu
Astăzi, iar deschizându-se Cerul, Îngerii în zbor lin coboară prin Constelația Universului, peste Pământul, azi, iar în sărbătoare. Află iar “Darul”. Atâta magie, strălucitoare bucurie în mica iesle...
Întotdeauna și niciodată 5,6,7,8
de razvan rachieriu
Întotdeauna am inserat schimbarea în consecvență și consecvența în schimbare, pentru ca prin simbioza lor să se nască sincretismul de natură eclectică. Niciodată nu am vibrat pe frecvențele urii,...
Ironia soartei (IV)
de Corneliu Traian Atanasiu
Lovitura soartei “Și în aceste uluitoare cinci secunde, cele mai importante din viața mea…” De obicei mîna destinului se face resimțită printr-o brutală forță de șoc, printr-o lovitură a soartei . Ea...
Învățul și dezvățul (IV)
de Corneliu Traian Atanasiu
(urmare la: Învățul și dezvățul (I) Învățul și dezvățul (II) Învățul și dezvățul (III) ) Treptele învățării Vreau să diferențiez două modalități diferite de a înțelege exigențele învățării,...
Nu știu și știu 9,10,11,12
de razvan rachieriu
Omul dacă nu știe ce vrea de la el însuși își rătăcește vocația într-un echivoc existențial, își încețoșează conștiența și odată cu ea își deformează senzorialul și senzitivitățile. Omul dacă nu...
Cum se conjugă verbul a iubi (note de lectură la „Niciodată pe nume”)
de Liviu Comșia
Rar mă văd nevoit să-mi încep cuvântul despre o carte în acest fel: n-am citit de mult poeme atât de pline de dragoste, deși poeții vremurilor noastre socotesc sentimentul dacă nu perimat, cel puțin...
pragul ușii
de Cristina-Monica Moldoveanu
I. Ana lui Manole a deschis ușa interzisă cu forța, din prea multă iubire, nu din curiozitate sau din întâmplare. Ușa ei era iubirea soțului, ridicată de urgia naturii prin voia lui Dumnezeu. Același...
Arta și non-arta 1,2,3,4
de razvan rachieriu
Arta transcende viața, transfigurează realitatea și sublimează ființa rezonând la sincretism și la estetică. Arta absoarbe valoarea din vocație, are o densitate ușoară care îi conferă artistului...